Voi cine ziceti ca sunt Eu?

• « Inapoi
• Inainte »

Cand unii oameni nu gasesc raspuns la intrebarea Ta: "Voi cine ziceti ca sunt Eu?", atunci eu, Doamne, sunt fericit ca pot sa Te vad pe Tine, Dumnezeu-Om si Om-Dumnezeu.

In scutecele sarace, pe paiele din ieslea grajdului intunecos din Bethleem, Te vad om! In glasul ingerilor, in lumina care Iti invaluie locuinta saraca, Te recunosc Dumnezeu!

Cand fugi in Egipt de frica lui Irod, Te vad om slab. Cand, in Egipt, vad idolii din temple striviti la pamant prin sosirea Ta, Te vad Dumnezeu atotputernic.

Cand in Nazaret, inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, cresti cu anii si cu intelepciunea, Te vad om Care n-ai ajuns inca la varsta desavarsita.

Iar cand la doisprezece ani stai in mijlocul invatatilor din Templu, ascultandu-i si intrebandu-i, pe langa uimirea carturarilor ma uimesc si eu si marturisesc intelepciunea vesnica, ascunsa in omenirea Ta.

Om esti cand Ti-e foame, om esti cand dormi in corabie. Dar cand Te plimbi pe valuri, cand poruncesti furtunii si vanturilor, cand saturi cinci mii de oameni cu cinci paini - Te vad Dumnezeu.

Cand Te cobori in rau si Te botezi, cand Te plangi ca nu ai nici o piatra unde sa-Ti odihnesti capul, cand Te lasi prins si legat, Te vad om, inconjurat de slabiciuni omenesti.

Cand insa cerul se deschide si de sus Dumnezeu Tatal glasuieste "Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit", cand asterni la pamant pe calaii Tai, cand sub picioarele Tale pamantul se cutremura, cand soarele se intuneca, nesuferind sa vada rastignirea Ta, atunci Te vad Dumnezeu.

Cand Te vad mort pe cruce, vad pe omul durerilor.

Om esti in mormantul pecetluit.

Cand iesi din mormant, nestricand pecetile, esti Dumnezeu.

Cu acesti ochi, cu aceasta inima, cu aceasta credinta, ma apropii si eu de ieslea saraca din Bethleem, care a fost leaganul Tau, Doamne. Imi plec genunchii cu pastorii cei simpli si cu magii cei intelepti si ma inchin Dumnezeului meu, facut Om pentru mine si pentru noi toti.

Bethleem, 1970

• « Inapoi
• Inainte »