Sanctitatea Voastra,

Iubit frate intru Hristos,

 

In dainuirea unui popor, "nasterea de sus, nasterea sa din apa si din Duh" este mai presus decat procesul aparitiei sau venirii pe lume, pentru ca, prin formarea sa, intra pe poarta istoriei, dar, prin primirea botezului, poate sa intre in imparatia lui Dumnezeu. De aceea, ne-am bucurat nespus cand am aflat ca, in urma hotararii Sfantului Sinod al Prea Sfintei Biserici Ortodoxe Bulgare, sunt organizate in orasul Pliska, la 2 mai a.c., festivitati aniversare, dedicate botezatorului bulgarilor, Tarul Boris cel Sfant. La invitatia Sanctitatii Voastre, avem bucuria de a trimite o delegatie a Bisericii noastre, la aceste aniversari, condusa de I.

P.S TEOFAN, Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolitul Olteniei, adica al Valahiei Mici, eparhie invecinata cu patria Sanctitatii Voastre, in care, de-a lungul timpului, multi frati intru Hristos proveniti din Bulgaria si-au gasit adapost si conditii de implinire a vietii, bucurandu-se de ospitalitatea romaneasca.

In aceste momente sfinte evocam, cu alese sentimente, vizitele si numeroasele noastre intalniri, istoria acestora oferindu-ne destule exemple de frateasca cinstire, care, toate la un loc, manifesta bucuria dragostei dintre Biserica Ortodoxa Bulgara si Biserica Ortodoxa Romana. Aceste intalniri fratesti s-au zidit mai cu seama pe pilda jertfelnica a inaintasilor nostri, intarind legaturile stravechi sfintite prin preacuratul sange al multimilor de mucenici, precum: Sf. Emilian de la Durostorum, Sf. Montanus preotul si sotia sa Maxima, Sf. Mc. Dasios de la Silistra, Sf. Martiri de la Niculitel si multi altii. Astfel, intr-o vreme in care zelul misionar si cultura bizantina se afirmau cu putere in tot spatiul balcanic, Dunarea a strans in jurul ei popoarele, culturile si civilizatiile noastre, dandu-le posibilitatea sa traiasca impreuna in acelasi loc taina credintei marturisita de Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca.

Samanta cuvantului lui Dumnezeu, adusa pe meleagurile noastre de Sf. Ap. Andrei, cel intai chemat, a cazut pe pamantul cel bun al sufletului poporului bulgar si, la plinirea vremii ei, in timpul Sfantului Tar Boris-Mihail, la caldura Duhului si la izvoarele harului, a adus rod insutit. El a savarsit lucrare de apostol, pentru ca, ascultand de porunca Domnului, ca un adevarat ucenic al lui Hristos, mergand, si-a botezat neamul sau in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-l sa pazeasca toate cate El i-a poruncit. De aceea, iata, Hristos a ramas cu acest popor binecuvantat in toate zilele, pana astazi si, fara indoiala, va fi pana la sfarsitul veacului (cf. Matei 28, 19).

Este meritul Sfantului Boris-Mihail, Tarul cel Mare, prea stralucit si prea iubit fiu duhovnicesc si rod curat si prea cinstit al dorului duhovnicesc al Marelui Fotie, Patriarhul cel Sfant de la Constantinopol (Migne, P.G., vol. 102, col. 628A, 693D), ca "poporul bulgarilor, odinioara barbar si vrajmas neimpacat al lui Hristos, a ajuns atat de blajin si blagocestiv, incat, lepadand inchinarea la idoli, mostenita de la parinti, si indepartandu-se de ratacirile si eresurile paganesti, in chip minunat si-a pus la inima credinta in Hristos" (Migne, loc. cit., 724A-B). Actul Sfantului Boris-Mihail a insemnat punerea bazelor progresului cultural, unificarea politica si etnica a mult pretuitului popor bulgar si deschiderea de noi orizonturi: orizonturi spre Ceruri, deoarece, dupa cum avea sa invete, peste doua veacuri, Arhiepiscopul Teofilact al Bulgariei, "atunci cand te botezi, deschizi cerurile, asa cum Hristos le-a deschis la Botezul Sau" (Comentariu la Sfanta Evanghelie dupa Matei, in P.G., 123, 177D), si orizonturi spre statele crestine europene. Astazi, in perioada globalizarii si a integrarii in comunitatea popoarelor din Europa, aceste doua perspective orientate in chipul Sfintei Cruci, adica vertical, spre Dumnezeu, si orizontal, spre lume, sunt mai actuale decat oricand.

Iata de ce, Sanctitatea Voastra, impartasim pe deplin bucuria aniversarii Bisericii Ortodoxe Bulgare si a prea iubitului sau popor binecredincios. Va incredintam, Sanctitatea Voastra, ca, in sufletul nostru, pastram aceeasi emotie sfanta, pe care am avut binecuvantatul prilej sa o traim prin prezenta noastra la aniversarea a 1100 de ani de la Sinodul din Preslav, in 1993. Dam, inca odata, marturie despre pretuirea si dragostea pe care V-o purtam, acum, cand, din mila lui Dumnezeu, traim inca o "primavara a Duhului", praznuind Invierea lui Hristos. In numele Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, al preotilor si credinciosilor nostri, Va adresam, din inima, cele mai bune urari de sanatate, zile indelungate si rodnica patriarhala arhipastorire si Va imbratisam cu sfanta sarutare frateasca intru Domnul, Care din morti S-a sculat. Hristos a inviat!

Cu frateasca dragoste intru Domnul,

 

+T E O C T I S T

 

Arhiepiscopul Bucurestilor, Mitropolitul Munteniei si Dobrogei, Loctiitorul Cezareei Capadociei, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

 

 

 

.