La Comana, cinci secole de istorie stau sa se prabuseasca
In apropierea Bucurestiului, pe drumul spre Giurgiu, odata inconjurata de lacuri, balti si mlastini ce o faceau inaccesibila, se afla Manastirea Comana, intemeiata la 1462 de Vlad Tepes ca lacas de cult si cetate fortificata cu rol de aparare impotriva turcilor. Posibila necropola a lui Vlad Tepes, lacas cu istorie de peste 5 veacuri, asezamant fortificat - martor al luptelor duse de domnii romani impotriva ocupatiei turcesti, important centru de spiritualitate ortodoxa la sud de Bucuresti, Comana e un monument istoric de prima marime. Paul de Alep scria in secolul al XVII-lea: "Daca sultanul ar veni cu intreaga armata impotriva ei n-ar reusi s-o cucereasca". Cele doua brate ale Neajlovului si zidurile groase de 1 metru faceau din ea o fortareata inexpugnabila. Legenda spune ca aici ar fi inmormantat Domnul Vlad Tepes, ucis miseleste pe drumul dintre Bucuresti si Giurgiu.
Distrusa de turci, manastirea a fost rezidita la 1588 de Domnitorul Radu Serban, al doilea ctitor, si innoita de Neagoe Basarab. Istoria ei e atestata de pisanie si cronici. Radu Serban e inmormantat in naosul bisericii, unde se vede lespedea tombala. Domnii ce au urmat - Alexandru Voda Ilias, Radu Voda Mihnea, Matei Basarab, Serban Cantacuzino, Constantin Brancoveanu - au continuat s-o ocroteasca.
Comana intra in secolul 18 intr-o epoca de restriste, spoliata de epitropii greci, ajungand in stare jalnica. In razboiul ruso-turc din 1770 ea slujeste din nou ca cetate de aparare impotriva turcilor. Treptat insa decade, ajungand in ruina. Initial manastirea era un patrulater fortificat cu latura de 60 metri, ziduri masive de incinta cu orificii de tragere si bastioane poligonale cu doua randuri de metereze suprapuse. Azi, doar doua din cele 4 laturi mai stau in picioare - desi necesitand reparatii ample. Latura de sud e prabusita, neramanand nimic din ea cu exceptia clopotnitei si a unui fragment de zid spre est, lipit de capela eroilor din Primul Razboi Mondial. Din latura de est supravietuiesc parti din zidul de incinta, desi in avansata stare de degradare, si coltul de nord cu turnul poligonal. Prin sparturile enorme se vede lunca Neajlovului ce curge prin spate. Sapaturi arheologice au scos la iveala temeliile chiliilor cu galerii boltite. Foisorul brancovenesc, pe latura de nord, e format din coloane pe un postament cu baza patrata sprijinit pe contraforti. Pe capiteluri e sculptat vulturul incoronat bicefal al vechii familii imperiale bizantine a Cantacuzinilor.
In prezent, manastirea Comana, cu toate ca are nevoie de reparatii capitale, adaposteste o obste de calugari.
Biserica a fost restaurata de Serban Cantacuzino intre 1699 si 1703, timp in care s-a si pictat fresca. In 1770, a avut si ea de suferitin urma invaziei turcilor. In 1854 a fost restaurata si adusa la forma pe care o vedem azi. Pentru a readuce manastirea la aspectul initial de cetate inchisa ar trebui reconstituite laturile de Sud si Est, fragmentele ramase in paragina riscand sa se naruie si ele, si renovat intreg ansamblul. Necesita restaurare si vastele beciuri ale corpului de nord, cu bolti spectaculoase din caramida, si tunelul ce le lega de Neajlov. Se impune ecologizarea zonei din jur, unde Neajlovul e colmatat, plin de gunoaie.
Andreea Serban
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.