Ultima vineri din Postul Pastelui se numeste Vinerea Patimilor sau Vinerea Mare si e ziua in care Hristos, arestat fiind, a fost dus la guvernatorul roman Pilat din Pont. Acesta L-a trimis la Caiafa. Sub pretextul ca iudeii nu au voie sa ucida, acesta L-a retrimis la Pilat. Evreii, intaratati de mai-marii lor, au cerut sa fie rastignit, iar Iisus a pornit, cu cununa de spini pe cap si Crucea in spate, pe drumul Golgotei. La iesirea din cetate, Domnul a cazut sub povara crucii.
Credinciosii trebuie sa ingenuncheze de trei ori in fata Sfantului Epitaf (o tesatura pe care este infatisata Asezarea Mantuitorului in Sfantul Mormant), sa sarute Sfanta Evanghelie si icoana Mantuitorului. La sfarsitul slujbei, preotul inconjoara impreuna cu toti credinciosii biserica de trei ori, in dangat de clopot. Este ultima oara cand mai suna clopotele pana in clipa Invierii Domnului. Se tine post negru si nu se aprinde focul. Drumul Crucii Pelerini crestini din intreaga lume parcurg, in fiecare an, dupa traditia seculara, pe strazile Ierusalimului, traseul numit "Via Dolorosa", chiar daca dupa atatea secole nu se stie precis daca ruta, cunoscuta si sub numele de "Via Crucis" - Drumul Crucii -, si Opririle Crucii ar fi cele adevarate sau o simpla reconstituire simbolica. Evangheliile fac referire la doar noua dintre intamplarile reprezentate de cele 14 locuri de pe "Via Crucis" in care credinciosii se opresc astazi sa se roage, iar dispunerea spatiala exacta a catorva dintre evenimente ramane un subiect deschis interpretarii. Spre exemplu, cea de-a sasea oprire, care marcheaza intalnirea Mantuitorului cu Veronica, se bazeaza pe o povestire popularizata in literatura Evului Mediu.
Legenda spune ca Fecioara Maria, mama lui Iisus, a refacut traseul final urmat de fiul sau in fiecare zi care a urmat mortii Mantuitorului. Iar Sfantul Ieremia, scriind in secolul al IV-lea, vorbeste de multimi de pelerini straini care vin sa viziteze locurile sfinte. Dar abia prin secolul al XII-lea apare prima mentiune a unui traseu prestabilit, iar acesta nu are absolut nimic in comun cu cel urmat astazi. Potrivit lucrarii "Enciclopaedia Catolica", primii pelerini vorbesc despre o ruta stabilita de pelerinul englez William Wey, care a vizitat Ierusalimul in cursul deceniului 6 al anilor 1400. Wey descrie 14 "opriri", dintre care putine corespund geografic cu altfel potrivitele numeric opriri parcurse astazi. Mai mult, se pare ca numarul "opririlor" a variat de-a lungul vremii intre 12 si 31! Si ca actualul traseu ar fi o "compilatie" a traseelor stabilite in trecut pentru pelerini. Ruta cunoscuta astazi drept "Via Dolorosa" pare a fi fost stabilita in secolul al XVI-lea de catre Ordinul Franciscan, ai carui membri se considera inca a fi custozi ai Pamantului Sfant.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.