Manastirea Nicula este un punct de reper pentru ortodocsi din cauza Icoanei Maicii Domnului, care, in urma cu peste 300 de ani, a lacrimat timp de mai multe saptamani. Prezente in documente, marturiile celor care au vazut intamplarea acrediteaza existenta unui miracol. Ca este adevarat, o dovedeste si fervoarea cu care, an de an, in preajma marii sarbatori a Adormirii Maicii Domnului, praznuita la 15 august, pe drumurile Transilvaniei curg rauri de oameni, care se indreapta catre Nicula, un sat aflat la marginea judetului Cluj.
Fericiti sau necajiti, bolnavi sau sanatosi, saraci si bogati, impliniti sau disperati, credinciosii sunt calauziti de puterea facatoare de bine a Maicii lui Dumnezeu.
Manastirea Nicula a avut si are un mare rol in viata crestina a poporului roman din Transilvania si nu numai de acolo.
Minune descoperita de soldati
Manastirea Nicula a fost zidita in 1700-1705 de catre contele Sigismund Kornis si credinciosii din Nicula in hotarul satului, langa padure. In anul 1974 a ars toata, dar Sfanta Icoana a Maicii Domnului fusese mutata inca din 1884 in manastirea mare din piatra.
In 15 februarie 1694, cativa ofiteri si soldati din regimentul Hohenzollern de la Gherla s-au dus la Nicula si, fiind crestini catolici, au vrut sa vada biserica romaneasca de aici. Au intrat in biserica si, uitandu-se jur imprejur, si-au oprit ochii asupra Icoanei Maicii Domnului pictata de preotul Luca din Iclod. Au privit-o cu de-amanuntul si, spre marea lor mirare, au observat ca Maica Sfanta din icoana plange cu lacrimi adevarate. Uimiti de aceasta intamplare minunata de care nu auzisera in viata lor, au alergat la preotul din sat, "popa Mihaiu", si i-au spus ce-au vazut. Insotit de ofiteri si soldati, blandul preot Mihaiu a ramas mirat de lacrimarea adevarata a Icoanei Maicii Domnului, a ingenuncheat cu smerenie si s-a rugat sa nu fie o prevestire rea. Vestea lacrimarii s-a raspandit si in satele din jur, oamenii venind sa vada aceasta minune.
Vindecari miraculoase
Traditia ne spune ca cei care au vizitat Icoana lacrimanda a Maicii Domnului nu au fost omorati de turcii si tatarii care au navalit pe atunci in Ardeal si unii dintre ei, fiind bolnavi, s-au vindecat.
Lacrimarea a tinut cu mici intreruperi din 15 februarie 1694 pana in 12 martie acelasi an, adica 26 de zile, timp in care multi voiau sa stearga lacrimile ce curgeau ca doua mici izvorase pe pamant. Dupa doua saptamani de la inceperea lacrimarii au sosit la Nicula si capitanul garnizoanei din Dej, Ioan Vanner, impreuna cu capitanul Goncz Ruskay si contele Sigismund Kornis din Benediug (azi Manastirea), ajuns guvernatorul Ardealului, si au cercetat amanuntit Icoana ca sa vada daca nu este la mijloc vreo inselaciune. Dupa cercetari temeinice au stabilit ca Icoana Maicii Domnului de la Nicula a lacrimat cu adevarat. Mai mult, ei insisi au sters cu naframuta lacrimile Preacuratei lacrimande.
Peste 300 de ani de pelerinaje
Pentru a feri Sfanta Icoana a Maicii Domnului de profanare sau furt, contele Kornis, barbat evlavios catolic, a dus-o cu procesiune si prapori si paza armata la capela castelului sau din Benediug in 12 aprilie 1694. Au inceput pelerinaje la Sfanta Icoana, iar groful Kornis a adus pictori vestiti din timpul lui s-o copieze. O astfel de copie este si Icoana Preacuratei aflata si azi la Biserica Universitatii din Cluj (a Piaristilor). Intrucat niculenii cereau aducerea Icoanei Sfinte inapoi, in biserica lor - fiind cumparata de Ion Cupsa pentru aceasta biserica, amenintand cu razvratirea, contele Kornis, pentru a preveni evenimente nedorite, a adus-o cu procesiune si paza armata si a reasezat-o in biserica parohiala din Nicula, unde poate fi vazuta si in zilele noastre.
Cosmin Anghel
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.