Să trăim fiecare săptămână ca și cum ar putea fi ultima, pregătiți de mult dorita întâlnire cu Mirele Hristos.
Magnolia este deosebit de admirată, dar frumusețea nu durează. Totul se transformă în uscăciune. O adiere de vânt subțire însă poate renaște totul. Harul învierii este singura noastră speranță.
Nu toată ziua sunt Paștile, zice o vorbă, dar ar putea fi, dacă am vrea, dacă am crede, dacă am spera, dacă am iubi. Nu doar citim și umplem cutii, ci ne dăruim Celui ce ne dăruiește fericirea veșnică.
Azi ne împărtășim cu Hristos înviat și nimic altceva nu mai contează, nici supărările, nici nedreptățirile, nici nimicurile, nici orice altceva. Tot ce e trecător rămâne în urmă. În față avem învierea, nimic altceva. Să ne iertăm maxim, fără jumătăți de măsură, fără preconcepții discriminatorii. Să ne bucurăm toți de acest mare praznic.
Cât de greu i-a fost apostolului Simon Petru să slujească împreună cu vameșul Levi Matei! Dar, prin iubirea Învățătorului divin, a reușit să depășească animozitățile și să se unească cu fostul dușman, pentru o cauză comună. Asta face învierea: reconciliază pe om cu Dumnezeu, dar și pe om cu om, reașează la aceeași masă pe cei certați și îi împacă.
Hristos este bucuria celor ce cred în El! Strălucirea lui Dumnezeu este iradierea bunătăţii Lui. Cine se întâlneşte cu Dumnezeu, se schimbă cu totul. Nici atunci când este trist, în sfânt nu este absentă dorinţa de a-L vedea mai mult (scrie pr. D. Stăniloae). Sfântul nu se satură niciodată de frumuseţea veşnică. În stare de nepătimire, sfântul este îmbrăţişat de lumina lui Hristos. Nimic altceva nu îi bucură mai mult sufletul. Când furtuna este prea puternică, sfântul se roagă. Când este jignit, sfântul se roagă.
Aşteaptă ceasul lui Dumnezeu. Atunci când omul întreg se întoarce către Dumnezeu, harul îşi face simţită prezenţa.
Dumnezeu Se descoperă ca Proniator. El poartă de grijă tuturor. Omul este chemat să nu se lase înrobit de cele create, ci să Îi slujească cu toată disponibilitatea. Fiecare pagină biblică este un îndemn la pocăință și la slujire. Să fim gata oricând să chemăm numele Lui (Amos 4, 12). Nu ne prefacem că nu vedem, dar suntem stupefiați. Judecata este sentința dreptății divine. Dumnezeu cheamă la judecată pe toți, dar numai cei milostivi vor avea parte de clemență.
Judecata este sentința dreptății divine. Dumnezeu cheamă la judecată pe toți, dar numai cei milostivi vor avea parte de clemență.
Niciodată Hristos nu a rămas nepăsător față de oameni.
Tristețea este cauzată de ținerea minte a răului: oamenii ne greșesc, iar noi singuri ne întristăm, neslujindu-i. Chiar dacă recent sau demult am avut o neînțelegere, astăzi sărim în ajutorul lor, ștergându-le cazierul. Nu mai căutăm scuze pentru lipsa noastră de implicare în lucrarea de slujire.
Sfântul Maxim Mărturisitorul scrie că Dumnezeu ne cere rămânem blânzi și liniștiți față de toate cele ce ni se întâmplă fără voia noastră, darnici cu săracii, primitori de străini, gata de ajutor, după putere, față de cei ce au trebuință de ocrotire; de un suflet și de un gând cu prietenii; apropiați celor cunoscuți; la îndemâna celor mai smeriți; împreună-pătimitori și de oameni iubitori cu cei bolnavi; îndelung-răbdători cu cei ce se mânie; iertători ai celor ce greșesc; mângâietori celor întristați.
Ce este sărbătoarea și de unde vine bucuria? E praznicul și bucuria mântuirii, salvării, izbăvirii din necaz, tristețe, nefericire. Mulți martiri au avut curajul să nu apostazieze. Mulți atei au hulit. În 1644, Oliver Cromwell încerca să interzică praznicul creștin. Se pare că a eșuat. Sărbătoarea a rămas, dar oare am pierdut bucuria?
Problema lipsei bucuriei apare când nu mai vorbim aceeași limbă și nu ne mai suportăm. Putem reînvăța limbajul smereniei și putem exersa răbdarea. Doar Sărbătoritul este perfect. Pentru a fi fericite, sărbătorile nu trebuie să fie perfecte, ci pline de iertare, de bunătate, de delicatețe și de iubire. Depresia și furia pot face parte din categoria invitaților nepoftiți. Atunci va fi momentul să punem dogma în acțiune, să dăm dovadă de înțelegere și de reziliență.
Descartes scrie că bucuria provine din convingerea pe care o avem că posedăm un anumit bine, iar tristeţea din convingerea pe care o avem despre un anume rău sau un anume neajuns al nostru. Bucuria este jovialitate și bună dispoziție, nedescurajare și entuziasm (2 Timotei 3, 1). Bucuria este siguranța că vom primi un lucru bun, un cadou, o medalie, o recompensă nu pentru meritele noastre, ci din bunătatea Sărbătoritului, Care Se oferă.
Creștinul se bucură când simte prezența lui Dumnezeu. Se bucură când e aproape de oameni. Se bucură din dragoste și pentru Dumnezeul cel iubit, și pentru oamenii prezenți cei iubiți. Se bucură iar când împlinește voia lui Dumnezeu sau când se face ceva spre slava lui Dumnezeu (Arhimandritul Spiridonos Logothetis, Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii, Ed. Sophia, p. 102).
Dacă nu am avea timpul pascal al Crucii și Învierii Mântuitorului Hristos, miracolul și unicitatea vieții noastre pe pământ s-ar prăbuși în absurd și deziluzie, scrie pr. Nicolae Dascălu. Pământul întreg ar fi, de fapt, un cimitir în expansiune, o necropolă rotitoare.
Dumnezeu ne scapă de toți factorii perturbatori, care nu ne lasă să ne vedem de treabă. Necazul ne întărește, nu ne doboară. Să nu ne descurajăm, începători fiind, încă neexperimentați, din cauza stângăciilor. Suntem ostași ai lui Hristos, să nu dezertăm.
Minciuna este limba maternă a lui satan, să mărturisim doar adevărul, în orice împrejurare. Dacă spunem adevărul, nu trebuie să ne amintim nimic. Omul care se minte singur și își ascultă propria minciună ajunge la un punct în care nu poate distinge adevărul din el sau din jurul lui și, astfel, își pierde tot respectul față de sine și față de ceilalți. Și neavând respect, încetează să mai iubească, scrie Dostoievski. Minciunile și secretele sunt ca un cancer în suflet. Ele mănâncă ceea ce este bun și nu lasă decât distrugerea în urmă.
Mormântul gol nu schimbă pe nimeni, ci numai întâlnirea cu Cel ce a părăsit mormântul gol transformă.
Dumnezeu ne iubește, acesta este cel mai frumos mesaj dintre toate mesajele din lumea asta. Niciodată să nu ne îndoim de acest adevăr. Mai mult, iubirea Lui ne ține în viață. Cât este de frumos să mergem la Biserică, dar ieșind de acolo să Îl luăm pe Hristos cu noi și să Îl împărțim celorlalți (Nicolai Boian, Calea ucenicului, Ed. Doxologia, Iași, 2021, p. 18). Ce frumoși sunt oamenii în noaptea de Paști!
Lumea atee este falsă în trecut, falsă în prezent și se leagă solemn de a fi falsă în viitor. Cea mai mare cauză a ateismului din lume astăzi este faptul că creștinii care Îl recunosc pe Iisus cu buzele ies pe ușă și Îl neagă prin stilul lor de viață.
Domnul să ne ajute să răspundem dragostei Lui! Nu există nimeni și nimic în viață mai important ca Dumnezeu. Să Îl trăim pe Dumnezeu ca pe o lumină vie, care luminează universul și înveșnicește bunătatea. Să nu ne găsească Dumnezeu mereu ocupați cu altceva decât cu împlinirea cuvântului Său. Atâta timp cât Dumnezeu este cu noi, să nu ne temem de nimic. Să învățăm să ne jertfim pentru alții, ca să ne smerim și să ne vindecăm de egoism.
Cea mai mare lipsă nu poate fi decât absența harului. După înviere, nu mai avem motiv să rămânem îmbufnați. Ieri în benzinărie doi adolescenți au folosit salutul pascal și mi-au fost foarte dragi să îi aud că nu se rușinează cu credința lor. Asta până azi, când alți doi tineri nu vroiau să plătească cheltuielile legate de mama lor muribundă. Banul a devenit cel mai periculos idol, pentru că majoritatea nu recunoaștem nici iubirea de arginți, nici mândria, atât de mult ne-am obișnuit cu ele. Să gustăm și să vedem cât de bun este Domnul (Psalmul 33, 8). El este singura sursă inepuizabilă de bucurie.
Pr. Marius MATEI
Marius Matei
-
Bucuria crestinului
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Bucuria Invierii din fiecare duminica
Publicat in : Religie -
Bucuria in Ortodoxie
Publicat in : Morala -
Bucuria si sensul credintei
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.