Maica Domnului in Sfanta Scriptura

Maica Domnului in Sfanta Scriptura Mareste imaginea.

 

Maica Domnului in Sfanta Scriptura

 

Parintele Ioanichie Balan: - Care sunt textele biblice cele mai clare si importante care adeveresc ca Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu prin umbrirea Duhului Sfant si ca nu a mai avut copii?

 

Parintele Ioan Mircea: - Cele dintai texte biblice care vorbesc despre Sfanta Fecioara ca va naste pe Mesia-Hristos, le aflam in Vechiul Testament, desi nu o numesc, inca de la alungarea din rai a lui Adam si a Evei, Dumnezeu fagaduieste omenirii, care avea sa vina dupa ei, pe Mesia, "Samanta femeii", "Care va zdrobi capul sarpelui ademenitor" (Facerea 3, 15).

 

Mai apoi, Isaia proorocul prezice: "Iata Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel" (Is. 7, 14). Fecioara pe care Isaia n-o numeste, avea sa fie Sfanta Fecioara Maria, iar Emanuel, care inseamna "Cu noi este Dumnezeu" (Matei 1, 23) avea sa fie Mesia-Hristos, precum ingerul Domnului o va descoperi si talcui Fecioarei ina­inte de Intruparea Lui.

 

Textul din Isaia este amintit de ingerul Gavriil lui Iosif, logodnicul Fecioarei; iar El ii va spune ca va zamisli de la Duhul Sfant; ca "puterea Celui Preainalt o va umbri" si va naste pe Fiul lui Dumnezeu si-I vor pune numele Iisus (Luca 1, 31, 35; Matei 1, 20).

 

In convorbirea ingerului cu Sfanta Fecioara Maria, cand ii aduce aceasta veste, mai intai o pregateste ca sa accepte mesajul ce-i aducea. Caci, zice: "Bucura-te cea plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei" (Luca 1, 28). Ea insa tulburata de inchinarea ingerului i se spune ca este aleasa ca sa ia in pantece de la Duhul Sfant si sa nasca pe Fiul lui Dumnezeu, incredintand-o ca "la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta" (1, 37).

 

Abia dupa aceasta convorbire, cand ii dezvaluie taina, Sfanta Fecioara isi da acceptul, consimte sa implineasca aceasta Taina "Si a zis Maria: Iata roaba Domnu­lui. Fie mie dupa cuvantul tau. Si ingerul a plecat de la ea" (Luca 1, 38).

 

Aceste texte sunt cele mai clare si mai importante, care adeveresc ca Sfanta Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu; si numai Nasca­toare de Dumnezeu, adica numai Mama lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumne­zeu, nu si a altor copii cum sustin sectantii blasfemiatori. Asa au inteles si au crezut toti crestinii ortodocsi pana la aparitia sectantilor, care se leaga de unele expresii si cuvinte pe care nu le inteleg si nu vor sa le inte­leaga decat asa, ca sa poata sminti pe cei slabi.

 

Un alt text precis care vorbeste de fecioria Maicii Domnului inainte si dupa nasterea unicului sau Fiu - Iisus Hristos - este cel din proorocul Iezechiel 44, 2. Aci citim: "Si mi-a zis (barbatul-inger) Domnul: Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi inchisa".

 

Poarta este o figura metaforica pentru Fecioara, asa au inteles si talcuit Sfintii Parinti ai Bisericii textul din Iezechiel (44, 2). Si din aceasta inter­pretare s-a nascut si cantarea ce i-au inchinat-o Maicii Domnului melozii Bisericii "intru nastere fecioria ai pazit, de Dumnezeu Nascatoare". Sau refrenul Acatistului, care graieste: "Bucura-te Mireasa, pururea Fecioara !"

Totusi, sectantii nu tin seama de aceste texte clare, ci pe ei ii tulbura, sau mai degraba ii trufeste expresia "fratii Domnului", sau "fratii lui Iisus" (Matei 12, 46-48-49; 13, 55; Marcu 3, 31-32; 6, 3; Luca 8, 19-21; Ioan 2, 12; 7, 3-5; Fapte 1, 14; I Cor. 9,5; si Gal. 1, 19), ex­presii din care ei fac o blasfemie la adresa Maicii Domnului, ca si evreii de atunci. In acest scop au falsificat si Scriptura Noului Testament in loc de "Maria logodita cu Iosif" (Matei 1, 18), ei au tradus "Maria, nevasta lui Iosif" (Matei 1, 20-24).

 

Deci o prima hula si blasfemie este ca o soco­teste pe Maica Domnului "nevasta" lui Iosif, in ciuda textelor clare. Alta blasfemie este ca socotesc pe asa-zisii "fratii lui Iisus" copiii Sfintei Fecioare, dupa El si frati buni cu El.

 

Sectarii mi vor sa inteleaga ca acei asa-zisi "fratii Domnului" nu sunt fratii Lui, si chiar daca El ar veni acum sa le spuna clar ca nu sunt frati, ci "rude", sau "veri secundari", tot n-ar crede. Ei nu vor sa stie ca in limba ebraica, saraca in cuvinte, printr-un singur termen "ah" = frate, se exprimau toate gradele de rudenie, adica: frate bun, frate vitreg, sau frate de levirat, var primar si var secundar, unchi si nepot etc.

 

Se stie ca Maica Domnului a fost singurul copil al lui Ioachim si Ana; si, totusi, este numita sora altei Marii, care era sotia lui Cleopa (Ioan 19, 25). In realitate, deci, aceasta Maria era vara primara a Maicii Domnului, sau matusa ei.

 

Iar mama asa-zisilor "fratii lui Iisus" - Iacob, Iosif, Simion si Iuda (Matei 13, 55), era de fapt acea Marie, sotia lui Cleopa, numita in alte locuri: "Maria lui Iacob, si a lui Iosif" (Matei 27, 56; Marcu 15, 40).

 

De aceea, acesti zisi "fratii Domnului" niciodata nu se numesc "fiii Mariei, Maica Domnului", ci numai "fratii Lui"; si numai Iisus singur e numit: "Iisus, Fiul Mariei", deci Unicul ei Fiu, iar Sfanta Fecioara Maria este numita, exclusiv, "Mama lui Iisus" (Matei 1, 18; 2, 11, 13. 14; 12, 47; Ioan 2, 1); sau "Mama Lui" (Matei 12, 48; Marcu 3, 31-32).

 

O alta expresie blasfemica, in traducerea Bibliei sectare, este in Matei 1, 25: "Dar (Iosif) n-a cunoscut-o pe ea (Maria) pana ce ea a nascut un fiu." Expresia "pana ce", nu inseamna "pana cand" ci "niciodata".

 

Ex. II Regi 6, 23 "Micol n-a avut copii pana in ziua mortii", adica nici­odata. Cand Domnul zice: "Zis-a Domnul Domnului Meu: Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale" (Matei 22, 44; I Cor. 15, 25), adica, de-a pururea, permanent.

Iata deci Ca Sfanta Fecioara n-a nascut decat pe Iisus si a ramas pururea Fecioara.

 

-Ce texte biblice dovedesc fecioria si sfintenia vietii Maicii Domnului?

 

- Primele texte biblice care vorbesc despre fecioria si sfintenia vietii Maicii Domnului sunt cele profetice din Vechiul Testament. Cel dintai ni-l ofera Proorocul Isaia, care, dupa descoperirea ce i s-a facut, o vede ca un "semn" extraordinar, in afara legilor firesti, scrie proorocia, de care am mai amintit, astfel: "Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele Lui Emanuel" (Is. 7,14). "Semnul" extraordinar era ca Fecioara avea sa zamisleasca fiu, "nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu" (Ioan 1, 13), sau "de la Duhul Sfant" (Matei 1, 18; Luca 1, 35), Care a umbrit-o, pogorandu-Se peste ea.

 

Un alt text important, privind "pururea fecioria" acestei Fecioare care avea sa nasca pe Mesia fara stricarea fecioriei ei, este cel din Iezechiel, amintit (44, 2), care o vede, in revelatia ce primeste, printr-o metafora = "poarta incuiata", din afara templului.

 

"Si mi-a zis Domnul: Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi inchisa". Intelegind textul literal, probabil, iudeii au inchis poarta din afara templului, in partea de rasarit, spre muntele Maslinilor, care este zidita. Dar ter­menul de "poarta" exprima o idee profetica, si deci are sens figurat, metaforic, vrand sa spuna altceva decat arata cuvantul.

 

Termenul, desi figurat, ideea devine clara, daca zicem, in loc de "poarta", Fecioara, adica, dupa Fecioara Maria. Caci Sfanta Fecioara Maria a fost Fecioara, inainte de a zamisli in pantece de la Duhul Sfant pe Emanuel; dupa nastere - adica dupa ce a intrat Dumnezeu-Fiul prin ea si s-a nascut - "Poarta" a ramas iar incuiata, adica, si dupa nastere Fecioara a ramas iarasi Fecioara. Sau cum o canta Biserica, "pururea Fecioara". Chiar si inteleptul Solomon, inspirat, o vede pe Fecioara ca "o gradina incuiata, fantana acoperita si izvor pecetluit" (Cant. Cant. 4, 12).

 

Ca Mama lui Emanuel, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Unicul ei Fiu, numit "imparatul imparatilor si Domnul domnilor" (I Tim. 6, 15), Maica Domnului este "imparateasa cerului" si sade de-a dreapta Fiului ei. Asa a vazut-o dinainte proorocul David, care zice: "Sezut-a impara­teasa de-a dreapta Ta imbracata in haina aurita si prea infrumusetata" (Ps. 44, 11).

 

Alte texte care dovedesc fecioria si sfintenia Maicii Domnului sunt cele din Noul Testament. Primul e cel din Matei 1, 18, unde citim ca "Maria mama Lui (Iisus), fiind logodita cu Iosif, fara sa fi fost ei impreuna s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant". Iar Iosif, stiind-o curata si neprihanita, vazand ca-i creste pantecele, era nedumerit, voind s-o lase intr-ascuns. Atunci i se arata ingerul Domnului in vis, spunandu-i ca "ce s-a zamislit intr-insa e de la Duhul Sfant" (Matei 1, 20).

 

Apoi amintindu-i textul din proorocia lui Isaia careti era bine cunoscut, Iosif s-a lumi­nat si a inteles ca Maria, logodnica lui, este "Fecioara" aleasa de Dumne­zeu ca sa nasca pe Fiul Sau Emanuel, care inseamna "Cu noi este Dumne­zeu". "Si fara sa fi cunoscut-o pe ea, Iosif, Maria a nascut pe Fiul sau Cel Unul-Nascut (unicul), Caruia I-a pus numele Iisus" (1, 20-23-25).

 

Un alt text aminteste de convorbirea Sfintei Fecioare Maria cu Arhanghelul Gabriel, care-i aducea vestea cea buna la Nazaret. Ingerul salutandu-o si inchinandu-i-se, graieste de mesajul ce-i aducea: "Bucura-te, ceea ce esti plina de har. Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intie femei" (Luca 1, 28).

 

Dar ea, tulburata de vederea ingerului si de inchinarea lui, cugeta in sine: ce fel de inchinaciune poate fi aceasta? Apoi ingerul linistindu-o ii comunica mesajul ceresc si ii zice: "Nu te teme Maria, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si, iata, vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus". El este " Fiul Celui Preainalt" si "Imparatia Lui nu va avea sfarsit". Ea insa stiindu-se neprihanita a zis catre inger: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand ingerul i-a zis: Duhul Sfant se va pogora peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceasta si Sfantul care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema".

 

Amintindu-i apoi ca si Elisabeta rudenia sa a zamislit la batranete, contra firii: "Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta" (1, 36-37), abia atunci Sfanta Fecioara si-a dat acceptul: "Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvintul tau! Si ingerul a plecat de la ea" (1, 38).

 

Din aceasta lunga convorbire pentru a consimti sa primeasca mesajul ceresc, se intelege, clar, ca Dumnezeu nu impune nimanui vointa Sa, ci doreste ca lucrarea mintuirii sa fie o colaborare a omului cu Dumnezeu, El trimitind harul si credinciosul primindu-l conlucreaza cu el prin cre­dinta si lucrare, sau fapte.

 

Mergand apoi Maria la Elisabeta, rudenia sa, si salutand-o, aceasta, inspirata de Duhul Sfant, ii spune: " Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu ? Ca iata, cum veni la urechile mele glasul salutarii tale, pruncul a saltat de bucurie in pantecele meu. Si fericita este aceea care a crezut ca se vor implini cele spuse de la Domnul". Iar Maria inspirata rosteste imn de slavirea lui Dumnezeu: " Mareste sufletul meu pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu, Ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile." (Luca 1, 41-48). De atunci au fericit-o toate neamurile spunand lui Iisus: " Fericit este pantecele care te-a purtat si sanii pe care i-ai supt" (11, 27).

Iata, deci, adevarul biblic, pe care numai cei orbi sufleteste nu pot sa-l vada (sectarii).

 

-Ce spun sectantii impotriva fecioriei si sfinteniei Maicii Domnului?

 

- Intrucat toti sectantii de la noi se servesc de aceeasi Biblie, falsi­ficata de Luther, dupa care a fost tradusa si in romaneste, in 1924, de Dumi­tru Cornilescu - care - atragand la ideile protestante, cu care venise din Germania, pe Preotul Tudor Popescu, de la Biserica " Cuibu cu Barza", din Capitala - a dat nastere atunci primei secte nascuta in Bucuresti - zisa " Tudorista", sau " Crestini dupa Scriptura" - nu este de mirare ca ei (sectantii) sunt impotriva fecioriei si sfinteniei Maicii Domnului. Fiindca ei asa vad scris, in acea Biblie sectara, protestanta, asa citesc si numai asa inteleg.

 

Dupa cum am aratat in punctul precedent toate obiectiunile sectare pornesc de la si se bazeaza pe traducerea falsificata a Bibliei de care se folosesc. Caci daca ei citesc din prima pagina a Noului Testament, ca " Maria mama Lui (Iisus) era logodita cu Iosif" (Matei 1, 18) iar mai departe c" Maria" era " nevasta" lui (1, 20, 25); si ca Iosif" n-a cunoscut-o pana ce ea a nascut un fiu" ( 1.25), de aci zic, acesti blasfemiatori ai celor sfinte, ca dupa aceea Iosif a cunoscut-o ca pe nevasta si a mai avut si alti copii cu ea. Fiirdca, daca s-ar fi tradus termenul grec, chiar literal = ghini = femeie, se putea intelege si femeie necasatorita si fecioara logodita, cum arata precis versetul 18 si cum se intelege si mai clar din convorbirea inge­rului Gabriel cu Sfanta Fecioara Maria, redata de Sfantul Luca. Aci citim ca ingerul a fost trimis de la Dumnezeu in cetatea Nazaret" Catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David: iar numele fecioarei era Maria" (Luca 1, 27). Iata deci ca "femeia" logodita de care vorbeste Evanghelistul Matei era "fecioara", si nicidecum "nevasta" cum spune traducerea sectara, falsificata. Iar din convorbirea acestei Fecioare cu ingerul, ea isi marturiseste curatenia si fecioria nestiind cum va putea " lua in pantece si naste fiu", cand ea " nu stie de barbat", numai orbii si viclenia sectara nu pot si nu vor sa vada adevarul biblic, fiindca nu-i avantajeaza daca ar recunoaste.

 

In ce priveste expresia: "Si n-a cunoscut-o pana ce ea a nascut un fiu", "pana ce", "pana cand" in acest context nu arata un termen, ci exprima o continuitate a situatiei de fapt, o stare continua, de perma­nenta, de vesnicie. Iata cateva exemple, deosebit de cele amintite in capitolul 4: Dumnezeu Tatal zice Fiului, arata proorocul David: " Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale" (Ps. 109, 1). Sau cum zice Domnul ucenicilor: "Iata Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului" (Matei 28, 20). Sau: "Caci El (Fiul) trebuie sa impartaseasca pana ce va pune pe toti vrajmasii Sai sub picioarele Sale" (I Cor. 15, 25). Adica Fiul va fi pururea, vesnic, de-a dreapta Tata­lui si va imparati vesnic si dupa supunerea vrajmasilor.

 

O alta blasfemie o savarsesc sectarii cu expresia " fratii Domnului " - cum s-a mai spus - despre care ei spun ca sunt fiii Sfintei Fecioare Maria. Pentru ca ei, fiind rationalisti, nu pot sa admita supranaturalul, cum adica Fecioara a luat in pantece, prin" pogorarea Duhului Sfant asupra ei, si prin puterea Celui Preainalt care a umbrit-o" (Luca 1, 35), desi: "la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta" (1, 37). Lipsiti cum sunt, insa, de bunacredinta si vicleni, sectarii nesocotesc toate textele, care nu le convin, sau le" rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II Petru 3, 16). Caci desi textele spun clar ca cei asa-zisi" fratii lui Iisus", sau "fratii Domnului" sunt fiii altei Marii, sotia lui Cleopa, (Matei 27, 56; Marcu 15, 40) iar ea vara a Maicii Domnului, desi numita " sora" ei (Ioan 19, 25), totusi, in ciuda textelor clare sectarii sustin ca acei "frati" ar fi copiii Maicii Domnului si nu ai Mariei lui Cleopa. Cum s-ar mai numi Sfanta Fecioara Maria, "Maica Domnului", iar Iisus, "Fiul ei", daca ea ar mai fi avut alti copii? Ce ratiune sanatoasa poate sustine ca se impaca aceste expresii " Mama Lui" si El, "Fiul ei" " cu " acei frati"?

 

S-a constatat, intr-adevar, ca sectarii folosesc Biblia nu pentru zidire sufleteasca si spre mantuire, nici macar pentru a lor, ci pentru trufie, ca sa dovedeasca anume ca stiu pe de rost unele versete cu care amagesc pe cei nestiutori, si pentru " cearta de cuvinte" (I Tim. 6, 4) cu cei care cunosc Scriptura si le sta impotriva, ca fariseii de odinioara asa cum faceau ere­ticii si " invatatorii mincinosi" in vremea apostolilor.

 

O alta marturie biblica ne-o dau chiar doi din asa-zisii" fratii Domnu­lui" care au scris cate o mica epistola, in care ei nu spun nicaieri ca sunt fratii Lui, ci" slujitorii" sau" robii" Lui. Astfel, Iacob scrie: " Iacob, robul lui Dumnezeu si al Domnului Iisus Hristos" (1, 1). Iar celalalt scrie:" Iuda, rob al lui Iisus Hristos si frate al lui Iacob" (Iuda 1, 1). Deci, nici unul nu spune ca este " fratele lui Iisus". Pentru ca ei se stiau sigur ca sunt fiii Mariei, sotia lui Cleopa, asa cum se arata clar in Matei 27, 56 si Marcu 15, 40, care Marie era vara Maicii Domnului. Caci din lipsa de termeni in limba ebraica pentru gradele de rudenie, se folosea acelasi cuvant pentru: frati, veri, unchi si nepoti etc, ca si pentru: surori, verisoare, matuse.

 

Reamintim si alte exemple: Avraam era unchiul lui Lot, iar el nepot de frate si se numeau "frati " sau " rude" (Facerea 11, 27; 12, 5 ; 13, 8; 14, 14-16); apoi, Iacob, nepotul lui Avraam, s-a casatorit cu verisoarele lui - surorile Lia si Rahela - fiicele lui Laban, nepot de frate lui Avraam, frate cu Nahor, si se numeau "frati" (Facerea 11, 27; 29,15-28). De ase­menea, Eliazar si Kis erau frati; si fiicele lui Eleazar s-au casatorit cu fiii lui Kis, cu care erau veri, dar se numeau " frati" sau rude cu ele (I Paralipom. 23, 22) etc.

 

Iata, deci, cum se explica expresia "fratii Domnului" pentru crestinii de buna credinta si fara viclesug in inimi.

 

-Pe ce texte biblice se sprijina cultul si supracinstirea Maicii Dom­nului in Biserica Ortodoxa?

 

- Textele biblice pe care se sprijina cultul si supracinstirea Maicii Domnului sunt aceleasi care vorbesc despre fecioria si sfintenia Ei, care s-au mai amintit. Pentru ca la baza cultului si supracinstirii Maicii Domnului sta tocmai fecioria, alegerea Ei de Dumnezeu si sfintenia sa deosebita, mai presus de cinstirea si cultul dat ingerilor si sfintilor, de vreme ce si ingerii o cinstesc si i se inchina, ca Maicii lui Dumnezeu (Luca 1, 28-29. 35).

 

Biserica ortodoxa supracinsteste pe Sfanta Fecioara Maria, Maica Domnului - pentru ca insusi Dumnezeu a ales-o, a sfintit-o si a cinstit-o, ca pe imparateasa a cerului cu sederea de-a dreapta Fiului Ei. Caci zice Domnul despre aceasta imparateasa - prin David: "Sezut-a imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata" (Ps. 44, 11). Dumnezeu a cinstit-o pentru sfintenia si smerenia Ei (Luca 1, 48), salasluindu-se in Ea, prin intruparea Fiului Sau, de la Duhul Sfint. Adica, Sfinta Fecioara Maria a zamislit, prin "pogorarea Duhului Sfant peste Ea si prin puterea Celui Preainalt, care a umbrit-o " (1, 35). Si pentru ca a nascut pe Fiul lui Dumnezeu, care se numeste si: " imparatul imparatilor si Domnul domnilor" (I Tim. 6, 15), Maica Domnului se numeste si Ea " imparateasa " cerului, sau " imparateasa si Doamna". Pe aceasta Fecioara-Maica-imparateasa o descrie Sfantul Ioan Apostolul si vazatorul, asa cum i s-a aratat si a vazut-o in descoperirea avuta, astfel:" Si s-a aratat din cer un semn mare: o femeie (Fecioara) invesmantata cu soarele, si luna era sub picioarele ei, pe cap purta cununa din douasprezece stele.." (Apoc. 12, 1).

 

Ca a fost aleasa, pregatita, prin viata ei curata si rugaciunile Ei la templu, unde si-a trait copilaria, in Casa Domnului sfintita si apoi cinstita de Dumnezeu, se intelege clar din cuvintele ingerului vestitor al zamislirii Ei de la Duhul Sfant. Caci Arhanghelul Gabriel, salutand-o si inchinandu-I-se, graieste: " Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti intre femei". Iar Ea tulburandu-se de vede­rea si inchinarea ingerului: " cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta ?" Atunci ingerul vazandu-i tulburarea, a linistit-o, zicand: " Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece (de la Duhul Sfant) si vei naste si vei chema numele Lui Iisus" (Luca 1, 28-31).

Din faptul ca binecuvantarea i se face Sfintei Fecioare Maria de Dum­nezeu, prin ingerul Sau; si din faptul ca ingerul vestitor i se inchina si este numita imparateasa cerului si Doamna, Mama " imparatului impa­ratilor si a Domnului domnilor", care sade de-a dreapta tronului ceresc a Fiului Ei, mai presus de heruvimi si de serafimi, a fost facuta cintarea Bisericii in cinstea Maicii Domnului, in care e numita " Cea mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii", fiintele spirituale din jurul tronului divin.

 

Celelalte texte, care sprijina supracinstirea Maicii Domnului, le aflam tot in convorbirea Ei cu ingerul si cu Elisabeta, rudenia sa. Ca nedumerita Sfanta Fecioara de cum " va lua in pantece" si " va naste prunc" cand Ea " nu stie de barbat", ingerul lamureste taina zamislirii ei suprana­turale, zicand: " Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui Prea­inalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul ce se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema". Numai dupa aceste cuvinte si dupa ce I se spune ca si Elisabeta, rudenia sa, a zamislit fiu la batranete, peste legea firii, Maria accepta mesajul ceresc, prin cuvintele: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvintul tau". Iar dupa plecarea ingerului, ducandu-se Ea la Elisabeta, aude din gura acesteia, inspirata de Duhul Sfant, cuvin­tele: " Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. De unde mie cinstea aceasta sa vina la mine Maica Domnului meu ? Ca, iata, cum veni la urechile mele glasul salutarii tale, pruncul a saltat de bucurie in pantecele meu. Si fericita este aceea care a crezut cele spuse Ei de la Domnul" (Luca 1, 34-35; 38, 42T-45). Iata texte care dovedesc pentru ce Sfanta Fecioara Maria este numita "Maica Domnului" bine­cuvantata si fericita.

 

De remarcat ca expresia " Maica Domnului", singura in Noul Tes­tament, este rostita de Dumnezeu insusi, sau de Duhul Sfant, Inspirato­rul, prin gura Elisabetei, spre a arata ca Ea (Sfinta Fecioara) este si a fost Maica Unicului Ei Fiu, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, imparatul cel vesnic (1, 35).

 

Apoi, insasi Sfinta Fecioara, inspirata, rosteste acea rugaciune de preamarirea lui Dumnezeu, zicand: " Mareste suflete al meu pe Domnul si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mantuitorul meu. Ca a cautat spre smerenie roabei Sale. Ca iata de acum ma vor ferici toate neamurile. Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si sfant este numele Lui" (1, 46-49). Maica Domnului slaveste aci pe Dumnezeu pentru ca a cautat la sme­renia Ei, si a ridicat-o la slava, sau " marire", prin sfintenia Ei, de aceea, o vor ferici toate neamurile.

 

De aceea, pentru ca s-a invrednicit a fi Maica Domnului, fiindca a fost si este slavita de Dumnezeu insusi, fericita de toate neamurile, si pentru sfintenia si rolul Ei de a naste pe Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii, si invrednicita a sedea de-a dreapta Fiului Ei in cer, Sfanta Fecioara este pururea rugatoare acolo inaintea lui Dumnezeu, pentru cres­tini, indeosebi, si pentru lume in general; cum s-a rugat si la Nunta din Cana Galileii, de a prefacut Domnul apa in vin (Ioan 2, 1 -11). Iata, pen­tru ce Biserica si crestinii ortodocsi I se adreseaza in rugaciune, asa: " Prea Sfinta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi".

 

-Ce texte biblice marturisesc ca Maica Domnului sade in cer de-a dreapta Sfintei Treimi si se roaga pentru mintuirea lumii?

 

- Primul text, si cel mai important, care marturiseste ca Maica Domnului sade de-a dreapta Sfintei Treimi, unde, fireste, se roaga pentru mantuirea lumii, este cel din prorocia lui David. Dupa ce vorbeste de frumusetea si stralucirea lui Mesia-Hristos, Unsul lui Dumnezeu, uns cu untdelemnul bucuriei, la care face partasi si pe cei ce cred in El, spune cum o vede pe Maica Domnului ca o imparateasa, in descoperirea ce i se face, El zice: " Sezut-a Imparateasa de-a dreapta Ta (Doamne, adica Sfanta Treime), imbracata in haina aurita si prea infrumusetata" (Ps. 44, 11). Acest text a intrat si in cultul liturgic, pe care il rostesc preotii de fiecare data la Proscomidie, cand scot particica pentru Maica Domnului si o asaza pe Sfantul Disc, in dreapta Sfintului Agnet care reprezinta pe Fiul nascut din Fecioara. Caci dupa ce a binecuvantat prescura din care scoate particica, rosteste cuvintele: " intru cinstea si pomenirea prea binecuvantatei, slavitei Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si puru­rea Fecioarei Maria ..." Apoi asezand-o in dreapta Sfantului Agnet, zice: " De fata a statut imparateasa, de-a dreapta Ta, in haina aurita imbra­cata si preainfrumusetata".

 

Mai departe psalmistul, in acelasi psalm, spune ca " imparatul" si "Domnul" a poftit frumusetea imparatesei "prea infrumusetata", al carui nume va fi pomenit" in tot neamul", si "popoarele o vor lauda in veac si in veacul veacului" (44, 13; 20-21).

 

Un alt text este cel din Isaia (61, 10) care o vede ca " o mireasa impo­dobita cu podoaba". Iar Apostolul vizionar, in Apocalipsa (12, 1), o vede impodobita ca imparateasa a intregului univers.

 

Si precum Sfanta Fecioara Maria, imparateasa si Doamna, s-a rugat Fiului Ei iubit, la Nunta din Cana Galileii, iar El i-a ascultat rugaciunea, si a prefacut apa in vin, salvand onoarea familiei, minune facuta de El cand "inca nu venise ceasul" Lui (Ioan 2, 4) al minunilor, tot asa, si cu atit mai mult, Ea fiind in slava, de-a dreapta Fiului, ca Maica Lui, si a crestinilor, se roaga si mijloceste necontenit pentru noi si pentru mantuirea lumii. Caci " mult poate rugaciunea Maicii inaintea Fiului" (Stapanului), Maica Domnului fiind si Maica Bisericii.

 

Grija si respectul Mantuitorului Hristos fata de Sfanta Lui mama si dragostea Sa nepretuita se vede si din faptul ca pe cruce fiind El, ras­tignit, inainte de a muri, o incredinteaza lui Ioan, Apostolul iubit, ca pe o mama a lui, iar pe el ca pe un" fiu" al Ei (Ioan 19, 26-27). Dupa aceea, Maica Domnului a ramas in mijlocul apostolilor si al credinciosilor ca inima Bisericii si ocrotitoarea lor, intarindu-i, mangaindu-i si rugandu-se, pentru izbavirea lor din necazuri, persecutii si pentru mantuirea lor

 

Caci daca crestinii au datoria si porunca de a se ruga pentru toti oamenii (I Tim. 2, 1-4); si unii pentru altii (Iacov 5, 16), ca sa se mantuiasca unii prin altii (Matei 18, 15; Iac. 5, 18-20), cu atat mai mult Maica Domnului, Maica Bisericii si a noastra a tuturor, care sade de-a dreapta Fiului, in cer, si n-are nevoie a se ruga altii pentru Ea cum avem noi si aici si dupa moarte, Ea se roaga si mijloceste inaintea Fiului ca Maica Bisericii si a crestinilor, pentru mantuirea lor si a intregii omeniri.

 

-Care este rolul Fecioarei Maria in actul divin al Rascumpararii neamului omenesc prin intruparea Fiului lui Dumnezeu, dupa Biblie?

 

- Dupa etimologia cuvantului ebraic Mariam, Maria inseamna "Doamna", " Stapana". Si cum Sfanta Fecioara Maria a fost aleasa, si pregatita indelung, prin jertfele si slujbele de la templu, si curatita de paca­tul stramosesc, cu care s-a nascut, ea a fost si sfintita prin Duhul Sfant si puterea lui Dumnezeu care a umbrit-o, cand a zamislit pe Fiul Lui (Luca 1, 35), pe Care apoi L-a nascut, ramanand iarasi Fecioara.

 

Despre pururea fecioria Maicii Domnului ne vorbeste proorocul Iezechiel, care, asemanand-o metaforic cu poarta de la rasarit si din afara a templului, scrie:" Si mi-a zis Domnul: Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi inchisa" (Iez. 44, 2). Asa au inter­pretat acest text Sfintii Parinti si Biserica. De aci a si aparut expresia cultica ortodoxa la adresa Maicii Domnului: " Bucura-te Mireasa, pururea Fecioara"; si s-a statornicit dogma pururea fecioriei Ei. Este clar, deci, pentru orice crestin cinstit si de buna credinta ca Sfanta Fecioara Maria are un rol primordial, dupa Fiul Sau, in actul Rascumpararii neamului omenesc; mai intai prin insasi intruparea Fiului lui Dumnezeu, si apoi prin cinstea ce i s-a dat de insusi Dumnezeu Tatal, de a o aseza in cer, de-a dreapta iubitului Sau Fiu.

 

Rolul Sfintei Fecioare in actul Rascumpararii si al mantuirii este unul de colaborare, de conlucrare cu Dumnezeu; mai intai prin smerenia, curatia si acceptarea ei de buna voie, de consimtire, la primirea mesajului divin, indelunga convorbire cu ingerul vestitor, incheiata cu cuvintele Ei:" Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau" (Luca 1, 38).

 

Asa se explica de ce Biserica si crestinii, indeosebi ortodocsii, dupa Hristos, Maicii Domnului ii acorda cea mai mare cinstire, fiindca Ea si atunci a conlucrat la Rascumpararea neamului omenesc, si acum conlucreaza necontenit la mantuirea noastra si a omenirii. Stiind acest lucru, ortodocsii I se adreseaza in cultul liturgic si in rugaciunile lor, invocand-o intr-ajutor in nevoile si la mantuirea lor, zicand: " Prea Sfinta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi". Adica ai mila de noi, ca de copiii tai, ajnta-ne sa ne mantuim, sa ne facem partasi mantuirii, la care ai colaborat cu partea ta de Maica, fiindu-ne pururea rugatoare si mijlocitoare la Dumnezeu, pentru noi.

 

Pentru acest rol de conlucratoare la actul Rascumpararii, realizat de Fiul Ei prin Jertfa Lui pe Cruce si de mijlocitoare si rugatoare pentru mintuirea noastra, Biserica I-a inchinat o seama de rugaciuni, in tot cultul liturgic; de la Vecernie, Pavecernita, Utrenie si Liturghie, la Aca­tiste si Paraclise, pana la rugaciunile zilnice cu care credinciosii se adre­seaza Maicii Domnului. Ex.: " Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului Nostru. Ceea ce esti mai cinstita decit heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii."

 

Parintele Ioanichie Balan in dialog cu Parintele Ioan Mircea

Convorbiri duhovnicesti vol I, Episcopia Romanului si Husilor 1993

 

Pe aceeaşi temă

12 August 2015

Vizualizari: 39322

Voteaza:

Maica Domnului in Sfanta Scriptura 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE