Prima duminica din Postul Sfintelor Pasti (8 martie 2009) a fost instituita de catre Sinodul de la Constantinopol (843) ca sarbatoare a Ortodoxiei, pentru a sublinia biruinta dreptei credinte asupra iconoclasmului (erezie care sustinea ca sfintele icoane nu trebuie cinstite) si, in general, asupra tuturor ereziilor.

In aceasta duminica, in toate bisericile si manastirile din Patriarhia Romana se organizeaza colecte in bani pentru Fondul Central Misionar, destinat activitatilor misionare si operei social - caritative ale Bisericii Ortodoxe Romane. Colecta poate fi continuata pana in duminica urmatoare (15 martie 2009) si la praznicul Bunei Vestiri (25 martie).

La Duminica Ortodoxiei, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane adreseaza clerului si credinciosilor ortodocsi o scrisoare pastorala, care va fi citita in toate bisericile si manastirile din Patriarhia Romana, din care prezentam urmatorul fragment:

Iubitii nostri fii sufletesti,
In prima duminica din Sfantul si Marele Post, numita Duminica Ortodoxiei, Biserica dreptmaritoare din intreaga lume rememoreaza una dintre cele mai stralucitoare biruinte din primul mileniu, si anume, victoria definitiva asupra iconoclastilor, adica a celor ce respingeau Sfintele Icoane, care au tulburat viata Bisericii si a credinciosilor ei, timp de mai bine de o suta de ani (726-843). In acea perioada zbuciumata din viata Bisericii, cinstitorii Sfintelor Icoane au avut mult de suferit: unii au fost torturati, altii exilati din familiile, casele, orasele si tarile lor, iar un mare numar de clerici, monahi si mireni si-au jertfit viata pentru a apara dreapta credinta si Sfintele Icoane.

[.]

[.] Bucuria vederii icoanei lui Hristos ne incredinteaza ca Fiul vesnic, Cel Ce este necuprins de marginile lumii, S-a lasat cuprins, dupa omenitatea Sa, pentru a fi pururea cu oamenii, aratandu-ne in icoana slava Sa: "Si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar" (Ioan 1, 14). Deci, El S-a smerit si S-a facut om in timp, ca pe oameni sa-i ridice in slava Sa cea vesnica.

Reamintindu-ne, la vederea icoanei, ca mantuirea este o lucrare divino-umana, rod al intalnirii harului lui Dumnezeu cu credinta, cu evlavia si cu faptele bune ale omului, avem si incredintarea ca, cinstind Sfintele Icoane, inimile noastre se incalzesc, iar mintea se lumineaza in fata iubirii lui Hristos pentru oameni, intrucat El "pentru noi oamenii, si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a facut om" (Simbolul credintei).

Cinstirea icoanei lui Hristos in chip duhovnicesc inseamna cinstirea Tainei Intruparii lui Hristos, Care ne cheama sa ne apropiem de El cu credinta si cu dragoste, sa ne lasam patrunsi de taina curatitoare si sfintitoare a Intruparii Sale, intrucat El S-a facut om, ca pe noi sa ne faca fii ai lui Dumnezeu, dupa har (cf. Ioan 1, 12-13).

Icoanele lui Hristos, ale Maicii Domnului si ale sfintilor, asemenea Sfintei Liturghii, marturisesc in chip vazut despre pogorarea lui Dumnezeu catre om si despre nevointa sau efortul omului de a se ridica neincetat catre Dumnezeu. Impreuna, Sfintele Icoane descopera taina credintei si a comuniunii cu Dumnezeu, datorita prezentei harice care le lumineaza si le sfinteste, fiind mijloace de marturisire si intarire a credintei, de sporire a rugaciunii si de cultivare a sfinteniei si a frumusetii duhovnicesti. Parintele Staniloae ne arata ca prin Sfintele icoane s-a pastrat unitatea si Traditia Sfanta a Bisericii. "Numai unde cuvantul a fost asociat cu Tainele si cu cinstirea icoanelor, s-a pastrat unitatea credintei, acestea fiind, prin identitatea lor in toate timpurile, franele care au tinut Cuva­tul in matca Traditiei primite de la Apostoli" - spune marele teolog roman. [.]

[.] Faptele milosteniei crestine sunt expresia concreta a iubirii aproapelui, ca roade ale dreptei credinte din care izvorasc neincetat, si care au ca scop ajutorarea celor aflati in necazuri si suferinte, dupa cum invata Sfantul Apostol Pavel: "Iar facerea de bine si intr-ajutorarea nu le dati uitarii; caci astfel de jertfe sunt bine placute lui Dumnezeu (Evrei 13, 16)".

Oricat de mari ar fi provocarile si crizele lumii in care traim, in contextul degradarii vietii spirituale, a climatului social si economic pe plan mondial, dar si in tara noastra, avem datoria sa ramanem neclintiti in dreapta credinta, si in faptele cele bune, punandu-ne nadejdea in Dumnezeu "Care ne da cu belsug toate spre indulcirea noastra" (I Tim. 6, 17). Sa ne unim in a face binele care aduce mangaiere celor in nevoi, alinare celor bolnavi, compasiune celor in durere, ajutand pe semenii nostri, cu generozitate si dragoste crestina, asa cum ne invata Hristos, Mantuitorul lumii.

Si in acest an, ne adresam preotilor si credinciosilor Sfintei noastre Biserici cu indemnul parintesc de a organiza colecta pentru Fondul Central Misionar, aratand, ca si pana acum, dragostea catre Dumnezeu si catre Biserica noastra. Sa contribuim in aceasta zi de praznuire a Ortodoxiei, dar si in duminica urmatoare, fiecare cu darul sau, dupa cum il indeamna inima sa, bine stiind ca: "pe cel ce da cu voie buna pe acela il iubeste Dumnezeu" (II Cor. 9, 7).

Fiti incredintati ca, asa cum am facut si in anii trecuti, fiecare banut pe care-l veti darui acum va fi chivernisit cu grija si indreptat, cum spune Sfantul Apostol Pavel, "fiecaruia dupa cum are cineva trebuinta" (Rom. 4, 35), fie in scopul ajutorarii unora dintre semenii nostri care sunt saraci, se afla in situatii limita sau sunt in suferinte cumplite, fie in scopul zidirii unor biserici si asezaminte filantropice ortodoxe, fie pentru continuarea si finalizarea diferitelor lucrari misionare si de ajutorare a fratilor nostri romani care vietuiesc in afara granitelor tarii. [.]

† DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
si ceilalti membri ai Sfantului Sinod

.