poezii religioase

Pamantule sfant

Poezii religioase - Cuviosul Schimonah Iosif de la Radeni; Editie ingrijita de Ierom. Pamvo Juganaru si Prof. Pavel Lala, Radeni, comuna Pastraveni, jud. Neamt; 2012

Se pogoara cerul pe pamant

Se pogoara cerul pe pamant Floarea raiului si steaua cereasca, Vine Domnu’n iesle sa se nasca, Din pacat pe noi, sa ne izbavesca.

Tristete

Inima mi-e plina de tristete, De atata rautate-n noi, De ce lasi Doamne sa ne-nghete, Lacrimi neplanse in puhoi

Zorii Anului

Zorii Anului s-au revarsat acum In inima ce’asteapta primenita Prin lacrima Golgotei ce a ingenunchiat Si patima si fapta neimplinita.

Haos

Haos, confuzie, disperare. Privesc cu groaza spre soare. Asta vrei Tu oare Doamne

Am promis, Doamne, ca ne vom intalni….

Am promis, Doamne, ca ne vom intalni cand secundele torc a tacere fara vaiet de stele si alai de flori, doar un zambet adus de durere.

Ruga de noapte

Ruga mea din noapte, pare obosita In genunchi se pune, bratul in amin Dragostea aprinde inima firava, Trup si suflet Doamne, Tie ma inchin

Ramas bun

Venim pe rand, plecam dar pe sarite Cand scrierile cartii se sfarsesc, Cand clipa’n lumanare nu mai arde Si lepadam, vesmantul omenesc.

A unsprezecea fericire

Cea din urma fericire, s-a dat unui poet: Cum n-a fost de cuviinta s-o ia vreun arlechin, i-a fost ingaduita, in traiul desuet, celui ce scrie vesnic, un ranjet in suspin.

Ne-asteapta

Cumva ne-asteapta totul: Ne-asteapta ora care fuge, Ca un strain sezand in gara, Tot nemiscata si cuminte

Omul nou

Degeaba aruncati cu zaruri din Ursita, Sa regasiti in astre o veste potrivita La anul nou, stiu bine, cum imi zicea strabunul, Se deschidea tot cerul, de lumina pamantul.

Doru dor

Pe manastirea-n piatra, Am devenit pamant, m-am prefacut in nori, copaci, apa si vant Si am tacut ca noaptea

Mamei

Pantecele Sau ingenuncheaza ingeri, Perfect, sta ca un glob, precum pamantul ; Si apara intr-insu, ca-ntr-o cochilie, adamii, toti martirii, apostolii

Am intins mana sufletului, neputincioasa, spre Dumezeu pe palma s-a asezat lacrima rotunda ca un bob de roua glumea cu ziua de ieri si de azi, stingea lumanarile noptii in timp ce Crezul din Biserica Inimii

Nu mai am putere, Doamne….

Cunvintele lasa urme abia deslusite pe bratul inghetat al saraciei il invoc pe Dumnezeu in numele deznadejdii lacrima dumnezeasca imi mangaie sufletul