La 40 de zile de la luminatul praznic al Invierii Domnului, si cu 10 zile inainte de sarbatoarea Pogorarii Sf. Duh sau a Rusaliilor, Biserica noastra praznuieste cu aleasa bucurie duhovniceasca inaltarea la cer cu trupul, a Mntuitorului Iisus Hristos sau Ispasul cum mai este denumita aceasta sarbatoare in popor. Sf. Ioan Gura de Aur o numeste ''ziua cea mare, cea cinstita si cea luminoasa a Celui Rastignit,'' iar Sf. Antonie al Alexandriei, Sf.
In Simbolul Credintei, marturisim ca Iisus Hristos, cel nascut din Tatal mai inainte de veci ca om, nascut la ''plinirea vremii'' (Gal. 4, 4), din Fecioara Maria, a patimit, s-a rastignit, a fost ingropat, a inviat a treia zi dupa Scripturi si ''s-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.” In iconomia mntuirii neamului omenesc Inaltarea la cer a Domnului ocupa un loc important si impreuna cu Invierea si cu Pogorrea Sf. Duh formeaza triada de evenimente care pecetluiesc lucrarea divino-umana a Mntuitorului Hristos. Prin Invierea Sa din morti, ca biruitor asupra iadului, Hristos cel Inaltat la cer a inaugurat un nou mod de viata, o viata cu si in Dumnezeu. Prin Inviere si prin Inaltare Hristos intra primul in noua viata si in cerul nou si pamntul nou, pentru a pregati un loc alesilor Sai, apoi se va intoarce sa-i ia impreuna cu El ca sa fie de-a pururi cu El in ceruri (Ioan 14, 2).
Intr-o lume care se afunda tot mai mult in bezna pacatelor, a nelegiuirilor si a deznadejdii, Inaltarea la cer este un simbol pentru o continua stradanie de a ne urca spre cer, spre inaltimea binefacatoare a Adevarului Suprem care este Hristos si in acelasi timp, de a ''ne instraina din lumea cea desarta si mintea spre cele dumnezeiesti sa o suim pentru ca Dumnezeu sa ne ridice la ceruri'' cum rostim in condacul Acatistului Mntuitorului.
Pentru fiecare dintre noi ziua Inaltarii, care este in traditia poporului nostru si o zi a cinstirii eroilor, sa fie si un prilej de rememorare a faptelor de glorie si a jertfei inaintasilor nostri si un imbold de a iubi si a cunoaste si mai mult pe Hristos si Invatatura Lui cea dumnezeiasca si de a cinsti si pomeni din neam in neam faptele nepieritoare ale sfintilor nostri inaintasi.(fragment din articolul arh. Visarion Baltat aparut in “Telegraful Roman”, nr. 19-22)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.