Sapte indemnuri pentru a gasi calea adevarului

Mai intai suntem datori a ne aminti pururea de Domnul Dumnezeu, ca sa ne bucuram de nadejdea in El, urmand fericitului David care zicea despre sine: "Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu si m-am cutre- murat" (Psalmi 76, 3).

Al doilea lucru la care suntem chemati sa meditam sunt patimile lui Hristos, pentru ca si noi sa suferim toate cu bunavointa pentru El. Este bine sa ne gandim cu seriozitate cum Fiul cel vesnic al lui Dumnezeu S-a coborat din inaltimile ceresti, S-a intrupat, iar in cele din urma a fost inaltat pe cruce in acest Trup Sfant. Prin toate acestea ne-a deschis cu pace Imparatia de Sus. Si-a varsat prea scump Sangele Sau pe pamant si ne-a deschis prin aceasta jertfa cale spre Muntele lui Dumnezeu, spre a fi acolo impreuna-locuitori cu ingerii.

Este foarte important de asemenea sa avem o cugetare smerita si sa ne recunoastem propriile patimi. In acest fel vom dobandi ajutorul lui Dumnezeu pentru a ne putea indrepta.

Caci, dupa cuvantul Parintilor Bisericii, "cine isi simte pacatele este mai bun decat unul care, prin aratarea sa, este de folos lumii intregi. Si cine s-a invrednicit sa se vada pe sine asa cum este, e mai bun decat unul care s-a invrednicit sa vada ingeri".

In al patrulea rand, este bine sa cugetam la ceasul sfarsitului nostru, ca sa fim totdeauna pregatiti pentru el. Toata intelepciunea omului sta in gandul la moarte. De aceasta zi s-au cutremurat si se cutremura chiar si marii invatati ai tuturor timpurilor.

Apoi, este folositor sa avem tot timpul in fata Ziua Judecatii. Atunci cerul si acest pamant vor trece si vor iesi mortii din morminte si toate faptele oamenilor se vor invedera. Toti vor sta la fel inaintea judecatii lui Hristos, "caci nimic nu este acoperit care sa nu iasa la iveala si nimic ascuns care sa nu ajunga cunoscut" (Matei 10, 26). Numai pacatele curatite mai inainte prin pocainta si spovedanie le va acoperi Domnul la aceasta judecata.

Al saselea cuget pe care il gasim des exprimat in Sfanta Scriptura si in scrierile Sfintilor Parinti este teama de chinurile iadului. Despre acestea proorocul Isaia spune: "viermele lor nu va muri si focul lor nu se va stinge" (Isaia 66, 24). Viermele este constiinta celor ajunsi in iad, caci cei osanditi in acest loc vor cunoaste ca sufera asemenea chinuri pentru faptele lor.

In al saptelea rand este bine sa avem pururea in minte viata vesnica, ca sa dorim a ajunge acolo unde sfintii mostenesc bucuria intru Hristos, fericirea de unde a fugit suferinta si frica.

Cu aceste sapte cugetari sufletul celui drept se apara de diavol si cu ele poate sa-l invinga pe vrajmasul mantuirii noastre. Necontenita amintire a acestora si mai ales cugetarea la Dumnezeu ne fac sa-L iubim mai mult decat toate. Iar prin ajutorul si puterea Sa, dupa veacul acesta, Il vom putea iubi in veci cu ingerii, cu arhanghelii si cu toti sfintii. Amin.