Ne-a fost dat sa vedem un document vechi de 310 ani. Timpul insa a ramas fara putere in fata acestui act si nu a reusit sa-si lase amprenta asupra lui. Incercand sa-l fotografiem, hrisovul s-a lasat greu, doar masoara in lungime mai bine de trei metri.

Pentru moment ramai blocat, iti trec prin fata ochilor vremuri demult apuse si te rogi sa ti se permita sa calatoresti in timp, chiar si pentru cateva clipe.

Au fost vremuri in care omul era mai aproape de Dumnezeu si, in semn de multumire pentru viata pe care o primise, zidea cate un locas de cult. Constantin Brancoveanu, prin hrisovul sau din anul 1695, inzestra ctitoria proprie, Manastirea Hurezi, cu mosii, romani si tigani: "Si gasind loc ca acela ce se cheama Hurezii, ot sud Valcea, luat-am pre Dumnezeu intr-ajutor si, intr-al doilea an din Domniia noastra, pus-am temelie si am zidit manastire, intru Slava lui Dumnezeu si intru numele marilor imparati si tocma cu Apostolii Constandin si Elena. Si pana la al saselea an din domnia noastra savarsindu-se toata zidirea manastirii si cu cele ce inprejurul ei sant". Suportul de scris este un pergament vellinum pentru care, probabil, s-a platit o suma fabuloasa, daca ne gandim doar la dimensiuni: 333 de centimetri lungime si 34,5 latime. Domnitorul s-a ingrijit si de cei care urmau sa locuiasca acolo: "Iar pentru a parintilor ce vor fi lacuitori intr-insa hrana si traiu vietii, am adus si am ajutorat, cu cele dupa putinta, sate, mosii si venituri cate mai jos (.) tot satul cu tot hotarul Hurezii, cu toti rumanii si cu tot venitul din camp, din padure, din apa, cu vaduri de moara, si cu livezile, cu muntii".

MARETIE. "Sunt folosite doua tipuri de cerneluri, una neagra si alta rosie", incepe domnul Marcel Ciuca, directorul Directiei Arhivelor Nationale Istorice Centrale, descrierea documentului. Textul este incadrat de un chenar de flori in aur, argint si culori. In frontispiciu este un desen in penita, in lichid de aur si lichid negru, reprezentand sus pe Iisus Hristos, in slava, intre ingeri, iar la mijloc, acvila tarii, cu crucea ornata in cioc, inconjurata de o cununa si de titlul domnesc, in aur, si cu patru heruvimi; jos sunt desenati sfinti, cu aureola in aur – incepand din stanga, "prooroc Solomon, Ioanis, sveati Ioan Zlataust, prooroc David". La sfarsitul textului, monograma domneasca este scrisa in aur si sub ea este semnatura domnului, incadrata de doi ingeri; sub semnatura domnului este spatiul destinat semnaturii domnesti, care a ramas alb, avand in jurul lui un desen in penita, cu ingeri si heruvimi cu aureole aurite. Pecetea atarna de un snur dublu din fire de argint aurite, e in ceara rosie pusa in capsula de argint aurit. In campul sigiliului este stema tarii: intr-un scut oval, cu marginile din ghirlande de flori e reprezentata acvila cruciata si conturata, cu zborul deschis, care sta pe o floare ce iese din baza scutului. Pe capacul capsulei sunt reprezentati sfintii Constantin si Elena, in relief, in picioare, sustinand cu cate o mana crucea aflata intre ei si iesind din pamant.

SOARTA. In timpul vietii, Constantin Brancoveanu si-a facut mormantul in acel loc, insa soarta a facut sa fie decapitat la Constantinopol impreuna cu feciorii sai, in 1715, si trupul lui sa fie aruncat in mare. Corpul i-a fost cules de niste calugari si a fost inmormantat pe o insula unde exista un locas care a fost inzestrat in timpul vietii de catre voievodul Tarii Romanesti.

In 1720, doamna Marica, sotia voievodului, dand bani la Poarta, a obtinut aprobarea de a aduce osemintele sotului in tara. In 1915, la 200 de ani dupa decesul domnitorului, s-a incercat sa se faca comemorarea sa.

S-au dus si au cautat la mormantul de la Hurezi in zadar. Din intamplare, a fost descoperit la Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti. Acea biserica era socotita tot o ctitorie a voievodului, deoarece el daramase vechea biserica, existenta din secolul al XVI-lea si a construit una "mare si minunata, si frumoasa".

 

CHINOVAR

Dupa ce s-a dat un astfel de hrisov pentru un asezamant ecleziastic, o manastire, pentru o mare familie, in care sunt trecute toate proprietatile, toate bunurile, romani, tigani, daca dupa un timp unele din mosii au fost vandute, unele din bunuri si-au schimbat statutul, ar fi insemnat sa se dea un alt hrisov, dar care costa foarte mult. Se admiteau modificari in text numai sub o anumita forma, aceasta fiind cunoscuta in diplomatica sub numele de "incercuirea cu chinovar". Si in acest hrisov este un text incercuit cu chinovar. Pe marginea textului se afla "Leat 7223", asta insemnand anul 1715, iunie 15. "Den porunca Marii Sale, domnului nostru, Io Stefan Cantacuzino Voievoda, adeverindu-sa cu judecata ca rumanii s-au fost rascumparat de jupaneasa Caplea Buzeasca, precum arata si in hrisovul ce s-au facut rumanilor, s-au scos de Constandin Contescul vtori logofat, si au ramas sa tie manastirea numai mosii far-de rumani." Deci, romanii de aici au fost rascumparati si numai aveau motiv sa figureze aici. Pe verso avem, de asemenea, confirmarea acestei situatii. Este scris, cu lichid negru, urmatorul text: "Pentru acesti rumani, fiind rascumparati, am intarit si Domnia mea. Feciorii popei Stanciului, cu feciorii lui, carii coprind intr-acest hrisov, fiind rumani ai sfintei manastiri Hurezii si rascumparandu-se mai denainte, li s-au dat hrisov domnesc acum la, leat 7254 (1746), ca sa fie slobozi de rumanie. Pentru aceia adeveram cu iscaliturile noastre. Si s-au scris, in dosul hrisovului, de mine, Iane Damboviceanul vtori logofat, din porunca prealuminatului nostru domn, Io Constandin Nicolae Voievod".

 

.