In timp ce in hinduism preta era starea trecatoare care precede ritualurile mortuare, in budism preta devine o noua forma de viata (gati) pentru fiintele care urmeaza sa se reintrupeze. Dupa moarte, credinciosului budist i se deschide perspectiva a cinci forme de viata
Daca hinduisinul adopta o atitudine pozitiva fata de sacrificiu, budismul a luat o pozitie negativa. Pentru budisti sacrificiul este atat o expresie a unui efort indreptat spre un scop gresit dar si o actiune
Atat in crestinism, cat si in budism, exista doua feluri de apofatism, respectiv apofatismul a ceea ce se experiaza, dar nu se poate defini, si apofatismul a ceea ce nu se poate nici macar experia. Ele sunt simultane.
Spre deosebire de hinduism din care isi trage originea, budismul este o religie a conditiei umane, care se straduieste sa puna bazele unul stil de viata prin care omul sa fie smuls din drama metafizica a durerii fiintiale (pe care o traieste datorita propriei sale activitati
Pentru budisti, trupul, ca manifestare fiintiala, nu este nimic altceva decat lacasul raului. De aceea, se impune cu urgenta eliberarea din orice forma de viata materiala prezenta sau viitoare. Eliberarea este cea mai mare dintre binecuvintari
Jiva s-ar putea traduce prin cuvantul suflet, folosind notiunea ebraica a acestuia, iar omul a devenit suflet viu. Cartile canonice budiste folosesc termenul Jiva, doar pentru a desemna aspecte ale naturii spirituale a omului
Cele patru adevaruri nobile exprima caile prin care se poate ajunge la iluminare.In rezumat, aceste adevaruri nobile accentueaza urmatoarelor aspecte fundamentale ale vietii: Existenta sub orice forma implica suferinta sau durere; Cauza suferintei este dorinta de a trai, setea de viata
Oamenii care nu se rezuma la a trai doar biologic isi pun in permanenta intrebari care depasesc cu mult universul unei biografii izolate si, in cele din urma, aproape nesemnificative. Sunt intrebari care vizeaza universul existential al omului, intrebari care isi cauta raspunsul
Ca punct de convergenta al zeitatilor, omul nu este considerat in hinduism doar un simplu lacas al acestor zeitati, ci un principiu unificator al activitatii zeilor, sau, in alte cuvinte, ca principiu unificator al proceselor, elementelor si fortelor naturale care sunt stapanite de zei
Religiile tibetane, pana la aparitia budismului in acest spatiu ezoteric, reprezinta o remarcabila sinteza a unui sir indelungat de procese de asimilare si sincretism. Istoria religioasa a Tibetului era interpretata ca o permanenta
Zen este o practica sau un exercitiu de meditatie prin care sunt anihilate toate distinctiile de ordin dualist: adevarat-fals, eu-tu, subiect-obiect, etc. Multi cunoscatori ai Zen, din afara spatiului japonez, sustin ca Zen nu ar fi o religie, ci mai degraba o filosofie. Cei mai multi japonezi se...
Ideea budistă de negare a unui eu permanent, substanţial, existent prin sine însuşi este redată prin termenul de anattă, termen care are multiple semnificaţii în plan metafizic, dar mai ales în plan practic. In ceea ce priveşte budismul, este greu de făcut o distincţie între cele dou...
Cu toate că în planul vieţii spirituale se pot trasa anumite corespondenţe, cel puţin la nivel formal, nu trebuie să uităm că rămân totuşi diferenţele de fond. In creştinism, problema suferinţei trebuie privită în cadrul doctrinar mai larg, şi anume trebuie legată de hristologie...