Biserica Vlaherne

Biserica Vlaherne

Biserica Maicii Domnului din Vlaherne - Blachernae - este o biserica ortodoxa aflata in orasul Constantinopol (astazi, in orasul Istambul din Turcia). Aceasta este cea mai cunoscuta si importanta biserica inchinata Maicii Domnului, din intreaga capitala a Bizantului, dupa Catedrala Sfanta Sofia. Cu toate ca astazi din biserica initiala se mai pastreaza doar cateva ruine, aceasta a ramas vie in constiinta credinsiocilor din toata lumea crestina, aflati pururea sub purtarea de grija a Maicii Domnului.
 

Biserica Vlaherne

Istoria Bisericii Vlaherne, care s-a raspandit ca un fulger in intreaga lume crestina, se intinde pe toata perioada de existenta a Imperiului Bizantin, marile evenimente legate de aceasta aflandu-se in foarte stransa legatura cu insasi istoria orasului.

Biserica Vlaherne - scurt istoric

Prima biserica ridicata pe locul unde se afla izvorul cu apa sfintita a fost construita si decorata de catre imparateasa Augusta Pulcheria, intre anii 450-453 (anul mortii sale) si de catre sotul acesteia, imparatul Marcian (450-457). Datorita mortii sale, imparateasa nu a reusit sa termine ceea ce a inceput, biserica avand a fi continuata de succesorii acesteia.

Biserica Vlaherne

Biserica a fost terminata si mult infrumusetata de catre imparatul Leon I (457-474), care a adaugat si"Hagiasma" (fantana cu apa sfintita) si "Hagion Lousma" (baia sfanta, unde se spalau preotii). Leon I a mai construit si Paraclisul "Hagia Soros", un relicvar special facut pentru a pastra in el "Acoperamantul Maicii Domnului", adus in Constantinopol din Palestina, in anul 473.

Biserica Vlaherne

Tot acum are loc si instarirea bisericii cu multe proprietati. De-a lungul timpului, imparatii bizantini si-au aratat pe rand interesul si evlavia fata de aceasta biserica din Vlaherne. Astfel, ei au facut numeroase donatii in bani si obiecte decorative.

Biserica Vlaherne

Procopius scrie despre faptul ca imparatul Iustinian, in vremea domniei unchiului sau, Iustin I (518-527), a modificat si largit cladirea initiala a bisericii. Descrierea lui Procopius sugereaza faptul ca bisericii i-a fost adaugat un dom - cupola - sustinut de mai multe coloane, in forma de semicerc. Aceasta renovare este mentionata in doua epigrame ale Antologiei Palatine.

Biserica Vlaherne

Iustin al II-lea (565-578) a adaugat bisericii doua abside laterale, remodeland astfel planul initial al bisericii. In aceasta perioada, biserica avea forma treflata. Cateva secole mai tarziu, Romanus III Argyrus (1028-1034) a decorat cu aur si argint interiorul acestor abside.

Biserica Vlaherne

Importanta deosebita a Bisericii din Vlaherne reiese si din numarul celor ce slujeau la slujbele tinute in aceasta. Astfel, imparatul Heraclie mentioneaza, intr-unul dintre actele sale, faptul ca in aceasta biserica trebuie sa slujeasca 74 de persoane: 12 preoti, 18 diaconi, 6 diaconite, 8 sub-diaconi, 20 de citeti, 4 cantareti si 6 portari.

Biserica Vlaherne

Cel mai renumit eveniment a avut loc in anul 626, cand orasul Constantinopol a fost asediat de catre avari, in timp ce imparatul Heraclie si trupele sale erau plecati la lupta cu persii, in Asia Mica. Icoana Maicii Domnului Blachernitissa a fost scoasa in procesiune pe campul de lupta de catre fiul imparatului absent si de catre Patriarhul Sergius (610-638). Avarii au incetat asediul, victoria punandu-se intru toate pe seama Maicii Domnului. Toata populatia orasului s-a adunat la Biserica din Vlaherne, unde au facut priveghere de toata noaptea, cantand Imnul Acatist al Maicii Domnului.

       Biserica Vlaherne   Biserica Vlaherne

Asemenea maretei Catedrale Sfanta Sofia, aceasta biserica a fost si ea un centru al Ortodoxiei, in fiecare vineri, aici oficiindu-se priveghere de toata noaptea, in cinstea Icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului.

Biserica Vlaherne

Rolul jucat de Biserica din Vlaherne - Panagia of Blachernae - de-a lungul perioadei iconoclaste, si in mod special in vremea domniei imparatului Constantin al V-lea, merita mentionat si el. Datorita importantei bisericii, iconoclastii au distrus intreg ansamblul iconografic ce impodobea biserica.

Biserica Vlaherne

In viata Sfantului Stefan cel Tanar, o lucrare contemporana scrisa in anul 808, este inregistrat faptul ca iconoclastii au inlocuit chipul Mantuitorului, al Maicii Domnului si ale sfintilor, cu reprezentari de pomi, pasari si animale: "Ruinand mult-cinstita Biserica a Preacuratei Maicii Domnului din Vlaherne, ai carei pereti erau acoperiti cu scene biblice infatisand Intruparea Domnului, multe dintre minunile Sale, Invierea si Inaltarea Sa la cer, ei au transformat-o intr-un fel de aprozar si atlas de animale; ei au decorat-o cu tot felul de animale si de pasari."

Biserica Vlaherne

In anul 834, cand iconoclastii au pierdut puterea avuta initial, s-a sarbatorit pentru prima data Duminica Ortodoxiei, numita si"a restabilirii cultului Sfintelor Icoane”. Aceasta prima serbare a avut loc in Biserica Vlaherne - Blachernae.

Biserica Vlaherne

Traditia mentioneaza si faptul ca, in anul 944, Chipul lui Hristos - cunoscut drept "Sfanta Mahrama" - si "scrisorea regelui Abgar" au fost aduse din Edessa si depuse, cu mare evlavie in Paraclisul bisericii.

Biserica Vlaherne

Din marturiile pastrate pana astazi, stim faptul ca Biserica Vlaherne era situata in apropierea tarmului Cornului de Aur, in afara zidurilor orasului Constantinopol. Pentru a o proteja, imparatul Heraclie a construit un zid de aparare in jurul acesteia. Mai tarziu, cand a fost ridicat Palatul Vlaherne, putin mai sus pe deal, intre biserica si palat a fost construita o scara si o poarta speciala. Imparatii participau adesea la slujbele tinute in Biserica Vlaherne. Multi imparati purtau dupa ei, in campaniile de lupta, o relica a icoanei. De asemenea, multe dintre sigiliile imperiale purtau semnul acestei biserici - Blachernitissa.

Biserica Vlaherne

Slujba savarsita in fiecare vineri in Biserica Vlaherne a fost randuita definitiv inca din vremea Patriarhului Timotei I (511-518). Alaturi de aceasta priveghere, mai erau savarsite si alte slujbe speciale: Intrarea Domnului in Ierusalim (2 februarie), Duminica Ortodoxiei (prima duminica din Postul Mare), Vinerea Mare, Miercurea Pastelui, Acoperamantul Maicii Domnului (2 iulie), Sfintirea Bisericii Vlaherne (31 iulie, Salvarea orasului Constantinopol din atacul avarilor si persilor (7 august), Adormirea Maicii Domnului (15 august) si amintirea Marelui Cutremur din 740 (26 october).

Biserica Vlaherne

Din anul 1204, Biserica Vlaherne a fost in mana latinilor, pana cand imparatul Ioan III Ducas Vatatzes (1222-1254) al Imperiului de Niceea, a reluat-o, impreuna cu multe alte manastiri din Constantinopol. In anul 1347, Imparatul Ioan VI Cantacuzino a fost incoronat in Biserica Vlaherne, in loc sa fie incoronat in Catedrala Aghia Sofia, dupa cum era obiceiul. In anul 1348, piratii genovezi au cauzat daune bisericii.

Biserica Vlaherne

In anul 1070, un incendiu a distrus biserica, aceasta fiind reconstruita de catre imparatii Romanus IV Diogenes (1067-1071) si Mihail VII Ducas (1071-1078). Intregul complex de cladiri a ajuns in ruina in anul 1434, cu putin inainte de Cucerirea orasului de catre turci, cand "niste tineri nobili in cautare de cuiburi de pasare" (G. Phrantzes) s-au catarat pe acoperisul acesteia si, din neatentie, au pornit un incendiu. Se pare ca dupa incendierea acesteia, in anul 1070, biserica a fost reconstruita urmand fidel planul initial. Interiprul acesteia era acoperit in marmura cam pana la jumatatea zidurilor, coloanele erau din jasp verde, iar tavanul era acoperit cu aur si argint.

Biserica Vlaherne

Partea superioara a peretilor era acoperita cu fresca si mozaic. Iconostasul era cel mai impresionant detaliu al bisericii. Informatii despre magnifica iconografie din Vlaherne, cat si despre restul arhitecturii, avem din scrierile ambasadorului spaniol De Clavijo, care a vizitat Biserica Vlaherne in anul 1402. Alte informatii mai pot fi gasite si in lucrarea lui Isidor de Kiev (1385-1463) despre "Plangerea disparitiei minunatei Biserici".

Biserica Vlaherne

Dupa cucerirea din anul 1434 si Caderea Constantinopolului, din minunata Biserica Vlaherne nu a mai ramas decat locul ce pastreaza inca Izvorul. Locul a intrat si a ramas in posesia turcilor pana in anul 1867, cand a fost inmanat grecilor, care au construit pe acesta o micuta biserica - hagiasma. Cu timpul, Patriarhia Ecumenica a intreprins lucrarile necesare pentru a face ca locul sa arata asa cum il vedem astazi. In micuta biserica, cele patru scene pictate pe peretele de deasupra Izvorului, realizate de catre Eirenarchos Covas in anul 1964, aduc aminte de marile momente ale Bisericii Vlaherne.

Biserica Vlaherne - paraclisul si baia

Biserica Vlaherne era constituita din trei cladiri: biserica centrala a Maicii Domnului, Paraclisul Hagia Soros si Hagion Lousma. Biserica centrala avea trei abside si era acoperita cu un acoperis de lemn, asemenea bisericilor Panagia Chalkopratiae si Sfantul Ioan Botezatorul din Studius.

Biserica Vlaherne

Paraclisul, unde erau pastrate Sfintele Odoare, era cunoscut ca "Hagia Soros", era o structura circulara cu pronaos. Acesta era construit in partea sudica a bisericii centrale. Pe langa Acoperamantul Maicii Domnului, aici se mai pastrau si moastele a multi alti sfinti. Pelerinii rusi ce s-au inchinat aici de-a lungul secolelor XIV-XV au mentionat moastele Sfintilor Patapie, Atanasie, Pantelimon si Anastasia. Cea de-a treia incapere, Hagion Lousma, era o structura cu dom. Aceasta se afla in imediata apropiere a Paraclisului si includea un vestiar si un bazin de spalat, numele sub care era cunoscut locul fiind "Sfantul Photeinos". Peretii acesteia erau decorati cu icoane. In fiecare vineri, imparatul venea aici si intra in bazinul cu apa stransa din izvor.

Biserica Vlaherne - icoana Maicii Domnului"Mijlocitoarea”

Disparitia vechii icoane a Maicii Domnului, pictata pe lemn si acoperita cu aur si argint, se crede ca a avut loc tot in aceasta perioada iconoclasta. Potrivit traditiei, aceasta icoana a fost gasita ascunsa in spatele unui zid, in anul 1030, cand imparatul Romanus III Argyrus a renovat biserica.

    Biserica Vlaherne  Biserica Vlaherne

Modelul iconografic al Maicii Domnului din Vlaherne - Blachernitissa - era deja raspandit in lumea crestina in momentul disparitiei acesteia. Aceasta reprezentare o infatiseaza pe Maica Domnului in intregime, stang in picioare, cu mainile ridicate spre rugaciune si mijlocire. Chipul lui Hristos, binecuvantand, este pictat intr-un medalion, pe pieptul Fecioarei Maria.Aceasta icoana sta in stransa legatura cu minunea savarsita cu Acoperamantul Maicii Domnului, fiind adesea scoasa in procesiune, asa cum se arata in scrierile Annei Comnena.

Biserica Vlaherne

In anul 911, orasul Constantinople era asediat si lumea stransa in Biserica Vlaherne cerea ajutor Maicii Domnului. Biserica era impodobita pentru slujba de vineri noaptea. Sfantul Andrei cel Nebun pentru Hristos era si el acolo, impreuna cu ucenicul sau, Epifanie.

Biserica Vlaherne

Cam pe la ora 04.00 dimineata, Sfantul Andrei si Epifanie au avut parte de o descoperire a Maicii Domnului: Maica Domnului a intrat prin usile bisericii, insotita de catre Sfantul Ioan Botezatorul si Sfantul Ioan Teologul, impreuna cu cetele ingeresti.

Biserica Vlaherne

Maica Domnului s-a oprit sub policandrul central al bisericii, a ingenunchiat si a inceput a se ruga cu lacrimi. Apoi a intrat in Sfantul Altar si s-a rugat din nou. Apoi si-a scos Cinstitul Acoperamant (panza cu care isi acoperea capul) si l-a intins peste credinciosii din Biserica Vlaherne, in timp ce se inalta de la ei. Acest eveniment este cinstit la 1 octombrie.

pentru poza digitala reconstituita (1 - Biserica Vlacherne, 2 - Paraclisul)

Teodor Danalache



27 Iunie 2012

Vizualizari: 32602

Voteaza:

Biserica Vlaherne 5.00 / 5 din 2 voturi. 2 review utilizatori.

Comentarii (2)

  • Gabriel Gheorghe BarbuPostat la 2014-04-26 00:08

    A fost fiica mea in aceasta primavara in Cappadocia. Ceva asemanator la scara mai mica avem si noi la Murfatlar. Mai bine zis am cam avut, pentru ca nu turcii care au ocupat Dobrogea au distrus bisericile sapate in creta, ci exploatarea comunista a cretei si nepasarea noastra, care ne numim crestini, de dupa 1989.

  • Vali CostinPostat la 2013-05-10 23:21

    Vroiam mult sa vad biserica asta. Si gotele din Capadocia. A distrus aproape tot turcimea.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.