Trezvia este o stare sufleteasca comparata cu starea pe care o are omul cand nu doarme, starea de priveghere. Cuvantul trezvie il gasim in special in volumul IV al Filocaliei si se refera la starea omului care nu doarme. Este altceva decat somnul; este priveghere, luare aminte, asa cum cel treaz stie ce se intampla cu sine si in jurul lui. Trezvia are darul de a pune in evidenta in special gandurile, inclinarile. Este o supraveghere de noi insine, este starea in care putem sa actionam asupra intregii noastre vieti ulterioare.

Trezvia este in principal luare aminte la noi insine, la cele ce se petrec in interiorul nostru, la gandurile care ne asalteaza, este luare aminte la sugestiile care ne vin, la consecintele lecturilor pe care le facem. Ea se manifesta si prin paza mintii, in sensul ca luarea aminte se face pentru pazirea mintii, pentru inlaturarea din minte a ceea ce este negativ, pentru neprimirea in minte si necontinuarea in constiinta a lucrurilor care sunt aducatoare de neliniste, care duc la dezorientare si devieri.

Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sai: privegheati si va rugati ca sa nu intrati in ispita. Privegherea si rugaciunea sunt doua actiuni ale sufletului in vederea limpezirii mintii, a inlaturarii influentelor neodihnitoare si obositoare. In Sfanta Scriptura sunt multe locuri in care suntem chemati la priveghere, respectiv la trezvie, la luare aminte, la cercetarea de noi insine. “Ia aminte la tine insuti”, “Privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand va veni Fiul Omului”, “Privegheati si va rugati ca sa nu intrati in ispita” - sunt cuvinte ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos. La fel, Sfantul Apostol Pavel indeamna la cercetarea de noi insine in Epistola catre Corinteni: “Luati aminte daca sunteti in credinta”, in Epistola catre Tesaloniceni, unde vorbeste despre a doua venire a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Cautand in locuri paralele la aceste texte, putem gasi si altele indemnatoare la trezvie.

Nu se recomanda luarea aminte la pacate in mod special, doar la faptul ca esti pacatos.

Trezvia poate fi dobandita prin silinta. Stiind ca ea iti este de folos, te silesti sa fii cu luare aminte, caci toata aceasta stare de trezvie se reduce la luare aminte, la concentrare, la paza mintii.

Toate lucrurile bune care se pot realiza in viata omului isi au temeiul in luarea aminte. Trezvia este inceputul a tot binele, inceputul orientarii spre bine. Ea este aducatoare de preocupari mai inalte si in felul acesta chiar si temelie a indumnezeirii, desi indumnezeirea nu este o lucrare din partea omului, ci o lucrare dinspre Dumnezeu spre om.

Cred ca toate lucurile acestea se fac ca sa se creeeze o atmosfera. Daca ele pot aduce o slabire nu stim noi foarte bine. Ceea ce stim este ca e bine sa fim angajati pentru lucrurile superioare printr-o viata cat mai controlata si prin cercetarea de noi insine, prin rugaciunea care ne pune in legatura cu Dumnezeu, caci “toata darea cea buna si tot darul cel desavarsit” in cele din urma sunt de la Dumnezeu, cum spunem in rugaciunea amvonului. Facem ce putem sa facem pentru a ne limpezi mintea si a avea cat mai multa consideratie fata de ceea ce ne ofera Dumnezeu, in special fata de unirea cu trupul si sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, respectiv cu Domnul Hristos.

Arhimandritul Teofil Paraian,

Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus (text publicat in “Epifania”)

• Trezvia si lupta duhovniceasca in traditia filocalica
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Trezvia este dragostea pentru Dumnezeu
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Calea de mijloc sau trezvia?
  Publicat in : Editoriale
• Despre rugaciune si trezvie
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti