Mesajul Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii ortodoxe Romane, cu ocazia editiei a V-a a Simpozionului National privind dialogul dintre Teologie, Filosofie si Stiinta, cu tema "Viata si Constiinta - in orizontul temporalitatii - abordari teologice, filosofice si stiintifice”, organizat la Centrul pastoral si cultural, Manastirea Durau, 13-16 septembrie 2012:
Este de remarcat si de apreciat faptul ca in ultimii ani prin intensificarea cooperarii dintre Biserica Ortodoxa Romana si Universitatile romanesti se consolideaza o perspectiva spiritual - sapientiala a relatiei dintre teologie, filosofie si stiinta, respectandu-se totodata exigentele academice de cercetare. In acest sens, dialogul permite atat depasirea unor pozitii reductioniste si izolationiste, cat si a unor intelegeri si atitudini bazate pe relativism si sincretism. Pentru dezvoltarea adecvata si onesta a dialogului este importanta depasirea unei raportari ideologizate asupra cunoasterii care a distorsionat semnificativ relatia dintre teologie, filosofie si stiinta, cultivandu-se spiritul de divergenta, nu de convergenta. Acum, insa,perspectiva sapientiala promoveaza convergenta cailor de cunoastere si intelege cunoasterea ca imbogatire a vietii umane in comuniune.
In numeroase domenii de varf ale cercetarii stiintifice de astazi s-a renuntat la ideologia scientista structurata pe autosuficienta si aroganta, conturandu-se cadrul favorabil pentru intalnirea dintre perspectiva stiintifica, filosofica si teologica. In acest context, prin participarea teologiei eclesiale la dialogul cu filosofia si stiinta, pot fi actualizate cu fidelitate si in mod creator reperele Traditiei biblice si patristice intr-un context cultural, filosofic si stiintific diferit de cel al epocilor biblice si patristice. In acest sens, Traditia eclesiala, bazata pe revelatia divina a originii si finalitatii existentei create, devine sursa de inspiratie creatoare pentru intalnirea dintre scientia si sapientia, dintre stiinta si intelepciune, componente majore ale vietii si constiintei prezentei umane in natura si in istorie.
Un proiect semnificativ in cooperarea Bisericii Ortodoxe cu Universitatile romanesti este si acest Simpozion National dedicat dialogului dintre teologie, filosofie si stiinta. Primul eveniment de acest fel a avut loc in anul 2007, tot la Manastirea Durau (judetul Neamt), iar editiile desfasurate pana acum au adunat un numar important de profesori, cercetatori si teologi din spatiul universitar romanesc.
In acest an, 2012, s-a semnat un protocol de cooperare intre Patriarhia Romana, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi prin Centrul de Cercetare Interdisciplinara in Religie, Filosofie si Stiinta si Universitatea din Bucuresti prin Centrul de Dialog si Cercetare in Teologie, Stiinta si Filosofiedin cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa "Justinian Patriarhul”. Acest protocol materializeaza cooperarea existenta intre Biserica si Universitati in ceea ce priveste relatia dintre teologie, filosofie si stiinta, intensificand si intarind totodata asumarea programatica a perspectivei spiritual - sapientiale in acest domeniu.
Anul acesta, in mod similar cu editia precedenta desfasurata anul trecut (2011) la Manastirea Caraiman (judetul Prahova), Simpozionul National dedicat dialogului dintre teologie, filosofie si stiinta se desfasoara in cadrul Proiectului "Cursuri despre relatia dintre religie, filosofie si stiinta din perspectiva crestin-ortodoxa”. Proiectul mentionat este rodul cooperarii dintre Patriarhia Romana, Centrul de Cercetare Interdisciplinara in Religie, Filosofie si Stiinta al Universitatii "Alexandru Ioan Cuza” din Iasi si Centrul de Dialog si Cercetare in Teologie, Stiinta si Filosofie din cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Bucuresti.
Editia a V-a a Simpozionului National, care include si scolile de vara din proiectul mentionat anterior, are tema "Viata si Constiinta - in orizontul temporalitatii - abordari teologice, filosofice si stiintifice”. Este o tema de mare actualitate, cu numeroase implicatii in aspectele care vizeaza intalnirea dintre teologie, filosofie si stiinta. Problematica timpului este una extrem de complexa, constituind o preocupare constanta pentru traditiile religioase ale lumii, pentru filosofie si stiinta. In societatea contemporana bulversata de un ritm deosebit de accelerat al existentei, amplificat artificial prin tehnologiile informatiei de astazi, este imperios necesar sa fie cultivate atat dimensiunea existentiala a timpului ca durata si dainuire a vietii umane in comuniune, cat si valoarea constiintei umane care da sens timpului si il transcende spiritual prin aspiratia la nemurire sau viata eterna.
Traditia vie a Bisericii ofera intelegerea timpului nu doar avand semnificatia de cronos, ca succesiune a unor secvente temporale, ci timpul asumat in calitate de kairos, de timp binecuvantat si privilegiat, pentru innoirea si transfigurarea existentei, ca sansa de sesizare a lucrarii lui Dumnezeu in istorie si in viata concreta a fiecaruia dintre oameni. Prin inomenirea Fiului vesnic al lui Dumnezeu, viata vesnica a intrat in timpul trecator, deschizandu-l spre eternitate, ca mod de existenta nefragmentata si netrecatoare, ca plenitudine de viata in comuniunea persoanelor distincte. In constiinta si experienta Bisericii, timpul trecator trebuie folosit de om pentru unirea lui cu Dumnezeu - Creatorul, Cel netrecator sau etern.
In aceasta perspectiva, timpul trait fara iubire de Dumnezeu si de semeni poate fi rascumparat prin credinta, pocainta si fapte bune, asa cum ne indeamna Sfantul Apostol Pavel cand zice: "Rascumparand vremea, caci zilele rele sunt” (Efeseni 5, 16). Fiecare clipa a vietii umane poate constitui o sansa de comuniune a omului cu Dumnezeu si cu semenii. Astfel timpul devine o masura a cresterii sau devenirii spirituale a omului in comuniunea cu Dumnezeu Cel vesnic viu.
Versetul de la Apocalipsa 3, 20 "Iata Eu stau la usa si bat” ofera perspectiva asumarii timpului ca interval intre chemarea lui Dumnezeu si raspunsul liber al omului, asa cum preciza sugestiv Parintele Dumitru Staniloae. Cu alte cuvinte, in timp se exprima relatia dintre iubirea smerita a lui Dumnezeu Care cauta pe om si libertatea de constiinta a omului de a-I raspunde sau nu. In acest sens, Parintele Dumitru Staniloae mentioneaza: "Timpul inseamna pentru Dumnezeu durata asteptarii intre bataia Sa la poarta si fapta noastra de a o deschide. El nu intra cu forta in inima oamenilor. Timpul implica in acest sens si libertatea si respectul acordat de Dumnezeu creaturilor constiente. Unirea cu El in iubire nu se poate realiza fara raspunsul liber al oamenilor la oferta iubirii Sale. Dar Dumnezeu, asteptand, traieste timpul fara sa uite de eternitatea Sa” (Pr. Dumitru Staniloae, Teologia dogmatica ortodoxa, volumul I, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2003, p. 191-192)
Consideram ca Simpozionul National de Teologie, Filosofie si Stiinta, aflat la cea de-a V-a editie si avand ca tema "Viata si Constiinta - in orizontul temporalitatii - abordari teologice, filosofice si stiintifice” va contribui la fructificarea intalnirii dintre traditia teologica ortodoxa, gandirea filosofica si cercetarea stiintifica, cu un impact semnificativ in randul profesorilor de religie din mediul liceal, a preotilor, studentilor si masteranzilor de diferite specializari din cele doua centre universitare, Bucuresti si Iasi.
Dorim tuturor organizatorilor, oratorilor si participantilor bucuria unui dialog binecuvantat si rodnic!
† DANIEL
Patriarhul Biserici Ortodoxe Romane
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.