Iubirea duhovniceasca

• « Inapoi
• Inainte »

Pune in sufletul meu sporirea dragostei catre Tine.

Fa-ma sa inteleg smerenia Ta, in care ai trait pe pamant.

Exista o iubire duhovniceasca. Dupa cum este o hrana trupeasca si una duhovniceasca, o bautura dupa trup si alta dupa duh, asa exista o dragoste a carnii care vine de la Satan si o alta dragoste a Duhului, la Dumnezeu avandu-si inceputul; nimeni nu poate fi stapanit de amandoua aceste iubiri. Daca esti iubitor al trupului, dragostea Duhului nu o poti cuprinde.

Daca pe toate cele trupesti le-ai dispretuit - nu spun numai carnea si sangele, argintul si averile, dar si pamantul insusi si chiar cerul, pentru ca toate acestea vor trece - si daca de nici una din ele nu-i legat sufletul tau, daca nu esti robit de nici o iubire de patimi, vei putea atunci si iubirea duhovniceasca sa o intelegi.

Sfantul Apostol Ioan, Teologul Iubirii

2. Cine se abtine de la vorbaria desarta si de la patimile de tot felul, de la placerile trecatoare - nu din dispret fata de oameni si de viata, ci din focul unei prea mari iubiri fata de Dumnezeu -, un asemenea om, daca nu fuge el dupa oameni, fug acestia dupa el. Unde e flacara mare in suflet, acolo se aduna oamenii sa-si incalzeasca sufletele lor reci.

3. Ganditi-va la "Tatal nostru". Daca esti certat cu cineva, chemarea acestui Tata sfant se preface in blestem: "nu ma ierta, Doamne, precum nici eu nu pot sa iert". Contradictia dintre ceea ce spunem si ceea ce facem anuleaza rugaciunile noastre.

Iertarea noastra de catre Dumnezeu depinde de iertarea noastra fata de aproapele. Aici nu e vorba goala, e nenorocire. Cine nu iarta nu iubeste. Cine nu iarta si cine nu-l iubeste pe om nici pe Dumnezeu nu-L iubeste.

In viata de toate zilele ne intepam unul pe altul, ne mahnim si fara indoiala ne tulburam, ne razvratim. Vin aici, la noi, cei care au niste dusmani si incep sa se roage: "sa-i trasneasca Dumnezeu", "sa-i faca praf si pulbere"... Uitam ca avem de implinit niste porunci dumnezeiesti, ca trebuie sa ne rugam pentru dusmanii nostri.

Poate ca cea mai mare virtute este iubirea de vrajmasi; sau macar sa te rogi pentru ei, sau macar sa nu te razbuni pe ei. Lasa-L pe Dumnezeu sa faca dreptate. Nu judeca, sluga straina! "A Mea este razbunarea" - zice Domnul. Este bine sa fim constienti ca exista o pronie dumnezeiasca si ca nimic nu se intampla in lumea aceasta fara ca sa nu stie Dumnezeu.

4. Cea mai importanta arma impotriva raului care vine asupra noastra este smerita cugetare. Sa-L rugam cu umilinta pe Dumnezeu sa potoleasca acest rau si sa ne acopere cu harul si iubirea Sa.

5. Fiecare are relatia lui personala cu Dumnezeu. Nu exista un sablon prin care sa se mantuiasca toti oamenii.

Este necesar sa avem din cand in cand aceasta intoarcere catre sine, pentru ca toti suntem in lipsa fata de ceea ce ar trebui sa fim. Sa ne caim cu aceasta constatare sincera ca suntem nevrednici. Iar Dumnezeu Care nu ne face procese - asa cum ne fac oamenii -, ne va primi cu toata dragostea Lui. Dragostea lui Dumnezeu este mai presus de orice dragoste omeneasca. In orice stadiu de viata am fi, sa ne cerem in mod profund iertare, cu lacrimi, cu cainta.

6. Niciodata nu suntem singuri, totdeauna suntem cu Dumnezeu. El este cu atat mai prezent in viata ta cu cat Il chemi mai des.

Exista o rugaciune pe care trebuie sa o spuna monahul, o rugaciune de invocare a numelui lui Dumnezeu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul. Aceasta rugaciune suntem datori - dupa randuiala - sa o spunem mereu. Si incet-incet, aceasta datorie se transforma intr-o chemare de dragoste.

Daca aceasta rugaciune e facuta staruitor, mai mult timp, rezultatele ei sunt deosebite. Se produce o caldura duhovniceasca in inima rugatorului, ii sporeste credinta si dragostea pentru Dumnezeu, pentru oameni si pentru intreaga creatie. Este patruns de acest sentiment de traire in Dumnezeu. Asa cum traieste pestele in apa, asa traieste monahul in Dumnezeu, in aceasta atmosfera in care te simti deplin in Dumnezeu.

Ma refer la monahii care vietuiesc dupa randuiala lui Dumnezeu. Caci si peste noi napadesc tot felul de curente ale vietii pamantesti; practic nu suntem deloc fiinte ceresti, desi am vrea sa fim. Ne straduim ca prin chemarea lui Dumnezeu in viata noastra sa devenim fiinte nesingure. Daca reusim sa-I facem loc lui Dumnezeu in noi, cu atat mai bine pentru noi, dar si pentru altii...

7. Sfintenia sau desavarsirea nu presupune numaidecat semne si minuni, asa cum suntem obisnuiti sa credem. Nu toti sfintii au facut minuni in viata aceasta.

Mantuitorul ne-a spus niste cuvinte care pe multi ar trebui sa-i puna pe ganduri: "Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea" (Matei 7, 22-23). Minuni care pot sa uimeasca pe oameni ajung sa faca si vrajitorii, ajutati de puterile intunericului; dar sfintenia nu pot sa o dobandeasca decat cei blanzi si smeriti cu inima, cei plini de dragoste pentru Dumnezeu si pentru aproapele lor.

8. Unii oameni se nasc cu o putere mai mare de a primi si a darui iubire. Altii primesc darul dragostei dupa ce se ostenesc mai mult timp pentru a duce o viata deplina in Dumnezeu. Caci ascultarea si supunerea fata de Dumnezeu il ajuta pe om sa intre intru bucuria iubirii dumnezeiesti.

9. Iubirea de Mama a Sfintei Fecioare o indeamna sa sara imediat in ajutor acolo unde este chemat si cinstit Prea Sfantul Nume al Fiului ei Cel Unul Nascut si acolo unde fiii ei dupa har - credinciosii ravnitori - o cinstesc si pe ea ca pe o adevarata Maica a Domnului.

Asadar, cand suntem tulburati de necazuri, bantuiti si arsi de patimi, sa ne indreptam cu incredere mai ales catre Maica Domnului, care este si Mama noastra, a pamantenilor, stiind ca rugaciunea mamei mult poate inaintea Fiului ei. Sa ne rugam cu umilinta, zicand catre Dansa asa:

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, care ai adus pe pamant Lumina intregii zidiri, lumineaza intunericul mintii si al inimilor noastre, ca sa ne cunoastem pacatele, sa ne caim pentru ele si ca sa nu le mai savarsim.

Maica Domnului - simbolul Bisericii

Tu, care ai nascut cu trup pe Imparatul pacii, sadeste in noi pacea Fiului tau si goneste din sufletele noastre viforul patimilor.

Tu, care esti izvor nesecat de vindecari, tamaduieste neputintele noastre si ne alina durerile, ca toate le poti cate le voiesti, ca o Maica a Celui Atotputernic. Amin.

10. Nu cunosc un cuvant mai dulce, auzit din gura Domnului, decat acela pe care il adreseaza poporului Sau prin profetul Maleahi:

"Iubitu-v-am pe voi..."

Si in acelasi timp nu stiu un cuvant mai aspru si mai nedrept, decat raspunsul acestui popor:

"Cum ne-ai iubit Tu?..."

Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacov ii scosese din robia Egiptului, ii adusese intr-o tara bogata unde curgea miere si lapte, ii calauzise prin profetii Sai; iar El rezuma toate acestea prin: "Iubitu-v-am pe voi..."

11. Nu te masura cu cei mai slabi dintre oameni, ci mai degraba cu cei inaintati in iubire, adica in virtute.

12. Cununia este Taina Dragostei pentru ca la temelia ei sta Dumnezeu, Care este dragoste. Intr-o casnicie adevarata exista mai ales iubirea jertfelnica, despre care vorbeste Sfantul Apostol Pavel in imnul de la I Corinteni 13. Dragostea jertfelnica este singura care nu se stinge dincolo de moarte.

Nu exista un obstacol intre ascultare si dragoste in viata de familie. Dragostea sfarama toate piedicile si atunci sotii se asculta unul pe altul si asculta unul de altul, dar capul familiei ramane barbatul. Este bine ca cei doi tineri casatoriti sa aiba un acelasi duhovnic la care sa se marturiseasca.

Si in viata de manastire, atunci cand exista iubire te deschizi si asculti, iar ceea ce faci in ascultare este bine primit inaintea lui Dumnezeu. Daca monahul simte ca nu are dragoste fata de staret sau in general fata de oameni, atunci trebuie sa-L roage pe Dumnezeu cu staruinta sa-i daruiasca smerenia si dragostea, asa cum facea Sfantul Siluan.

• « Inapoi
• Inainte »