Sf.Mucenici Proclu si Ilarie; Sf.Veronica

Sfintii Mucenici Proclu si Ilarie

Acesti sfinti mucenici, Proclu si Ilarie, au fost din hotarele cetatii Caliptiei, care este aproape de Ancira. Ei au fost munciti de Maxim ighemonul pe vremea imparatiei lui Traian. Mai intai a fost prins Sfantul Proclu si l-au dus la insusi imparatul, care era atunci in acele tari. El a fost pus in fiare si aruncat in temnita, iar imparatul, cercetandu-l si aflandu-l nesupus la porunca sa paganeasca, l-a dat lui Maxim ighemonul ca sa-l munceasca.

Iar Maxim, sezand la judecata, a pus de fata la intrebare pe legatul lui Hristos si l-a intrebat, zicand: "De ce neam esti?" El a raspuns: "Neamul meu este al lui Hristos si nadejdea mea este Dumnezeul meu!" Ighemonul a zis: "Ma jur pe zei, ca nu te voi cruta".

Si iarasi l-a intrebat: "Stii poruncile imparatesti cele puse de fata pretutindeni, ca toti crestinii sa aduca jertfe zeilor?" Sfantul a raspuns: "Am auzit de poruncile celor fara de lege, pe care le-au pus multora spre sminteala, iar lor spre pierzare!" Ighemonul a zis: "Ocarasti pe imparat si indraznesti a huli legile lui? Au nu vezi muncile care sunt inaintea ta, ticalosule?"

Mucenicul a raspuns: "Fa ceea ce voiesti, pentru ca eu nu voi jertfi zeilor tai, nici nu ma tem de muncile care ucid trupul, dar nu si sufletul. Mai bine este a ne teme de Dumnezeu, decat de oameni!" Ighemonul a zis: "O, omule, alege-ti una din doua, ori viata, ori moartea! Iata, vezi ca sta pregatit pentru tine lemnul cel de muncire si uneltele cele puse dinainte; deci asteptam raspunsul tau, ce vei voi!" Sfantul Proclu a raspuns: "Daca voi va temeti a calca porunca imparatului, ca sa nu cadeti in muncile cele de putina vreme, cu atat mai vartos noi, crestinii, ne temem a calca porunca lui Dumnezeu, ca sa nu cadem in muncile cele vesnice, pe care Dumnezeul nostru le-a pregatit celor ce se leapada de El si se inchina zeilor vostri, celor mincinosi, care, la judecata ce va sa fie, se vor da la pierzarea cea nesfarsita impreuna cu cei ce le jertfesc lor". Ighemonul a zis: "Dar acum indraznesti a ocari si pe zeii nostri? Apoi sa stii ca si nevrand te voi face sa marturisesti marimea lor!"

Mucenicul a raspuns: "Nadajduiesc spre Dumnezeul meu ca, mai inainte de a ma sili tu pe mine sa marturisesc pe zeii tai, eu mai degraba te voi face pe tine, ca, inaintea tuturor ostasilor si a slugilor tale, si nevrand, sa marturisesti pe Stapanul meu si sa scrii cu mana ta, ca El este adevaratul Dumnezeu, Dumnezeul pacatosului Proclu si nu este altul afara de El". Atunci ighemonul, maniindu-se, a poruncit sa spanzure pe mucenic la muncire, sa-i lege de picioare o piatra grea si sa-i rupa trupul cu unghii de fier. Deci, Sfantul Proclu, fiind muncit astfel, rabda cu vitejie, negraind nimic, decat numai privea spre cer. Apoi, luandu-l de la muncire, il pazeau in legaturi.

Dupa aceasta, ighemonul s-a dus in cetatea Calipta, poruncind ca si pe mucenic sa-l duca dupa dansul. Deci sfantul a fost dus cu sila pe langa caii care mergeau iute. Iar cand au ajuns la jumatatea drumului, mucenicul s-a rugat cu mare glas lui Dumnezeu, zicand: "Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu pentru Care patimesc, fiind dus cu batjocura de ostasii acestia, asculta-ma astazi pe mine, robul Tau, ca sa se proslaveasca numele Tau in veci! Tinde mana Ta cea atotputernica, tine pe acest ighemon fara de lege si nu-l lasa sa calatoreasca, pana ce nu va marturisi inaintea poporului acesta ca nu este alt Dumnezeu afara de Tine!"

Astfel rugandu-se el, deodata ighemonul a stat in drum ca un legat, pentru ca nici caii lui nu puteau sa paseasca, nici el singur nu putea sa se miste din loc, fiind tinut cu puterea cea nevazuta a lui Dumnezeu. Inca stateau cu el si toti ostasii, care se mirau de un lucru minunat ca acela si se osteneau mult batand caii si schimbandu-i cu altii, apoi inhamand mai multi. Si silindu-se ei a trage careta, nimic n-au sporit, nici n-au putut sa-l scoata pe ighemon din careta ce statea nemiscata ca un munte. Atunci ighemonul a zis catre cei ce erau cu dansul: "Oare vedeti voi minunata putere vrajitoreasca a crestinului acesta? Iata, nu putem pasi din loc, ci mergem inapoi!"

Deci ighemonul a trimis pe una din slugile sale, anume Ermie, la mucenic, care era inapoi departe, zicandu-i: "De ce ai facut aceasta si ne-ai oprit pe noi in mijlocul drumului cu vrajile tale? Aratat este ca, temandu-te de muncile care te asteapta in cetate, ai facut acest mestesug ca sa nu fii dus acolo!" Iar Sfantul Proclu a zis catre sluga ighemonului: "Viu este Domnul Dumnezeul meu, ca nu veti putea sa va miscati din locul acela, pana ce ighemonul nu va marturisi numele Domnului meu Iisus Hristos, precum i-am zis lui mai inainte!" Ermie a zis: "Chiar de ar si marturisi ighemonul numele Dumnezeului tau, stand in mijlocul drumului, apoi tu cum vei putea sa auzi sau sa stii, fiind atat de departe de dansul?" Mucenicul a grait: "Sa scrie ighemonul marturisirea aceasta pe o hartie si sa o trimita la mine. Si apoi in acel ceas veti pleca in drumul vostru la cetatea Calipta". Atunci Ermie, intorcandu-se, a spus ighemonului cuvintele mucenicului. Iar acela, si nevrand, a fost silit de primejdia de fata si, luand o hartie, a scris: "Marturisesc ca Unul este Dumnezeul cel adevarat, Acela pe care Proclu Il cinsteste, si nu este alt Dumnezeu afara de El!" Astfel scriind ighemonul, a trimis hartia aceea mucenicului si indata au pornit caii si ostasii, ducandu-se cu ighemonul in calea ce le statea inaintea lor.

Si ajungand in cetatea Calipta, ighemonul a stat la judecata si punand in fata pe Sfantul Proclu, i-a zis: "Toata puterea farmecelor tale ai aratat-o spre noi pe drum, iar eu aici imi voi arata spre tine puterea stapanirii mele si, precum tu m-ai silit ca sa marturisesc pe Dumnezeul tau, tot asa si eu te voi sili pe tine sa marturisesti pe zeii nostri si sa le aduci jertfe". Zicand acestea, a poruncit ca sa aduca lumanari aprinse si sa-i arda pantecele si coastele lui. Deci atat de tare a fost ars mucenicul, incat toata carnea lui s-a topit, iar el nearatand nici un lucru de nerabdare, tacea rabdand ca in trup strain. Iar ighemonul a zis catre dansul: "Oare nu bagi in seama muncile?" Sfantul a raspuns: "Nu bag in seama acestea, ci ma tem de cele vesnice!" Ighemonul a zis iarasi: "Te vei supune zeilor nostri?" Sfantul a raspuns: "Ma voi supune lui Hristos, Cel ce petrece in veci, pentru ca El este nadejdea mea!" Ighemonul a zis: "Dar voiesti ca sa mori rau?" Sfantul a raspuns: "Chiar de voi muri, insa iarasi voi fi viu!" Atunci ighemonul a poruncit ostasilor sa-l scoata pe el afara din cetate si, rastignindu-l pe lemn, sa-l sageteze cu sageti.

Si luand ostasii pe mucenic, i-au zis: "Asculta-ne pe noi si jertfeste zeilor si indata te vor tamadui de rani doctorii cei iscusiti, apoi vei fi cinstit cu mare dregatorie". Rabdatorul de chinuri a raspuns: "Eu dregatorie am la ceruri, cu care ma va cinsti pe mine Hristos Dumnezeul meu; iar voi sa incetati de a ma insela si faceti ceea ce vi s-a poruncit!" Astfel vorbind ei si mergand, i-a intampinat pe dansii pe drum un barbat tanar, anume Ilarie, nepot de frate al Sfantului Proclu. Acela, alergand, s-a inchinat unchiului sau. Apoi, sarutandu-se amandoi, Ilarie striga: "Si eu sunt crestin!" Atunci ostasii, prinzand pe Ilarie, l-au dus in temnita, iar pe Sfantul Proclu l-au dus la locul cel de moarte, unde l-au rastignit pe lemn si, incordandu-si arcurile lor, l-au sagetat pe dansul. Iar rabdatorul de chinuri, primind multe sageti prin tot trupul sau, s-a rugat lui Dumnezeu, zicand: "In mainile Tale imi dau sufletul meu; izbaves-te-ma, Doamne, Dumnezeul adevarului!" Astfel, plecandu-si capul, Sfantul Mucenic Proclu si-a dat duhul in 12 zile ale lunii iulie, iar credinciosii, luand in taina cinstitele lui moaste, le-au ingropat.

Iar Sfantul Ilarie, sezand in temnita, canta: Iubite-voi, Doamne, vartutea mea, Domnul este intarirea mea si scaparea mea. si celelalte ale psalmului aceluia. Si adormind el, i s-a aratat ingerul Domnului in vedenie, zicandu-i: "Imbarbateaza-te si te intareste, ca eu sunt cu tine, fiind trimis de Dumnezeu sa te intaresc!" Iar a treia zi dupa sfarsitul Sfantului Proclu, au scos pe Sfantul Ilarie la cercetare, iar ighemonul l-a intrebat, zicand: "Esti crestin?" Mucenicul a raspuns: "Da, cu adevarat sunt crestin, precum si tot neamul meu a fost intru crestinatate, si toti, pe Hristos cinstindu-L, s-au sfarsit". Atunci ighemonul, umplandu-se de manie, a poruncit sa-l spanzure pe mucenic la muncire si sa-l bata aspru multa vreme. Apoi l-a osandit la moarte, poruncind sa-l tarasca ca la trei stadii afara de cetate si acolo sa-i taie capul.

Iar ostasii, legand mainile mucenicului, l-au aruncat la pamant si, legandu-l de picioare cu o franghie, l-au tarat. Si fiind tarat, mucenicul canta: Temeliile Lui pe muntii cei sfinti, Domnul iubeste portile Sionului mai mult decat toate salasurile lui Iacov. Deci, trupul mucenicului, tarandu-se, se zdrobea, iar pamantul se inrosea cu sangele lui. Iar cand era ca la trei stadii de cetate, calaul si-a scos sabia si sfantul s-a rugat lui Dumnezeu, zicand: "Doamne Iisuse Hristoase, primeste sufletul meu!" Si i-au taiat capul.

Sfantul Mucenic Ilarie s-a sfarsit in 15 zile ale lunii iulie, a treia zi dupa sfarsitul Sfantului Proclu, iar trupul lui a fost aruncat in acelasi loc unde i s-a taiat capul. Deci, credinciosii mergand noaptea, l-au luat si l-au ingropat cu cinste impreuna cu trupul Sfantului Proclu, slavind pe Domnul nostru Iisus Hristos, Cel slavit in veci, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh. Amin.

.

12 Februarie 2009

Vizualizari: 2677

Voteaza:

Sf.Mucenici Proclu si Ilarie; Sf.Veronica 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE