În perioada 9-11 mai 2017 se va desfășura la Timișoara a VIII-a ediție a evenimentului „Vremea Bucuriei”, zile închinate Părintelui Teofil Părăian.
Tematica din acest an va fi „Despre restaurarea spirituală și materială a societății românești”.
Evenimentul va fi organizat de Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran”, Asociația pentru Patrimoniu Activ-PACT, Primăria Timișoara, A.S.C.O.R. Timişoara, Liga Studenţilor din Timişoara şi Direcția Județeană pentru Cultură Timiș.
Programul va fi structurat în felul următor:
- marți, 9 mai, ora 19, în Aula Universității de Medicină și Farmacie (Piața Eftimie Murgu, nr. 2, lângă Prefectură) va avea loc conferința „Restaurarea BUCURIEI în școala Părintelui Teofil Părăian” susținută de Părintele Protosinghel Mihail de la Schitul „Sfântul Serafim de Sarov”, com. Chirpăr, jud. Sibiu. Va modera Claudiu Mesaroș.
- miercuri, 10 mai, ora 18, Atelierul de urbanism, str. Alba Iulia nr.2: Vernisajul expoziției Casa cu Har, ediția a II-a, proiectul de restaurare a casei Părăian din satul Topârcea, Sibiu, coordonat de Asociația pentru Patrimoniu Activ PACT și Asociația Monumentum. Studenții de la Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara își vor prezenta proiectele și practica din 2016, vor lansa practica/școala de vară de restaurare de la Topârcea pentru 2017. Vorbitori: prof. dr. arh. Teodor Gheorghiu, arh. Eugen Vaida, șl.dr. arh. Diana Belci, Părintele Protosinghel Mihail, ucenicul părintelui Teofil Părăian.
- joi, 11 mai, ora 19, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran” (Bdul. Vasile Pârvan, nr. 4 A) va avea loc o masă rotundă cu tema „Filocalia în viață: artele și modelarea spirituală” avându-i ca invitați pe Silviu Oravitzan și Marian Sorin Rădulescu. Se vor proiecta scurte secvențe din patrimoniul cinematografic românesc (filmele-icoană), muzici de patrimoniu, lucrări ale artistului timișorean Silviu Oravitzan. Momentele muzicale la pian vor fi susținute de Theodor Alexandru Rădulescu.
Vă așteptăm cu drag!
România are nevoie nu numai de o restaurare patrimonială ci și de una spirituală. Din 1989 până în zilele noastre s-a pierdut mai mult patrimoniu construit decât în perioada comunistă, în ciuda faptului că peste 30 de centre istorice au fost mutilate de deciziile de sistematizare din timpul regimului comunist. În duminica ortodoxiei, pe 5 martie 2017, Patriarhul a trimis o misivă care trebuia citită în locul predicii, în toate parohiile din țară. Aici se treceau în revistă, printre altele, toate direcțiile în care patriarhia trebuie sa investească (ajutarea parohiilor sărace prin construirea de noi lăcașuri de cult, construirea de centre sociale, etc.).
Toate aceste direcţii sunt nobile, numai că restaurarea prețioaselor monumente istorice aflate în posesia bisericii nu era trecută pe listă. Țara este plină de bisericuțe vechi, nespus de frumoase care sunt abandonate, ruinate, uitate și pe care parohiile sărace nu le pot restaura, și nici n-ar ști s-o facă fără pierderi irecuperabile de material istoric.
Dintre toate tipurile de patrimoniu, cel rural este poate cel mai fragil. Politicile comuniste de reînnoire a fondului construit rural cu materiale „noi și trainice”, au spulberat arhitectura tradițională în multe locuri. După 1989, casa strămoșească a fost, încă mai aprig, înlocuită de vila supradimensionată, copie obeză a apartamentului de la bloc.
Societatea românească pare manelizată, pare aflată în tranziție între sat și oraș, într-o lume de mahala, de kitsch, de periferie...unde vechile tradiții sunt sacrificate pentru facebook si reality-show-uri politizate. Aidoma, vechile bisericuțe de lemn, care marcau înălțimile satului, au fost înlocuite de "tancuri" supradimensionate, cu turnuri aurite care nu respectă nici cutumele dogmatice, nici trăsăturile peisajului în care sunt așezate.
Știe biserica să discute cu această nouă societate românească? Ar trebui biserica să-și înțeleagă propriul patrimoniu și să-l protejeze, devenind un model pentru societatea pe care-o păstorește?
Părintele Teofil Părăian a fost nu numai un restaurator de suflete ci și un mare iubitor de patrimoniu tradițional în toate formele sale de expresie. El descrie cu dragoste și nostalgie satul natal, și se consideră responsabil ca l-a „dărâmat", părăsindu-l. Suntem cu toții niște demolatori?
Cum putem recupera și restaura patrimoniul românesc, fie el religios, tradițional sau urban? Avem nevoie de o restaurare sufletească înainte de toate?
-
Cand nu mai ai nici o clipa de pregetat
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.