l. Intr-aceeasi vreme s-a intamplat de s-a intors si Antioh fara de cinste din locurile cele dinspre Persia.
2. Ca intrand in Persepolis, s-a apucat a jefui templul de acolo si a asupri cetatea; si alergand multimea la arme, l-a biruit si asa s-a intors cu rusine.
3. Iar cand era el la Ecbatana, a aflat cele ce s-au intamplat lui Nicanor si cele ce au fost cu Timotei.
4. Si aprinzandu-se de manie, socotea ca si rautatea celor ce l-au gonit pe el sa si-o razbune asupra Iudeilor; pentru aceea a poruncit celui care conducea carul sau sa mane neincetat, ca sa sfarseasca mai curand calatoria, silindu-l judecata cea cereasca, caci cu trufie a zis: Mormant Evreilor voi face Ierusalimul indata ce voi sosi acolo.
5. Iar Atotputernicul Domnul Dumnezeul lui Israel i-a lovit cu rana nevindecata si nevazuta, caci, cum a sfarsit cuvantul, l-a apucat nesuferita durere in pantece si amare chinuri ale celor dinlauntrul lui.
6. Si suferea pe buna dreptate, caci el cu multe si neauzite munci a chinuit cele dinlauntru ale altora, iar el nicidecum n-a incetat de la semetia sa.
7. Ci inca si de trufie era plin, de manie foc sufland asupra Evreilor si, poruncind sa grabeasca cu mergerea, s-a intamplat de a cazut din carul care mergea tare si cazatura fiind grea, toate madularele trupului s-au zdruncinat.
8. Si celui care i se parea ca si peste valurile marii imparateste din pricina trufiei pe care o avea peste firea omeneasca, si socotea ca va pune in cumpana muntii cei inalti, acum, smerit fiind pana ia pamant, intr-o lectica era purtat, aratand catre toti puterea lui Dumnezeu prin pilda sa.
9. Caci din trupul acestui pagan izvorau viermi vii si, traind in chinuri si in dureri, cadea de pe el carnea, si de mirosul lui greu toata tabara se ingreuia, neputand suferi duhoarea.
10. Si pe cel care cu putin mai inainte i se parea ca se atinge de stelele cerului, nimeni nu-l putea purta din pricina duhoriti nesuferite.
11. Atunci a inceput, fiind ranit, a inceta de la multimea trufiei si a veni intru cunostinta sa, sub bataia lui Dumnezeu si sub sporul durerilor.
12. Si nici el singur nemaiputand a-si suferi greul miros, aceasta a zis: "Drept este a se supune lui Dumnezeu si cel care este pamantean sa nu se asemene Lui".
13. Si se ruga nelegiuitul acesta catre Stapanul Care nu voia a-l mai milui, asa zicand:
14. Ca si cetatea cea sfanta, la care se grabea a veni ca sa o asemene cu pamantul si sa o faca mormant, o va zidi si o va face sloboda.
15. Si pe Evreii, pe care nici de ingropare nu-i socotea vrednici, ci impreuna cu pruncii lor sa-i lepede sa fie mancare pasarilor si fiarelor, pe toti acestia intocmai cu Atenienii sa-i faca.
16. Si templul cel sfant, pe care mai inainte il pradase, cu frumoase daruri sa-i impodobeasca si sfintele vase toate cu mult mai multe sa ie dea inapoi si cheltuielile care sunt trebuitoare la jertfe, din veniturile iui sa le dea.
17. Afara de acestea, ca si el se va face evreu si va merge in tot locul cel locuit de oameni, marturisind puterea lui Dumnezeu.
18. Dar durerile nicidecum nu incetau, pentru ca venise asupra lui judecata cea dreapta a lui Dumnezeu si, deznadajduindu-se, a scris Evreilor carte cu rugaciune, astfel:
19. "Bunilor cetateni Evrei, bucurie multa si sanatate si fericire, regele si capetenia ostirilor, Antioh.
20. De sunteti sanatosi impreuna cu pruncii vostri si ale voastre dupa voia voastra sunt, foarte bine ne pare, multumind prea marelui Dumnezeu cel din cer, intru Care nadajduiesc.
21. Si eu bolnav zacand, de cinstea si de buna inima voastra cu dragoste imi aduc aminte; intorcandu-ma de la locurile cele din Persia si cazand in boala grea, am socotit ca este bine sa ma ingrijesc de bunastarea voastra.
22. Nu ma deznadajduiesc de mine, ci mare nadejde am ca voi scapa de boala.
23. Si aducandu-mi aminte ca si tatal meu, pe vremurile in care s-a razboit in locurile cele de sus, a aratat pe cel care va fi dupa el,
24. Ca, intamplandu-se ceva neasteptat sau vreo neizbanda, sa stie cei din tari cui s-a lasat domnia si sa nu se tulbure.
25. Afara de acestea, vazand ca puternicii cei de aproape si vecinii imparatiei pazesc vremurile, asteptand sa vada ce se va intampla, am pus in scaun pe fiul meu Antioh, pe care de multe ori, cand umblam prin tarile cele de sus, la cei mai multi dintre voi il adeveream si-l intaream, si am scris si lui cele ce mai jos sunt scrise.
26. Deci va indemn si va rog pe voi, ca, aducandu-va aminte de facerile de bine cele de obste si deosebi, fiecare sa pazeasca credinta catre mine si catre fiul meu.
27. Ca buna nadejde am ca el cu blandete si cu iubire de oameni, urmand voia mea, va petrece cu voi.
28. Astfel ucigatorul acela de oameni si hulitorul a patimit, foarte rele chinuri, si asa cum el altora a facut, cu ticaloasa moarte, in tara straina si in loc muntos, si-a sfarsit viata.
29. Si i-a adus trupul Filip, tovarasul lui, care temandu-se de Antioh, fiul lui, s-a dus in Egipt la Ptolomeu Filometor.
.