Cuvinte la inceput de post

• « Inapoi
• Inainte »

Postul, in general, este infranare si cumpatare. Cumpatare la mancare, la bautura, la vorba desarta si de prisos; stapanire de sine si infranare de la orice lucru vatamator.

Atat Vechiul, cat si Noul Testament, profetii, apostolii si toti Sfintii Parinti pun foarte mare pret pe practicarea postului trupesc si sufletesc, urmarind astfel stapanirea rautatilor din noi.

Practic, nu este deloc usor a te supraveghea mereu, a rezista ispitelor dinlauntru si din afara, a-ti taia voia, a-ti smeri trupul si sufletul, in dorinta sincera de a birui raul din tine si de a te modela dupa voia lui Dumnezeu.

De aceea, truda postului este socotita ca o jertfa a sufletului si a trupului adusa lui Dumnezeu si in acelasi timp este o dovada ca iubim pe Dumnezeu cu adevarat, implinindu-I si aceasta straveche porunca data stramosilor nostri inca de la inceputurile lumii.

Postul deplin, postul crestin bine placut lui Dumnezeu este insotit intotdeauna de rugaciune si de milostenie, acestea fiind socotite de Sfintii Parinti ca aripi ale postului.

Accentul trebuie sa cada mai ales pe postul sufletesc. Daca ne lasam robiti de pofte urate, de patimi, cu toate ca postim cu trupul, alungam de la noi harul lui Dumnezeu si pierdem rasplata postului.

Caci iata:

Unul posteste, dar se cearta si se judeca cu fratele sau, ca sa-i rapeasca pe nedrept bunurile.

Altul posteste cu trupul, dar se manie, vorbeste de rau, ocaraste si defaima pe aproapele sau.

Celalalt are stomacul gol de hrana, dar inima ii este plina de rautate, de egoism, de invidie si de ganduri spurcate. El nu manaca nici carne, nici lapte, dar ucide cinstea si numele bun al confratelui sau, prin calomnii, prin minciuni si prin osandiri viclene.

"Nu stiti voi postul care Imi place?"

"Nu stiti voi postul care Imi place?", intreaba Domnul prin prorocul Isaia. "Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfaramati jugul lor. Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine.

Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga si Domnul te va auzi; la strigatul tau El va zice: Iata-Ma!" (Isaia 58, 6-9).

Deci, daca postesti cu adevarat, deschide inima ta egoista catre cel nevoias si, precum infranezi gura ta de la bucate, tot asa infraneaza gura ta de la minciuna, de la napastuire, de la osandire, de la clevetire si de la tot pacatul care intra prin cuvant.

Sfintii Parinti, marii invatatori si asceti ai lumii lauda foarte mult postul si-l recomanda cu staruinta.

Iata cateva din cuvintele lor:

"Postul este sanatate si pace a sufletului si a trupului."

"Postul este stingerea aprinderilor trupesti, eliberarea de vise urate, curatia rugaciunii, paza mintii, usa umilintei, smerita suspinare pentru pacate, inceputul si temeiul a toata lucrarea cea duhovniceasca, bineplacuta lui Dumnezeu."

Iar Sfantul Vasile cel Mare adauga:

"Daca oamenii ar lua postul ca sfatuitor al faptelor lor, o pace adanca ar domni in toata lumea. Nu s-ar mai rascula popoarele unele impotriva altora, nu s-ar mai fauri arme, n-ar mai fi tribunale si nici inchisori.

Padurile si pustiurile n-ar mai avea talhari si viata oamenilor n-ar mai fi atat de plina de tristete si de lacrimi, pentru ca postul i-ar invata pe oameni sa se infraneze nu numai de la anumite mancaruri si bauturi, ci i-ar invata sa izgoneasca din viata lor: lacomia, egoismul, destrabalarea, viclenia, lenea si orice patima."

Acestea sunt numai o parte din binefacerile si din roadele postului, roade pe care le putem dobandi si noi cu ajutorul harului dumnezeiesc si cu stradania noastra statornica.

Fericiti sunt crestinii care respecta cu sarguinta randuiala celor patru posturi de peste an, impreuna cu miercurile si vinerile, cum faceau parintii si bunicii nostri, spre innoirea trupului, luminarea sufletului si schimbarea in bine a intregii noastre vieti. Doamne ajuta!

Articol publicat in nr. 2 al revistei "Schimbarea la Fata", editata de ASCOR Bucuresti, in noiembrie 1997

• « Inapoi
• Inainte »