Modificarile survenite pe harta geopolitica a Africii de Nord si partial in Orientul Apropiat, rolul decisiv jucat de mijloacele de comunicare, de la internet la telefonia mobila si mass media, severitatea cenzurii electronice a fostilor dictatori dar si cea practicata in continuare de guvernele totalitare, violentele de strada din Londra sau flash-mobing-urile din SUA, toate au in comun un element definitoriu: folosirea intensa a retelelor de socializare. Cat mai succint si pe inteles, acestea sunt platforme electronice prin care se schimba mesaje, dar si imagini sau chiar filme de cateva minute. Forta lor de impact este data de doua aspecte.

Primul vizeaza numarul mare de utilizatori, doar in Romania cei care folosesc reteaua Facebook fiind de aproape 4 milioane, ceea ce nu este chiar mult in comparatie cu cele aproape 700 de milioane la nivel mondial. Pentru a avea o imagine mai precisa asupra anvergurii fenomenului, iata si alte cifre: reteaua chineza Renren are 130 de milioane de utilizatori, cu precadere studenti; in spaniolul Tuenti isi comunica unii altora informatiile aproape 10 milioane de utilizatori; platforma japoneza Mixi are 30 de milioane de inregistrati; platforma franceza Skyrock numara peste 20 de milioane de fideli; cea mai mare retea ruseasca de socializare, Odnoklassniki, se lauda cu mai bine de 45 de milioane de utilizatori; depasind de cateva ori numarul locuitorilor tarii de origine, Belgia, platforma Netlog este preferata a peste 75 de milioane de persoane; reteaua germana StudiVZ, conceputa mai ales pentru publicul studios, elevi, studenti, dar si cadre didactice, se apropie de limita a 20 de milioane de utilizatori; in fine, cu o cifra similara se poate lauda si reteaua sud-coreeana de socializare Cyworld. Sa mai adaugam faptul ca, in prezent, la nivel planetar, exista 5 miliarde de utilizatori ai telefoniei mobile si peste 2 miliarde de abonati la internet.

Al doilea aspect, tehnic, este scurtimea mesajelor, precum in reteaua Twitter (are in jur de 200 de milioane de utilizatori), care permite transmiterea lor cu rapiditate, indiferent de calitatea legaturii de internet, data fiind cantitatea mica de biti necesara. In cazul blocadei electronice impuse de autoritati, o astfel de facilitate este vitala pentru comunicarea cu exteriorul. Acum, data fiind amploarea pe care o cunoaste noul mediu de comunicare, alaturi de cele mai vechi, sa ne intrebam ce mutatii antreneaza folosirea intensa a mijloacelor tehnice de informare.

In primul rand, asa cum nu inceteaza sa atraga atentia sociologii si filosofii culturii, frecventarea tehnicii cu o intensitate fara precedent in istoria umanitatii nu are cum sa nu influenteze pe utilizatorii acesteia. Asistam in cazul retelelor de socializare, dar nu numai, la o schimbare evidenta a comportamentului personal si de grup. In medie, un utilizator de Facebook este in retea aproximativ 15,5 ore pe luna si acceseaza cel putin o singura data pe zi contul personal. Daca mai adaugam consumul, devenit "clasic”, de televizor si folosirea internetului sub alte forme, de la bloguri la paginile electronice ale ziarelor si ajungand la jocuri, omul timpurilor noastre, aflat tot statistic la o varsta cuprinsa intre 15 si 45 de ani, este on line pe durata a cel putin o patrime din timpul unei zile. Orele dedicate acestui tip de comunicare si de consum de informatii sunt practic luate din bugetul de timp folosit anterior relationarii directe, inter-personale. Chiar daca o buna parte din munca profesionala are nevoie de suportul noilor mijloace, schimbul de date fiind esential pentru institutii si companii, ceea ce se intampla la nivel strict individual este, totusi, o deplasare vizibila dinspre real spre virtual, dinspre aici spre un acolo imprecis. La nivel de grup, retelele de socializare au capacitatea de a crea identitati colective iluzorii, sa antreneze energii care, puse la un loc, pot genera fenomene greu de stapanit. Exemplul la indemana sunt acele invitatii, voite sau accidentale, lansate de pe contul personal de Facebook, de pilda, la ziua de nastere. O petrecere spontana cu 10.000 de musafiri pusi pe harta, lejermente alcoolizati, coborati din lumea virtuala in realitatea nemijlocita reprezinta si pentru cea mai bine organizata politie locala o provocare serioasa. Ceea ce pentru atingerea unui scop politic, de genul rasturnarii unui regim ilegitim sau abuziv, este un instrument eficace, se dovedeste in alte contexte o adevarata amenintare.

Asa ajungem la a doua mutatie de substanta antrenata de noile mijloace de comunicare. Este vorba despre schimbarea raporturilor democratice dintre putere si baza, dintre stat si cetatenii lui. Nu s-a vorbit in primavara acestui an despre "revolutiile Facebook si Twitter”?

Daca pentru unii folosirea in exces a internetului poate duce la dezradacinarea sociala, la "virtualizarea” vietii, iata ca pentru altii, angajati politic, acelasi internet este un instrument prin care aspiratia se traduce in fapt istoric. Se confirma si de data aceasta dialectica inerenta abilitatilor prin care se construiesc tot atat de multe lucruri pe cat se pot distruge. Ramanand pentru moment la partea pozitiva, este limpede ca modul de a face politica se transforma radical. Comunicarea in timp real, imaginile din parlament sau de la dezbateri, opiniile postate pe blogul personal sau pe Twitter, campaniile de adunare de fonduri si de simpatizanti, polemicile cu adversarii ideologici, raspunsul prompt dat acuzatiilor sau razboaiele comunicatelor de presa - toate acestea au intrat deja in cotidianul politic. Prin aplicarea inclusiv in Romania, in ciuda rezistentelor de sistem, a bunelor practici in materie de comunicare si de transparenta, de la publicarea declaratiilor de avere ale demnitarilor la afisarea tot electronica a documentelor si deciziilor de interes public, se schimba in mod ireversibil mentalitatea nu doar a celor care conduc, dar si a celor condusi.

Desigur, omniprezenta mijloacelor de stocare si de comunicare a informatiilor, de la conturile de email la cardurile bancare sau de sanatate, reprezinta doar un aspect, pe care il putem numi utilitar, al noii realitati digitale. Nu mai este niciun secret ca, ilustrand dialectica amintita, sistemele electronice sunt vulnerabile si, mai grav, capabile sa controleze fara mandat democratic datele personale, sa le manipuleze sau sa le foloseasca in alt scop decat cel declarat. Din pacate, isteria in jurul fatidicei cifre 666 a compromis la noi dezbaterea serioasa legata de politicile informationale ale statului. Or, discutia aceasta ar trebui reluata si pozitionata corect, nu toti politicienii europeni avand atata credulitate de cata au dat dovada alesii nostri si nici toate Bisericile fiind atat de supuse bratului secular pe cat s-a straduit sa fie Biserica noastra.

Tot sub semnul dialecticii, al amestecului intre castig si pierdere, sta si o alta schimbare pe care merita sa o amintim in aceasta sumara panorama. Rapiditatea accesului la informatii este, fara indoiala, marele merit al internetului si al tuturor aplicatiilor sale ulterioare, de la cataloagele electronice ale bibliotecilor la paginile specializate. Mai cu seama pentru lumea academica saraca, fara resurse, precum cea de la noi, folosirea internetului este o adevarata binefacere. Inclusiv retelele de socializare au un rol informational, anuntarea unei conferinte sau lansari de carte prin cat mai multe platforme garantand un public daca nu interesat, cu siguranta numeros. Cu toate acestea, ceea ce se petrece de mai bine de doua decenii incoace in spatiul virtual este o schimbare a ierarhiei informatiilor cu implicatii pe masura. Concret, datorita necesitatii de a folosi motoarele de cautare gen Google, indispensabile in oceanul de informatii pe care internetul le genereaza zilnic, mediul de informare devine, constient sau nu, un selector si, la rigoare, o cenzura. Simplu spus, reinterpretand modern dilema lui Hamlet, cine nu este in internet, nu exista. Se naste astfel o noua memorie culturala, la concurenta cu cea pastrata in carti si sapata in piatra, pictata pe ziduri de biserici sau pe panzele ce umplu muzeele. Din sursa alternativa, internetul ajunge singura sursa pentru consumatorii grabiti si superficiali, asa cum gradul de celebritate nu mai este garantat de prestatia artistica sau de impactul ideilor, ci de numarul "prietenilor” din retelele de socializare.

In loc de concluzie, pe scurt, cum ar trebui sa ne pozitionam social-teologic fata de tehnica informationala de azi? Ei bine, sa luam mai intai act de avantajele oferite: de la eficienta si costurile reduse ale transferului de informatii la gradul sporit de transparenta aparut intre conducatori si condusi. In plus, daca ne gandim la inventia crestina a codex-ului si la inlocuirea papirusului cu pergamentul, dar si la revolutia produsa ulterior de tiparul lui Gutenberg, prima carte tiparita fiind deloc intamplator Sfanta Scriptura, este limpede ca, in lectura crestina a semnelor vremii, noile tehnologii sunt tot atatea noi mijloace de misiune. In fapt, chiar si cu intarziere, prezenta religioasa in internet si in retelele de socializare este din ce in ce mai consistenta. Apoi, ceea ce insa trebuie sa ne preocupe sunt efectele negative, mai ales riscul comunicarii fara comuniune. Refugiul pana la dependenta intr-o lume virtuala si aderenta la false comunitati, pe cat de mari pe atat de vaporoase, sunt probabil cele mai grave simptome ale consumului iresponsabil de internet. Astfel de naluci generate tehnic nu poate fi de aceea combatute credibil decat prin redescoperirea lui Hristos, un Dumnezeu personal deloc imaginar, ci intrupat in istorie, prezent fara intrerupere in Biserica Sa si gata oricand sa devina un adevarat partener de dialog. Indiferent de retea!

Radu Preda

Sursa: teologia-sociala.ro

• Comuniunea cu Dumnezeu
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Comuniunea dintre Iisus Hristos si crestini
  Publicat in : Patimile lui Hristos
• Comuniunea liturgica in Iisus Hristos
  Publicat in : Editoriale
• Biserica - comuniunea omului cu Dumnezeu
  Publicat in : Credinta