l. A doua zi, Olofern a dat porunca intregii sale ostiri si intregii multimi de aliati ai lui sa porneasca impotriva Betuliei, sa cuprinda trecatorile muntelui si sa inceapa lupta cu fiii lui Israel.
2. Si in ziua aceea au pornit la lupta toti ostenii si toata oastea lui, alcatuita din o suta saptezeci de mii de osteni pedestrasi si douasprezece mii de calareti, afara de cei ce duceau poverile si de uriasa multime care o insoteau pe jos.
3. Si au tabarât in vale lânga Betulia, la izvor, si s-au intins in latime de la Dotain pâna la Belmain si in lungime de la Betulia pâna la Chiamon, care este in fata Esdrelonului.
4. Când fiii lui Israel au vazut multimea lor, s-au inspaimântat foarte si au zis unii catre altii: "Acum ei vor jefui toata fata pamântului, incât nici muntii inalti, nici vaile, nici culmile nu-i vor stânjeni!"
5. Si luându-si fiecare armele sale, au aprins focuri in turnuri si in noaptea aceea au facut de straja.
6. A doua zi Olofern a scos calarimea inaintea ochilor fiilor lui Israel din Betulia.
7. Si au cautat potecile spre cetate si au umblat dupa izvoarele de apa pe care a si pus mâna si, asezând la fiecare câte o straja, s-a intors la ostirea sa.
8. Atunci au venit la el capeteniile fiilor lui Isav si mai-marii Moabului si capeteniile ostirii de pe tarmul marii si i-au zis:
9. "Domnul nostru sa binevoiasca sa ne asculte si ostirea sa nu va avea nici o rana.
10. Caci fiii lui Israel nu se bizuie atât pe lancile lor, cât pe inaltimile muntilor pe care locuiesc, si nu este usor sa patrunzi pe vârfurile acelea.
11. Si acum, stapâne, nu te razboi cu ei dupa regula razboiului, si nu va cadea nici un ostean de al tau,
12. Ci ramâi in tabara ta si tine toti razboinicii ostirii tale la adapost. Insa robii tai sa puna stapânire pe izvorul de apa din poala muntelui,
13. Fiindca de acolo vin sa ia apa toti locuitorii Betuliei. Setea ii va sili sa predea cetatea. Iar noi, impreuna cu oastea noastra, ne vom sui pe vârfurile muntilor din apropiere si vom aseza tabara si vom sta de straja ca sa nu iasa nimeni din cetate.
14. Si se vor topi de foame, ei si femeile lor si copiii lor, si inainte ca sabia sa-i doboare, vor zacea doborâti pe ulite in fata locuintelor lor.
15. Si asa tu le vei rasplati amarnic, fiindca ti s-au impotrivit si n-au iesit sa te intâmpine cu pace!"
16. Si cuvintele lor au placut lui Olofern si dregatorilor sai, si a dat porunca sa faca intocmai dupa sfatul lor.
17. Si astfel ostirea Amonitilor impreuna cu cincizeci de mii de Asirieni au tabarât in vale si au pus mâna pe izvoarele de apa ale fiilor lui Israel.
18. Si fiii lui Isav si fiii lui Amon s-au suit si si-au asezat tabara in munte, in preajma Dotainului. O parte au trimis-o spre miazazi si spre rasarit in fata Ecrebelului, in apropiere de Husi, pe râul Mohmur, iar cealalta ostire asiriana si-a asezat tabara in ses si a acoperit intreg tinutul. Corturile lor si poverile lor, multe la numar, si ostirea lor din tabara forma o mare multime, caci erau multe foarte.
19. Atunci fiii lui Israel au strigat catre Domnul Dumnezeul lor, deoarece isi pierdusera cumpatul, când s-au vazut impresurati de dusmanii lor si ca nici nu mai era chip de scapare.
24. Si toata ostirea Asirienilor, pedestrimea, carele de razboi si calarimea, i-a tinut impresurati treizeci si patru de zile, incât toti locuitorii Betuliei au terminat toate rezervele de apa.
21. Dar si cisternele s-au golit si nu au avut sa-si astâmpere setea nici macar pe o zi, caci li se da sa bea cu masura.
22. Si femeile si copiii si-au pierdut curajul, iar tinerii erau lesinati de sete si cadeau pe ulitele orasului si in adaposturile portilor si nu mai ramasese in ei vlaga.
23. Atunci intreg poporul, tinerii, femeile si copiii, s-a adunat la Ozias si la capeteniile cetatii si au strigat cu mare glas si au zis in fata tuturor batrânilor:
24. "Dumnezeu sa fie judecator intre noi si voi, fiindca ne-ati pricinuit mare rau, nefacând intelegere pasnica cu Asirienii.
25. Si acum nu mai avem ajutor de nicaieri, fiindca Dumnezeu ne-a predat in mâna lor, ca sa pierim doborâti de sete inaintea lor si sa pierim cu totul.
26. Deci acum chemati-i si dati cetatea prada razboinicilor lui Olofern si ostirii lui,
27. Fiindca este mai bine sa cadem prada in mâna lor. Asa vom ajunge robi si vom scapa cu viata, decât sa vedem cu ochii moartea copiilor nostri si cum copiii si femeile noastre se sfârsesc de sete.
28. si acum ne juram pe cer si pe pamânt si pe Domnul si Dumnezeul parintilor nostri, Care ne pedepseste pentru pacatele noastre si pentru faradelegile parintilor nostri, sa nu se poarte cu noi astazi dupa cuvintele acestea!"
29. Si s-a facut mare plângere in mijlocul adunarii tuturor si au strigat cu glas tare catre Domnul Dumnezeu.
30. Dar Ozias le-a zis: "Indrazniti, fratilor! Sa mai induram inca cinci zile, in care Domnul Dumnezeul nostru se va intoarce spre noi, caci El nu ne va lasa pâna in sfârsit.
31. Si daca, dupa ce vor trece, nu ne va veni nici un ajutor, atunci voi face intocmai dupa indemnul vostru!"
32. Si el a imprastiat poporul, pe fiecare la locul lui. Si ei s-au dus pe zidurile si in turnurile cetatii, iar pe femei si pe copii i-a trimis la casele lor. Si in cetate era mare umilinta.
.