Stim cu totii ce este supararea, fiindca am suparat si am fost suparati. Fara sa isi dea seama, oricine supara si oricine se supara se raneste pe sine insusi, intrucat se lipseste de soarele dragostei.
"Te deprinzi sa te superi pe lucruri? Te vei supara si pe oameni chiar si fara pricina, si vei cadea din dragoste - iar dragostea este miezul intregii legi a lui Dumnezeu." (Sfantul Ioan de Kronstadt
Omul care se afla in suparare arata ca nu intelege bine intamplarile pe care le traieste sau prin care trece si nu stie sa vada intelepciunea cea de multe feluri ale lui Dumnezeu in viata lui de zi cu zi.
Eram in anul 1982, la vreo 3 luni dupa ce venisem preot in sat. Intr-o zi m-am gandit sa merg la biserica, sa-mi aranjez anumite lucruri in Sfantul Altar dupa dorinta mea. Am stat cam 3-4 ore, dupa care am plecat pe jos spre casa parohiala. Dupa ce dau un colt de strada, il intalnesc pe mos...
Dumnezeu a pus tristetea in noi. Dar nu ca sa ne facem rau, la vreme si in situatii nepotrivite, distrugandu-ne astfel sanatatea sufletului si a trupului, ci ca sa dobandim prin ea cat mai mult folos duhovnicesc. De aceea, nu trebuie sa ne intristam atunci cand patim ceva rau, ci atunci cand...
Sa le spui mamelor cat de mult le-a cinstit Dumnezeu, Care le-a invrednicit sa devina mame. Din momentul in care poarta in pantece embrionul conceput, au o a doua viata. Sa vorbeasca pruncului inca nenascut si sa-l mangaie, prin propriul lor pantece, iar fatul va simti mangaierea in chip tainic. Sa...
Suparam atat pe cel apropiat, cat si pe cel indepartat. Si nu doar ca suparam, dar ne si despartim de ei in suparare. Si mai grav este ca uneori chiar asta cautam din intalnirile cu ei. Si daca am reusit sa-i suparam, nu plecam de langa ei linistiti. Dimpotriva, plecam tulburati. Pierdem din vedere
Omul se lupta cu neputintele sufletului si ale trupului, totodata, fiind luptat de diavol si de lume. Adesea, lupta aduce intristare si suparare, care, mai apoi, nasc smerenia. In lupta cu boala, cu saracia, cu familia, cu semenii si cu moartea, omul uita ca in mijlocul tuturor acestora se ascunde...
In una din povestirile sale, Tolstoi relateaza ca un om nemultumit de viata sa se plangea ca Dumnezeu nu i-a dat nici un dar, adica nici un talant. Dumnezeu cel bun - zicea el - imparte la toti fel de fel de daruri si numai mie nu mi-a dat nimic. Cum as putea sa fiu multumit in viata, daca nu am...
Un batran i-a marturisit ucenicului ca dupa rugaciunea de seara, Hristos a venit in chilia sa si i-a stins lumanarea. Tanarul, entuziasmat, il intreaba: Si ce ai zis Domnului
Dumnezeu nu de alta ne-a dat intristarea, ci numai din pricina pacatului, si El a dovedit aceasta prin insasi experienta lucrurilor. Cand e vorba de pierdere de bani, de moarte, de boala, sau cand dau peste noi alte necazuri, noi, mahnindu-ne si indurerandu-ne
Impacarea este o conditie a vietii. Doar in masura in care suntem impacati cu Dumnezeu (implinirea poruncilor), cu aproapele nostru (lipsa oricarui conflict) si cu noi insine (curatia inimii si a gandurilor) putem spune ca traim cu adevarat.
In majoritatea cazurilor, parintii trebuie sa evite rolul de arbitru in ciocnirile dintre copii -dar daca ati fost totusi atras in conflict, dati-i fiecarui copil posibilitatea de a-si exprima plangerea sau supararea, iar apoi cereti-i unuia dintre ei sa expuna pe scurt esenta plangerii celuilalt...
Se intampla uneori sa nu fim cu luare aminte la slujbe. Alteori, desi nu ratacim cu mintea, ne lipsesc intelesurile adanci ale slujbelor religioase. Si in primul caz si in al doilea, intervine intrebarea: Nu cumva am pierdut timpul de vreme ce am petrecut mai mult cu mintea
Mâhnit este duhul meu în mine şi inima mea s-a tulburat înlăuntrul meu. David vrea să spună aici Duhul meu a fost cuprins de accedie, adică de tristeţe, de mâhnire, de lipsa poftei de viaţă, de tulburare.
Doua femei au trait in pace 50 de ani. Una ii spune celeilalte: Auzi, noi chiar nu ne-am certat niciodata. Hai ne certam! Hai, dar cum? Vom spala rufele, iar eu voi varsa apa intr-o galeata
Tristeţea, după mărturia lui Marcu Ascetul, este o cruce duhovnicească, trimisă nouă spre curăţirea de greşelile din trecut. Tristeţea provine şi din alte cauze: din cauza iubirii de sine jignite sau din cauza a ceva ce nu se întâmplă precum vrem noi
Adeseori, felul în care reacţionezi atunci când treci printr-o supărare, printr-o durere, printr-o rănire, seamănă cu următorul lucru: e ca şi când ei ţi- au dat un cuţit, iar tu începi să-l răsuceşti în propria rană.
Daca vrei sa te rogi cum trebuie, nu supara nici un suflet, altfel degeaba alergi.
Generaţii de copii s-au speriat auzind povestea „Capra cu trei iezi”. Îi compătimeau pe bieţii iezişori şi îl urau pe lupul hrăpăreţ. De data aceasta, un copil preşcolar al zilelor noastre a fost foarte impresionat de gestul lupului, empatizând cu el, găsind şi o explicaţie mai...
Să trăim fiecare săptămână ca și cum ar putea fi ultima, pregătiți de mult dorita întâlnire cu Mirele Hristos. Magnolia este deosebit de admirată, dar frumusețea nu durează. Totul se transformă în uscăciune. O adiere de vânt subțire însă poate renaște totul. Harul învierii...
Cine se ceartă tot timpul, se ceartă şi în mintea sa cu cei care l-au supărat atunci când se roagă.
După cum orice creştin are datoria de a face tot ce-i stă în putinţă spre a-şi redobândi pacea inimii atunci când şi-o va pierde, tot aşa să ştie că nu este nici drept, nici înţelept ca orice întâmplare de pe lumea aceasta, de care va avea parte, să-l lipsească de această pace...
La o mănăstire s-a făcut masă după sfânta slujba la care lua parte tot soborul. Un frate străin a intrat şi el în sala de mese şi se ospătă cu fraţii. Economul mănăstirii, intrând în trapeză, l-a zărit şi a spus: Cine te-a poftit aici? Cum îndrăzneşti
Dacă vrei să te rogi cum trebuie, nu supăra nici un suflet.