Cuvantul si hotararea sa devina fapta

Purtand toiagul - simbol al pastoriei - incredintat de Prea Fericitul Parinte Patriarh, Va rog sa-mi dati voie sa exprim multumirea mea fata de membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si fatade toti cei ce au binevoit sa impodobeasca luminoasa sarbatoare a Sfintei Mitropolii a Olteniei cu prezenta Domniilor lor. Tuturor le aducem calde multumiri si ii asiguram ca vom folosi metodele pastorale si tot ceea ce Biserica noastra, de-a lungul secolelor si in zilele noastre, a avut si are la indemana pentru ca sa fie actuala si sa primeasca astfel nazuintele si lucrarea preotimii si a credinciosilor ei. Ne dam seama ca in aceste conditii, atat stradania mea cat si lucrarea preotimii din acest colt de tara se impun a fi cat mai rodnice. Vom putea raspunde necontenit la toate chemarile credinciosilor nostri, vom sprijini cu fermitate toate initiativele obstesti.

Iubitii mei, ne-am bucurat astazi cu totii, si eu indeosebi am fost profund miscat de prezenta Prea Fericitului Parinte Patriarh Justinian, de cuvantul parintesc si cuprinzator al Prea Fericirii Sale, de prezenta celorlalti inalt Prea Sfintiti si Prea Sfintiti membri ai Sfantului Sinod, dand astfel, intr-adevar, nimbul sfinteniei marelui act ce s-a inscris in viata Bisericii oltene.

Vom cauta, Prea Fericirea Voastra, sa punem in practica tot ceea ce atat de intelept ati trasat astazi in cuvantul de indrumare rostit in clipele cand m-ati asezat in jetul istoric al acestei Mitropolii.

Ne-au ramas deosebit de pretioase cuvintele pe care le-au rostit onoratii membri ai Adunarii eparhiale si prea Cucernicii Protopopi, precum si reprezentantul parohiei romano-catolice din Craiova. Am ascultat cu mare luare-aminte exprimarea simtaminte-lor, a nazuintelor, dar mai cu seama a dorintelor ce se asteapta a fi implinite prin modestele noastre puteri. Sunt in adevar ceea ce sunt cu harul lui Dumnezeu, iubitii mei, si de buna seama ca e greu lucru a fagadui, mai ales atunci cand esti ierarh al Bisericii Ortodoxe. Noi pasim, si personal am pasit, cu convingerea si credinta nezdruncinata in puterea lui Dumnezeu, ca ceea ce ne vom pune in gand sa facem cu ajutorul Lui si cu sprijinul tuturor nu se poate sa nu izbutim. De altfel, conditiile de munca din aceasta Sfanta Mitropolie favorizeaza deschiderea aceasta de la om la om, nu de la jetul arhieresc la parohie, nu de la o situatie inalta catre un slujitor mai de jos. Si, in aceasta comuniune, de deschidere si intelegere frateasca a unora fata de altii, impletindu-ne nazuintele in numele unor. idei atat de sfinte ce si-au tinut si isi tin mereu actualitatea, nu se poate sa nu gasim in aceasta rezerva bogata a sufletului nostru, a nadejdii si credintei noastre, posibilitati, metode, mijloace pentru a infaptui ceea ce dorim. Si dorim cu tarie sa slujim aceasta Sfanta Mitropolie si sa sprijinim maretele infaptuiri ale fiilor Patriei noastre.

S-au subliniat aici vredniciile stramosilor nostri pe aceste meleaguri, stramosi inzestrati cu curaj, cu darzenie, inzestrati cu statornicie si spirit de jertfa in chip pilduitor. De acestea nu-i lipsita nici generatia noastra si noi le posedam deci ca mosteniri scumpe. Toti putem si suntem datori sa ne simtim legati de viata poporului nostru, sa vedem lucrurile in miezul lor, sa privim scopul inalt al Bisericii si al Patriei, pentru care sa muncim cu insufletire si hotarare.

Nadajduiesc ca, asa cum am auzit fagaduintele de astazi, preocuparile parintilor protopopi, preocuparile parintelui director al Seminarului, ale stimatilor reprezentanti ai Adunarii eparhiale, sa pot da tuturor ceea ce se asteapta de la mine. Fagaduintele facute aici sunt in adevar limpezi si incurajatoare pentru mine ca ierarh al acestei eparhii. As dori sa fie tot asa de limpezi si dorintele mele fierbinti intr-o lucrare rodnica, precum si nadejdile pe care le pun in Prea Cucernicii Parinti Protopopi, P. C. Parinti Profesori, onoratii membri ai Adunarii eparhiale, ai Permanentei, ai Consiliului eparhial, pentru ca astfel lucrarea noastra sa raspunda intr-adevar sperantelor formulate astazi.

Iubitii mei, s-au indreptat spre noi nadejdi atat din partea Prea Fericitului Parinte Patriarh, cat si din partea celorlalti vorbitori. Nadejdilor tuturor vom cauta sa le dam intrupare in faptele noastre. Speram in aceasta si credem ca impreuna cu toti cei care suntem aici si impreuna cu toti care nu sunt aici, dar sunt prezenti sufleteste cu noi astazi, vom duce mai departe lucrarea inceputa de inaintasii nostri.

As dori sa inchei cu exprimarea bucuriei pe care mi-au produs-o toate luarile de cuvant, adevarata deschidere de inimi, de cugete si simtiri, si cu multumirea personala pentru primirea pe care mi-ati facut-o, pentru cinstea pe care mi-ati aratat-o, pentru cinstirea memoriei aratata fericitului meu inaintas, care a fost chipul de neuitat: Vladica Firmilian. As vrea sa va incredintez pe toti ca aceasta primire a avut un ecou adanc in sufletul meu si interpretez aceasta nu ca privind direct persoana mea, ci ceea ce reprezint eu vremelnic, ca ierarh si membru al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Aceasta cinstire, aceasta participare entuziasta a credinciosilor se datoreste atasamentului si respectului pe care credinciosii de aici si preotimea le au fata de Biserica noastra, fata de conducerea ei, fata de Sfantul Sinod, in frunte cu Prea Fericitul Parinte Patriarh Justinian.

Incredintandu-va pe toti de dragoste deplina, de pretuire, de o dreapta intelegere frateasca, asa cum am spus in fata Sfantului Altar, astazi, in ziua inscaunarii mele, va binecuvantez pe toti si va rog sa transmiteti si celor scumpi inimilor dumneavoastra binecuvantarile ierarhului, dragostea sa si intreaga afectiune, dorinta fierbinte de a lucra necontenit pentru ca aceasta Mitropolie - atat de temeinic inceputa, cu atatea perspective intr-un sfert de secol, de cel ce a fost Mitropolitul carturar Firmilian - sa mearga cu spor inainte pe drumul pe care Biserica noastra merge astazi, calauzita de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.

Nu pot sa nu exprim un cuvant de sincera dragoste si de pretuire pentru Prea Sfintitul Episcop losif al Ramnicului si Argesului, cu care voi colabora in lucrarile Mitropoliei noastre si la a carui cunoscuta si rodnica experienta si bunavointa voi apela deseori. Indelungatele Prea Sfintiei Sale stradanii pe plaiurile Olteniei imi vor fi calauze scumpe in noua mea lucrare. Multumesc cu recunostinta pentru tot ceea ce s-a facut, pentru ceea ce s-a rostit astazi, pentru cuvintele alese, pentru flori si pentru daruri.

Imbratisindu-va parinteste, rog pe Bunul Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti cu darul si cu iubirea Sa de oameni!

Cuvantare rostita la agapa oferita cu prilejul intronizarii ca Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei, 25 februarie 1973.

.