In fiecare an, la 1 septembrie, Biserica noastra sarbatoreste inceputul noului an bisericesc, sarbatoare cunoscuta in vechime si sub numele de "Indictul" (indiction la romani insemna porunca, aratare, iar obiceiul era ca anul sa inceapa de la acest "indiction", adica de la 1 septembrie).
In aceasta zi, biserica evoca intrarea Domnului in Sinagoga din Nazaret, cand avea numai 12 ani. El a deschis, atunci, Cartea Proorocului Isaia, exact acolo unde erau zugravite chiar venirea Mantuitorului si lucrarea Sa in lume, cu aceste cuvinte: "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns sa binevestesc saracilor. M-a trimis sa vindec pe cei zdrobiti cu inima; sa propovaduiesc robilor dezrobirea si celor orbi vederea; sa slobozesc pe cei apasati si sa vestesc anul cel placut al Domnului". Toti cei prezenti in sinagoga l-au vazut cum inchide cartea si l-au ascultat pe Dumnezeul copil, de-a dreptul inmarmuriti, spunandu-le, asa cum consemneaza Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan: "Astazi, s-a implinit Scriptura in urechile voastre!".
Despre inceputul anului bisericesc. IPS Parinte Mitropolit Teofan a declarat, printre altele, postului de radio "Logos" al Mitropoliei Olteniei:
"Desi se cunoaste mai putin, anul nou incepe, in randuiala noastra bisericeasca, nu la 1 ianuarie, ci la 1 septembrie. Este o traditie, o randuiala pe care o pastrau cu sfintenie inaintasii nostri, in vechime. In lumea moderna insa, de cateva veacuri, aceasta traditie s-a pierdut. Ea este pastrata acum numai in slujbele religioase din biserici si manastiri, in calendarele religioase scrise si in anumite carti de cult.
Este bine stiut ca Biserica se conduce, sau trebuie sa se conduca, dupa alte reguli si randuieli decat societatea laica. In Biserica exista o alta modalitate - care nu o contrazice neaparat pe cea care carmuieste si gestioneaza treburile curente ale societatii, dar le depaseste pe acestea, le transcede din interior - pentru ca in Biserica se spune, de exemplu, ca este fericit cel sarac, cel persecutat, este fericit cel prigonit pentru dreptate si in duhul acestei logici care, repet, depaseste, transcede logica umana obisniuta, omul isi gaseste pacea sufleteasca. In acest context si sarbatoarea de 1 septembrie contrazice felul nostru de a percepe inceputul unui nou an. Chiar si in Biserica, din pacate, suntem foarte mult purtati de duhul sarbatorii de 1 ianuarie, de ziua si de noaptea de revelion si dam mai putina importanta sarbatorii de 1 septembrie. Exceptie fac numai monahii si monahiile din manastiri, care incearca sa guste, sa traiasca aceasta sarbatoare de inceput a anului bisericesc, in toata adancimea si importanta sa."
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.