Maine se implinesc doi ani de cand mitropolitul Dosoftei al Moldovei a intrat in randul sfintilor. Proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ier. Dosoftei a avut loc in cadrul Sfintei Liturghii oficiate in Catedrala mitropolitana din Iasi, cu prilejul sarbatorii Sfintei Cuvioase Parascheva. La eveniment au participat mai multi ierarhi, membri ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane (BOR), dar si ierarhi din Biserica Ortodoxa a Greciei.
Acel eveniment a fost condus de vrednicul de pomenire patriarhul Teoctist al BOR, care in cuvantul de invatatura a subliniat importanta sfintilor in viata noastra: "Avem nevoie de sfinti, asa cum avem nevoie si de prieteni".
Ierarhul carturar cu dragoste de neam
Nascut in anul 1624, la Suceava, cel care avea sa devina mare ierarh al Moldovei, si-a inceput studiile acasa, cu dascali vestiti ai manastirilor Tarii de Jos, apoi la Iasi, se pare ca la Colegiul "Sfintii Trei Ierarhi", unde a studiat gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, muzica, geografia, astronomia si teologia. La Liov si-a insusit, pe langa ucraineana, limbile clasice (greaca si latina), slavona bisericeasca si polona, devenind unul dintre poliglotii vremii. Retras la Manastirea Probota, s-a dedicat nevointelor ascetice si "mestesugului" traducerilor de texte in limba romana. A pastorit pentru un an scaunul arhieresc al Husilor si timp de 11 ani pe cel al Romanului. In anul 1671 a devenit mitropolit al Moldovei. In ciuda vremurilor tulburi din tara, cu dese schimbari de domnii si repetate navaliri straine, mitropolitul Dosoftei si-a desfa surat activitatea pastorala cu un devotament deosebit.
Cu ajutorul lui Nicolae Milescu, mitropolitul Dosoftei a obtinut de la patriarhul Ioachim al Moscovei o tiparnita, cu ajutorul careia a tiparit cele mai multe dintre lucrari. Toata viata mitropolitului a fost o truda neincetata pusa in slujba poporului si a limbii romanesti, traducand si versificand diferite carti de zidire duhovniceasca.
In anul 168, mitropolitul este luat ostatic de catre soldatii polonezi care se retrageau din Moldova. Cu grija sfanta, ierarhul a luat cu el si moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, pentru a nu fi profanate. A ramas pana in ultima clipa a vietii devotat Ortodoxiei, intr-un context in care presiunile si propaganda greco-catolica erau fara scrupule. De asemenea, a inventariat cu grija toate odoarele rapite de polonezi, care, din pacate, s-au risipit dupa trecerea sa la Domnul. Moastele Sfantului Ioan cel Nou au ramas in Polonia pana in anul 1783. A trecut la cele vesnice, departe de tara, la 13 decembrie 1693, fiind inmormantat la Biserica "Nasterea Domnului", din Zolkiew, astazi in Ucraina.
Nicoleta OLARU
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.