Taina Sfantului Botez

Taina Sfantului Botez Mareste imaginea.

Totul este ca omul sa devina una cu Hristos

Tot ceea ce sarbatorim: Craciunul, Botezul Domnului, Sfintele Pasti, intreaga iconomie a lui Dumnezeu pentru oameni, toata lucrarea lui Dumnezeu, darul lui Dumnezeu, devin ale omului prin intermediul Sfintelor Taine si, mai ales, prin Sfantul Botez.

Este cutremurator faptul ca Domnul nu numai ca a venit pe pamant si S-a facut intru totul om, ci a trecut prin toate etapele vietii omului. Asa cum omul ramane noua luni in pantecele mamei sale, tot asa si El a ramas noua luni in pantecele mamei Sale. Asa cum fiecare om se naste si creste incet-incet, tot asa si El, S-a nascut si a trecut prin toate etapele prin care trece un om in timp ce creste. Toate acestea nu au fost un lux sau numai un semn al iubirii lui Dumnezeu pentru om. Toate acestea arata ca omul se sfinteste nu intr-un mod magic, intr-o clipa, ci se sfinteste in Hristos. Se sfinteste deoarece are posibilitatea – chiar de la inceputul existentei si pana la sfarsitul vietii lui, in orice clipa si mereu – sa fie impreuna cu Hristos trupeste si sufleteste.

Cand copilul este mic, trebuie sa stim ca, impreuna cu acesta, si Hristos a fost copil mic. Hristos a crescut si S-a facut mare asa cum se intampla cu fiecare copil. Hristos a trecut si El prin greutatile prin care trece fiecare om. Aceasta pentru ca omul sa poata, din prima clipa a existentei sale, sa se identifice cu Hristos, sa devina una cu Hristos si sa calatoreasca pe drumul vietii impreuna cu El. In felul acesta se sfinteste viata lui, existenta lui, in felul acesta devine un alt om, adica noul Adam, paraseste pe omul vechi, pe vechiul Adam.

Aceasta este o taina mare. Nu este ceva despre care putem spune cu usurinta: „Iata, sunt cu Hristos si Hristos este impreuna cu mine”.

Este ceva care se intampla in chip tainic si omul nu poate sa-l inteleaga. Se intampla tainic si se savarseste prin Sfantul Botez. Aceasta realitate, acest adevar ne este amintit de sarbatori, si am spune in mod special de Sarbatoarea Epifaniei, cand sarbatorim Botezul Domnului. Mantuitorul S-a botezat pentru a ne arata ca prin botezul nostru vom deveni partasi vietii Lui, vom deveni partasi sfinteniei Lui.

Ce se intampla cand se boteaza omul?

Fiecare crestin, din cate stim toti, isi boteaza copilul la doua-trei luni dupa nastere. In timpul botezului se savarseste o mare minune, se savarseste unirea acestei mici existente cu Hristos – care nu numai ca a venit printre noi, ci a si parcurs intreaga viata a omului si a trait-o clipa de clipa. Ce se intampla dupa aceea, totusi, incat copilul botezat traieste uneori ca si cand nu ar fi fost botezat? De ce traieste ca acei copii care nu s-au botezat. Ce se intampla? Care sa fie explicatia? Se boteaza in chip real omul sau nu se boteaza? Se intampla ceva in momentul botezului sau nu se intampla nimic? Şi noi, cei mari, traim de multe ori ca si cand nu am fi botezati, ca si cand nu s-ar fi savarsit aceasta minune in existenta noastra, ca si cand nu am fi murit in Hristos in timpul botezului, dupa cum vorbeste Sfantul Apostol Pavel (Rom. 6, 4) si ca si cand nu am fi inviat in Hristos. Continua sa traiasca in noi omul acela vechi, care ar fi trait in mod sigur daca nu ne-am fi botezat.

Nu are efect botezul? Şi daca are un efect real, cum se intampla aceasta? Daca are efect, de ce la cei mai multi copii nu se observa aceasta? Unele mame, vazand comportamentul copiilor lor ajung sa spuna: „Nu ti-a pus suficient untdelemn la botez nasa ta!”

Sau: „Nu te-a uns preotul cu untdelemn sfintit, la botez?”

Asa cum am spus, aceasta mare taina a nasterii din nou a omului se savarseste prin intermediul Sfintelor Taine si indeosebi prin Botez. Dar aceasta minune, aceasta schimbare, aceasta renastere nu se intampla de o maniera magica. Daca un copil a fost botezat nu inseamna ca din momentul acela va fi un copil sfant. Chiar daca a fost botezat, chiar daca a murit in Hristos prin botezul sau, chiar daca a murit in el omul cel vechi si a inviat cel nou, acest copil are posibilitatea, in fiecare clipa, sa redevina omul cel vechi. Acest copil continua sa aiba in fiecare clipa posibilitatea sa fie cel care a fost inainte de a fi botezat. Acest lucru este valabil pana cand parasim aceasta lume, dupa care starea noastra va fi una stabila, ramane neschimbatoare. Starea in care se va afla cineva cand moare aceea va ramane. Cat suntem in aceasta lume, starea noastra este schimbatoare. Este schimbatoarea mai ales starea copilului si exista prin urmare posibilitatea ca in fiecare clipa copilul sa se schimbe, sa se instraineze.

Botezul si altoirea copacului
Ingaduiti-mi sa ma refer iarasi la exemplul cu altoirea pomilor. Altoieste cineva un pom. Pune un altoi bun intr-un pom salbatic. Pana cand acest altoi devine pom mare, cu trunchi, cu ramuri si frunze, pana cand ajunge la maturitate, oricand pomul altoit poate redeveni salbatic, poate sa se intoarca la starea lui dinainte de altoire.

Nu stiu daca cei care suntem aici in clipa aceasta am vazut vreodata un pom altoit. Totusi, din cate cunosc, cand altoieste cineva un pom, daca il paraseste, daca nu-l urmareste indeaproape, acel pom va lastari din trunchiul salbatec vlastare salbatice cu multa putere, ca si cand s-ar razbuna pentru ca a fost taiat. Altoirea se face primavara si daca merge cineva abia toamna ca sa vada cum merge pomul altoit, il va gasi cu cateva frunzulite si acestea ingalbenite, care nu au putut sa creasca din pricina lastarilor salbatici care l-au inabusit. Vlastarele care au iesit din vechiul trunchi au dat nastere unui pom cu multa vigoare.

Cel care se boteaza este altoit cu Hristos si are posibili¬tatea, din clipa aceea, sa parcurga intreaga sa viata impreuna cu Hristos. Aceasta inseamna a fi crestin. Este vorba de increstinarea omului, adica de christificarea omului. Uneori ni se pare ciudat. Ce inseamna a deveni cineva crestin? Prin botez, omul este altoit cu Hristos si nu mai traieste in el omul cel vechi, ci omul cel nou, care este Hristos. Copilul care este botezat are posibilitatea sa ajunga la aceasta stare, sa devina adica Hristos. Pe de alta parte, insa, are si posibilitatea sa revina la starea dinainte de botez, chiar daca exista nestearsa pecetea botezului, chiar daca altoiul exista. Ce e de facut? Altoiul exista, dar este inabusit, este slabit. Luati aminte!

Omul poate sa traiasca ca si cum nu ar fi fost botezat oricand, nu numai la un moment anume. Botezul nu se pierde, dar viata lui se deruleaza ca si cand nu ar fi fost botezat. Un pom care a fost altoit are sorti de izbanda daca este ingrijit mai ales in primul an dupa altoire, daca este cu grija curatat de vlastarele trunchiului vechi si vlastarele noi sunt lasate si creasca normal. Daca este parasit si nu-l mai ingrijeste nimeni, va fi inabusit de vlastarele salbatice. Acest lucru se poate intampla si in al doilea si in al treilea an si chiar mai tarziu.

Acelasi lucru se intampla si cu copilul. In toata viata lui, pana la apusul vietii, in orice clipa, din om al lui Hristos, care este altoit cu Hristos, care este increstinat, oricine poate redeveni omul cel vechi, care se trage din omul cazut, din Adam cel cazut. Dar acest risc este mai mic atunci cand omul este mic copil. Prin urmare, cand este botezat un copil, se intampla cu adevarat minunea nasterii din nou, minunea altoirii cu Hristos, minunea unei noi existente, a unei noi realitati. Dar nu este suficienta aceasta minune. Chiar din momentul acela, este nevoie de mult efort pentru a ramane cineva unit cu Hristos si pentru a trai intreaga lui viata asa cum a trait Hristos.

Botezul copiilor
Asa cum stim, de foarte timpuriu, in istoria Bisericii au inceput sa fie botezati pruncii. Botezul omului inca din pruncie s-a impus pretutindeni. In mod firesc, la botez, omul ar fi trebuit sa fie matur pentru a fi catehizat, pentru a cunoaste crestinismul, pentru a cunoaste Evanghelia si pe Hristos, pentru a crede si pentru a hotari daca vrea sa intre sau nu in Biserica lui Hristos.

Biserica insa a ingaduit, din iconomie, botezul copiilor pentru ca, daca nu ar fi facut acest lucru, foarte multi dintre oameni ar fi plecat din aceasta lume nebotezati. Şi Domnul a spus clar: „Cel care va crede si se va boteza se va mantui!” (Marcu 16, 16).

„Daca nu se va naste cineva din apa si din duh nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu” (Ioan 3,5).

A spus acest lucru foarte clar. Este o problema daca un copil moare nebotezat. Ce se intampla cu el? Nici un Sfant Parinte nu a indraznit vreodata, din cate cunoastem, sa spuna ca un copil nebotezat se mantuieste.[1] Sfantul Grigorie Teologul spune: „Sa spunem ca a mers in Imparatia cerurilor? Nu putem! Sa spunem ca a mers in iad? Nici acest lucru nu-l putem spune. Ce se intampla? Numai Dumnezeu stie.”[2]

Aceasta problema este lasata la mila si milostivirea lui Dumnezeu. Dumnezeu legifereaza, dar nu este sub lege, nu este constrans de legi si poate si in alt fel sa mantuiasca pe cineva. Biserica a acceptat, de exemplu, botezul sangelui, botezul martiric. Daca cineva nu a apucat sa fie botezat, dar a fost martirizat datorita credintei lui in Hristos, si-a varsat sangele, acest sange martiric a devenit apa a botezului si colimvitra. Biserica ii considera pe acestia botezati si nu numai botezati ci si sfinti.
Pentru ca ar fi fost foarte multi aceia care ar fi plecat din aceasta lume nebotezati, Biserica nu numai ca a ingaduit, dar a si impus botezul pruncilor. Asadar, botezul pruncilor asa cum se face astazi, nu se savarseste abuziv. Nici botezul nu actioneaza asupra copilului in chip magic. Intai de toate, se face botezul pruncilor deoarece Biserica spune ca din partea copilului nu exista opozitie la venirea harului lui Dumnezeu. Copilul nu poate spune: „Nu vreau!” Şi acolo unde nu exista opozitie harul lui Dumnezeu lucreaza. Tot asa cum punem intr-un vas apa si savarsind slujba sfintirii apei apa devine aghiasma deoarece nu exista impotrivire. Daca ar fi existat impotrivire sau opozitie, am fi citit si am fi recitit la nesfarsit rugaciuni de sfintire si apa nu ar fi devenit aghiasma. Apa devine aghiasma! Prin sfintire, apa devine altfel de apa in chip real, nu ramane apa obisnuita. Se sfinteste deoarece nu exista impotrivire si de aceea se pastreaza, nu se strica. La fel si copilul mic. Desi este o fiinta vie – si nu materie neinsufletita ca apa sau ca painea pe care o sfinteste preotul si devine Trup al lui Hristos – deoarece nu poate opune rezistenta, deoarece in copil nu exista nici cea mai mica impotrivire, acesta devine primitor al harului lui Dumnezeu si intr-adevar Taina Botezului lucreaza si pruncul se naste din nou si devine in chip minunat un om nou, care a fost altoit cu Hristos.

Cum si cat ne ajutam copiii incat sa creasca in ei altoiul Hristos?

Dincolo de aceasta, Biserica, care a ingaduit si a impus botezul pruncilor, s-a bazat de asemenea pe disponibilitatea si pe credinta reala pe care o are nasul, cel care aduce pruncul la botez. Nasul nu este un element decorativ la botez, ci isi asuma imense raspunderi in fata lui Dumnezeu. Nasul trebuie sa fie – se presupune ca este – un crestin viu, un om altoit in chip real cu Hristos, un om care crede cu adevarat.

Ceea ce se intampla astazi, atat cu botezul cat si cu cununia, este cu totul altceva. Cununam doi tineri fara sa stim nimic despre acestia! Cat sunt sau nu sunt valabile aceste cununii, numai Dumnezeu stie. Parintii isi aduc copilul in biserica si-l boteaza. Şi ei si nasul considera acest eveniment un eveniment monden si toata grija lor este sa dea stralucirea momentului, sa fie impresionant evenimentul pentru a se bucura de admiratia oamenilor. Cat este de adevarat acest botez, numai Dumnezeu stie. Totusi, copilul nu stie nimic din cele ale parintilor si primeste botezul, iar botezul se savarseste in chip real.

Vreau sa subliniez acum faptul ca, ingaduind si impunand botezul pruncilor, Biserica s-a bazat si se bazeaza pe credinta parintilor si a nasului. Nu se bazeaza numai pe credinta parintilor deoarece este posibil ca unii parintii sa fie necredinciosi sau indiferenti. De aceea este nevoie de un nas care nu este, repet, un element ornamental de lux, ci isi asuma raspunderi foarte mari si are de jucat un rol extrem de insemnat.

Pruncul nou botezat poarta in sine pe omul cel vechi. Nu are importanta ca acest om vechi nu opune rezistenta. Exista radacina omului vechi in cel botezat. Pruncul este botezat dar se trage din Adam. Parintii, fiind crestini vii, credinciosi cu adevarat, altoiti in chip real cu Hristos – se presupune ca altoiul a crescut si aduce roade – pot sa-l ajute pe copil. Trebuie sa se comporte de asa maniera cu copilul lor, incat odata cu cresterea lui – in ciuda faptului ca din radacina lui va lastari cand unul, cand altul din vlastarele salbatice – puterea radacinii vechi sa slabeasca, sa cedeze si sa creasca numai altoiul Hristos. Aici este intreaga Taina.

Parintii nu stiu ce copii vor aduce pe lume. Dar se comporta ei, oare, fata de copiii lor, ca oameni renascuti in Hristos, renascuti in credinta pe care s-a intemeiat Biserica si in care si-au botezat copiii? Se comporta ei, oare, astfel? Sau, in ciuda faptului ca doresc sa-l faca pe copil un crestin bun, comportarea lor, atitudinea lor fata de copil lasa mult de dorit?

Ingaduiti-mi sa va marturisesc ca, din cate cunosc eu, suntem cu adevarat de plans. Deoarece copilul pe care-l avem in fata noastra si care este chemat sa devina ca Hristos, este considerat de noi mai curand o proprietate a noastra. De cele mai multe ori, pornim de la propriile noastre dorinte, de la visele noastre, de la proiectele noastre, pornim mai curand sprijinindu-ne pe radacina veche din noi si nu pe altoiul crestin. Nu stim cat de viu este altoiul in noi. Oricum, cred ca ne influenteaza mult mai mult vlastarele care au crescut din radacina si din trunchiul omului vechi. Şi noi am fost botezati, dar din radacina si din trunchiul vechi au navalit vlastare salbatice – poate sa existe printre ele si altoiul, mai mic sau mai mare – suntem influentati mai mult de vlastarele salbaticesi atitudinea noastra fata de copil este una in consecinta. Copilul care a fost altoit, dar care nu stie nimic, continua sa fie la discretia parintilor, a nasului, a dascalului, a familiei. Daca acest copil nu va fi ajutat de cineva, exista posibilitatea sa redevina om vechi ca si cand nu ar fi fost botezat.

Este nevoie ca fiecare parinte sa fie foarte atent. La fel dascalii si noi, preotii. Sa luam aminte cat de mult ii ajutam copii pentru ca altoiul cel nou sa creasca in ei. Ii vedem maniindu-se, nervosi, spunand minciuni, avand rautate in ei? In clipa aceea trebuie sa ne gandim si sa spunem: „Sarmanul, uita-te la el! A fost botezat, a fost altoit, dar a devenit de nerecunoscut! Ia, sa fac ceva, daca pot! Sa-l eliberez de aceste vlastare salbatice care dau buzna cand pe aici, cand pe dincolo”.

Are loc un conflict frecvent intre vlastarele vechi si vlastarele noi. Sa nu mai spunem faptul ca, de multe ori, in loc sa incercam sa gasim modalitatea de a slabi aceste vlastare , care cresc din radacina veche a copilului, le incurajam si ne laudam cu ele.

Arhim. Simeon Kraiopoulos,
Parinti si Copii, volumul I, Editura Bizantina

Cumpara cartea "Parinti si Copii, volumul I"


Note:
[1] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre pruncii rapiti inainte de vreme, PG 46, 192: „Caci petrecerea inainte de vreme a pruncilor nu poate fi conceputa a-i aseza nici de partea celor osanditi la durere datorita felului in care au trait, nici la fel cu cei care si-au curatit viata aceasta prin savarsirea tuturor virtutilor”.
[2] Sf. Grigorie Teologul, Cuvant la Sfantul Botez, PG 36,389.
 

 

11 Ianuarie 2016

Vizualizari: 4653

Voteaza:

Taina Sfantului Botez 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE