Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro

SCHIMBAREA

Mai poate fi schimbata societatea? - Treptele rugaciunii inimii

Ne puteti spune un cuvant de folos?

- Sunteti lacomi sa strangeti de la mine ceva foarte pretios, dar eu - asa cum sunt acum, bolnav - sunt mai putin darnic cu asemenea sfaturi. Va arunc cate o vorba, cate un indemn care nu sunt atat pretioase, dar faceti-le macar pe acestea.

Sa va rugati! Sa nu ramaneti fara rugaciune! Dumnezeu este prezent in fiecare clipa, la indemana noastra, e prezent pretutindeni. Oricand, in orice zi, macar cat de putin, rugati-va cu mare atentie, nu asa, cu superficialitate. Rugati-va de pilda cu un Tatal nostru, spus incet, concentrat, macar o data, de doua ori pe zi.

Chiar daca sunteti studenti si aveti de invatat, este totusi bine sa fiti activi, sa faceti ceva pentru aproapele vostru. Ne putem mantui si ne putem valorifica numai prin ceea ce lucram pentru cel de langa noi. In fiecare zi este bine sa facem macar o fapta de milostenie.

Sfantul Ierarh Mucenic Antim Ivireanul, icoana pe lemn de la Sfanta Manastire Antim (1991-1992)

Uitati-va la Sfantul Antim Ivireanul care lauda foarte mult fapta buna; desi era un strain pentru noi, a facut multe lucruri bune in cei peste douazeci si cinci de ani cat a trait in Tara Romaneasca.

Pe langa alte indatoriri pe care le impliniti, nu uitati sa cercetati si bolnavii; ajutati-i cum si cat puteti. Un bolnav are nevoie intotdeauna de un ban sau de un medicament.

In concluzie, sa incercam sa facem in fiecare zi o fapta buna, cat de mica. Mantuitorul ne spune ca si pentru un pahar de apa pe care l-am dat unui insetat, nu ne vom pierde plata.

Mai poate fi schimbata societatea?

- Dupa 1990 pana astazi cum vi se pare ca a evoluat la romani raportul dintre situatia materiala si starea spirituala?

- Omul progreseaza din punctul de vedere al credintei atunci cand este mai stramtorat material.

Dupa Revolutie foarte multi au sperat ca o sa fie mult mai bine, cel putin din punct de vedere material. Insa, in general, cei care au avut posibilitati s-au imbogatit in continuare, iar cei care au fost mai putin smecheri si poate mai cinstiti au ramas in starea lor de mai inainte si au continuat sa fie saraci mai departe.

Unii saraci s-au apropiat de Dumnezeu, altii injura si blestema pe cei bogati.

Observam cu totii ca exista mai multa libertate exterioara decat in comunism; dar din pacate exista si chemarile sectante care vin tot de la cei bogati si care ii nenorocesc, le strica credinta crestinilor nostri.

Dupa 1990 era de asteptat sa fie o intoarcere la credinta, la o viata buna, armonioasa si, dimpotriva, vedem ca este un fel de viata amara. Unii huzuresc, nu au ce face cu banii, iar altii, saracii, aproape ca mor de foame. Vin la poarta aici si cer o paine. Aceasta cerseala nu este normala pentru ca tara este bogata, pamantul produce ca si pana acum, numai ca gospodarii nu sunt cinstiti. Cei care au parte de avere nu sunt mai deschisi, mai darnici, mai credinciosi cu adevarat.

In privinta aceasta, Mantuitorul, Care este Stapanul universului si este prezent in viata noastra, a fiecaruia, coboara pana acolo incat apare in persoana unui sarac si iti cere sa-L ajuti. Iar tu, daca-l vezi mai tanar, ii strigi: "La munca!"; nu-ti dai seama ca de fapt nu L-ai ajutat pe Hristos. Sunt oameni care termina totul si nu mai au ce sa manance. Este foarte greu de rezistat in asemenea conditii, mai ales cand trebuie sa aiba grija si de niste copii. Atunci, daca noi ii ajutam, ei ne raman recunoscatori si ne ajuta apoi chiar ei cand devin mai avuti; si astfel viata merge normal.

Este bine ca cel sarac sa se spovedeasca cu maxima sinceritate si sa ierte din inima pe toti cei cu care este in suparare, de multe ori din cauza unor simple mofturi (sau macar sa se roage zilnic pentru ei); iar daca el nu carteste si nu se revolta impotriva celor care au si nu vor sa-i dea, la timpul critic, cand nu mai poate cu adevarat, este ajutat de Dumnezeu. Daca in loc sa se roage lui Dumnezeu, el injura si blestema pe cei care au, atunci pe langa saracia materiala, o are si pe cea duhovniceasca si este pierdut si el pentru Dumnezeu. Nu toti saracii se mantuiesc, ci doar cei care au bunatate, care au o traire duhovniceasca.

Exista de asemenea milionari si miliardari. Acestia trebuie sa fie constienti de faptul ca, daca nu sunt milostivi in aceasta viata, se vor duce acolo unde nu vor avea nimic. Iar cei care nu au nimic aici, dar respecta randuiala crestina, vor avea dincolo totul. Daca eu strang bani si nu-i dau la nimeni, asta arata ca traiesc intr-o minciuna continua. Cand insa il ajut pe aproapele meu sa duca o viata decenta, ne putem mantui mai usor cu totii.

- Parinte, unii ne spun ca, intrucat suntem o asociatie studenteasca, trebuie sa luptam pentru schimbarea societatii. Ce sa le raspundem?

- Va sfatuiesc sa nu luati niciodata in serios asemenea indemnuri: ca voi, tinerii din ASCOR, sunteti chemati sa schimbati societatea. O sa fiti desfiintati cu totul. Trebuie doar ca noi sa ne facem niste crestini buni, niste oameni sociabili. Declamatori si organizatori de parada sunt sectantii.

Este foarte greu acum sa schimbi societatea. Ea merge inainte pe drumul pe care a apucat-o. Ceea ce putem face astazi este sa ne schimbam pe noi insine si sa devenim o lumina pentru cei din jur, fie ca suntem acasa, fie ca suntem la serviciu.

Apoi ganditi-va si la faptul ca exista securitate chiar pe vremea Mantuitorului, ca si astazi. Si atunci - ca si acum - erau unii care notau fiecare cuvant pe care il spunea Domnul Iisus Hristos pentru ca sa-L poata prinde cu ceva. Iar bietii credinciosi - ca in toate vremurile ce au urmat pana acum - alergau dupa Cuvantul lui Dumnezeu, dupa Adevar...

Asa incat ASCOR-ul sa-si propuna sa fie in pace cu Dumnezeu, iar fiecare membru din asociatie sa fie un fiu al lui Dumnezeu; acestea sunt lucrurile placute cu adevarat lui Dumnezeu. Pentru asta S-a intrupat Fiul Cel Vesnic, pentru asta a murit pe cruce, ca sa ne apropie, sa ne impace cu Dumnezeu.

Foarte important pentru voi este sa nu va mandriti. Daca va trufiti, nu aveti nici un spor duhovnicesc. Fiti cuviinciosi, fiti modesti. Nu te mandri, pentru ca tot ceea ce avem noi ne este dat ori de la Dumnezeu, ori de la profesorii nostri, ori de la oamenii mai vechi decat noi. Totul ne este dat.

Eu va urez ca Dumnezeu sa va ajute sa sporiti in tot ceea ce este bun si valoros si sa terminati examenele si studiile universitare in care sunteti angajati. Cand le veti termina sa va spuneti cuvintele pe care i le spunea un tata fiului sau ce tocmai luase bacalaureatul: . Si eu am urmat doua facultati: pictura si teologia. Iar dupa ce le-am terminat am invatat in continuare. Incat... va urez sa invatati bine, fiindca lumea pune pret pe un licentiat, pe un carturar.

Stiti ca Sfantul Pavel spune ca in Imparatia lui Dumnezeu nu intra nimic necurat. De aceea este bine sa pastrati aceasta sfintenie a vietii. Sa spui adevarul! Dumnezeu este Adevar!

Sa cautati deci apropierea de Dumnezeu si de voi insiva, si de cinstea sufleteasca. Pastrati aceasta sinceritate in inima, curatia aceasta, cinstea fata de ceilalti, ca mincinosi avem destui. Sa fiti curati! Dumnezeu sa va dea sanatate!

- Un tanar care a lucrat mai multi ani in mass-media spunea ca, pe zi ce trece, televizorul devine cel mai mare dusman vazut al vietii spirituale a omului. Cum vi se pare aceasta afirmatie?

- Foarte adevarata! Din ceea ce aud si eu in special de la tineri, cred ca afirmatia este foarte adevarata. Acestia imi povestesc despre dezgustul, despre golul pe care il lasa in sufletul lor televizorul. Si nu este vorba numai de acest gol, ci de niste spurcaciuni care patrund in mintile lor. Mai ales sunt unele programe de dupa miezul noptii care pur si simplu ii pervertesc pe tineri, ii manjesc, ii spurca!

Eu nu am televizor, dar aud si eu cum se plange lumea. De aceea nici n-am vrut sa-mi cumpar. Odata cineva mi-a daruit un televizor, insa l-am refuzat. Televizorul iti ia ochii, e un fel de a te orbi, iar apoi iti transmite niste lucruri care te spurca. Apoi televizorul iti fura timpul in care ai putea sa citesti o carte, sa te rogi, sa meditezi, sa te odihnesti. Dar tu, daca te concentrezi sa fii atent la emisiune ca sa nu scapi ceva si sa pierzi legatura cu restul filmului, atunci televizorul ajunge in cele din urma sa te prelucreze in asa fel incat iesi pagubit sufleteste.

Treptele rugaciunii inimii

- Lucrarea specifica a ASCOR-ului este propovaduirea credintei in mediul studentesc. Ce sfaturi ne puteti da, ca sa putem indeplini cat mai bine aceasta misiune?

- Accentul trebuie pus pe rugaciune, avand constiinta faptului ca nu noi facem o lucrare pozitiva, ci Dumnezeu Insusi.

- Parinte staret, eu sunt student la Teologie. Aici ni se predau multe lucruri, insa este greu sa cuprinzi totul. Ce ar trebui sa punem pe primul plan?

- Concentrati-va in primul rand asupra Sfintei Scripturi. Aici este principalul izvor al invataturii lui Dumnezeu.

- Ce sfaturi doriti sa le dati profesorilor si studentilor din facultatile de teologie?

- Nu pot sa le dau sfaturi acestor profesori intrucat ei sunt mai pregatiti decat mine. Cum sa-i sfatuiesc eu pe doctorii in teologie? Eu nu sunt doctor. Ei cunosc deja aceste sfaturi pe care le-as putea da eu. Incat sa faca ei insisi ceea ce stiu ca cere Domnul Iisus Hristos de la dansii.

Eu o sa amintesc doar de aceasta virtute a dragostei. Mantuitorul ne-a invatat sa ne iubim intre noi, sa iubim adevarul si pe Dumnezeu.

Apoi accentul trebuie intotdeauna pus pe fapta. Domnul Iisus Hristos spune: "Cel ce va face si va invata, acesta mare se va chema in Imparatia Cerurilor" (Matei 5, 19). Profesorii ii invata pe tinerii care intra in scolile teologice sa duca o viata crestina. Iar viata crestina este o viata dumnezeiasca. Crestinismul s-a impus prin practica vietii, nu prin abstractiuni. Aceasta lipsea in lumea pagana. Crestinismul a adus modelul sfinteniei dupa chipul lui Dumnezeu.

Toti acesti profesori stiu mai bine decat mine ce inseamna sfintenia, ce inseamna o viata traita in sfintenie...

- De unde isi da seama un credincios ca in el este harul dumnezeiesc si ca nu este o inselaciune?

- Isi da seama dupa acea liniste interioara pe care o are cel in care se salasluieste harul dumnezeiesc. Omul care nu are har in primul rand este framantat, nu are pace, orice ar spune, nu are pace. Lumea de astazi este razboita, este tulburata din cauza patimilor si de aceea avem cu totii nevoie de aceasta pace - pacea launtrica; ea se poate obtine atunci cand cerem ajutorul lui Dumnezeu si cand facem eforturi pentru a birui indemnurile la pacat.

- La ce se refera Mantuitorul atunci cand spune: "Foc am venit sa aduc pe pamant si cat as vrea sa fie aprins!"?

- Acest foc este ravna pentru Dumnezeu. Mantuitorul doreste ca toti sa avem o ravna puternica pentru cele dumnezeiesti, asa cum aveau crestinii primelor veacuri.

- Care sunt treptele rugaciunii inimii?

- Prima treapta este rugaciunea facuta cu buzele. O spunem (atunci cand suntem singuri), asa cum vorbim, simplu sau in ritmul unei respiratii prelungite.

Treapta a doua este rugaciunea mentala. Adica o rostim nu numai cu buzele, ci si cu mintea. Cu multa atentie, in primul rand. Aici intervine lupta noastra cu mintea. Cand vezi ca mintea ti-a alunecat in alta parte, nu te lasi. Te umilesti si te lupti sa te rogi cu multa luare-aminte. Ne mustram pe noi insine, caci desi ne aflam in fata lui Dumnezeu, gandurile noastre sunt spurcate sau mintea noastra este departe de El. Si ne silim pe noi insine, pana cand mintea se umileste si se indreapta, curata, catre Dumnezeu.

Mai ales sa-I cerem Mantuitorului sa ne scape El de bantuiala vrajmasului diavol care vine asupra noastra in timpul rugaciunii. Daca mintea umbla pe la birou in timp ce te rogi sau se cearta cu dusmanii, te ostenesti in zadar; mintea nu se poate hrani atunci cu Duhul Sfant.

Iar vrajmasul asa face: tocmai in timpul rugaciunii te bantuie cu ganduri necurate si imagini care iti spurca inima si mintea si iti spurca astfel rugaciunea. Sau iti trimite altfel de ganduri: , si cate si mai cate. Dar daca te silesti pe tine si strigi cu mare dor catre Dumnezeu, atunci slabesc sau chiar se sting aceste puteri ale intunericului; si atunci ne putem ruga cu mintea curata, adica toata luarea-aminte a noastra se indreapta catre Dumnezeu.

Treapta a treia este rugaciunea inimii. Mintea si inima se unesc laolalta si atentia noastra este concentrata inlauntrul inimii. Acolo se savarseste rugaciunea. Mintea coboara in inima si acolo, in adancul inimii, incepe sa se roage. Este ceea ce spune psalmistul: . La aceasta treapta rugaciunea noastra tasneste dintru adancul inimii. Nu este vorba de inima aceasta carnala, ci de inima duhovniceasca, centrul fiintei omenesti, care este detectat de Sfintii Parinti putin mai sus - cu doua degete - de sanul stang.

Cand se uneste mintea cu inima duhovniceasca, abia atunci devenim integri, fiinte curate. Pentru ca noi, de obicei, una gandim si alta spunem... De cate ori nu ne-am surprins pe noi insine in aceasta stare de falsitate profunda. Spui cuiva , dar n-ai vindecat rana dinlauntrul tau, n-ai sters vina lui din inima ta, iti aduci mereu aminte de ea. Nu ne putem pune de acord cu noi insine. Rugaciunea lui Iisus este singura rugaciune care are acest dar, aceasta putere de a uni cele doua centre ale fiintei noastre intr-unul singur, facandu-ne oameni integri, duhovnicesti.

Celor care practica rugaciunea inimii li se intampla adeseori, trezindu-se din somn, sa simta cum rugaciunea se rosteste singura inlauntrul lor, asa cum auzim bataile inimii, fara controlul sau comanda noastra. La fel se savarseste aceasta rugaciune neincetat cand mintea coboara in inima... Si se produce acolo o mare bucurie, o navala de lumina duhovniceasca si se trezec crestinii cantand Sfinte Dumnezeule sau Aparatoare Doamna si incep sa se nasca in ei ganduri frumoase, ganduri cu adevarat dumnezeiesti si simt pe deplin harul care se revarsa in ei. Iar pe ultima treapta a rugaciunii, aceasta stare este insotita de vederea luminii dumnezeiesti.

Roadele acestei rugaciuni sunt de necrezut. Dar aceste lucruri cu adevarat dumnezeiesti raman ca un ideal, ca o zare foarte indepartata. Noi, pentru inceput, sa chemam simplu numele lui Iisus, rostind de multe ori aceasta rugaciune, cu multa atentie asupra fiecarui cuvant. Este foarte folositor sa avem constiinta ca invocam pe Cineva, ca ne adresam Cuiva. Este bine sa ne dam seama ca suntem slabanogi si neajutorati, iar acest "miluieste-ma" cuprinde intr-un singur cuvant toate rugaciunile Bisericii si tot strigatul nostru dupa Dumnezeu. Sa incepem simplu, rostind aceste cuvinte peste tot, oriunde ne aflam, dar cu foarte multa atentie. Si, in acelasi timp, cu grija sa lepadam de la noi toate patimile si gandurile cele spurcate.

Si incet-incet, pe masura umilintei noastre, se lumineaza acest launtru al nostru si simtim ca nu suntem singuri, simtim ca este Cineva cu noi in fiecare clipa si ne poarta de grija. Totodata creste ravna noastra pentru cele sfinte (fata de care in mod obisnuit suntem foarte indaratnici si nepasatori). Poate ati observat si dumneavoastra ca seara, cand vrei sa te rogi, adormi cu capul pe ceaslov - din oboseala sau din plictiseala; daca insa ar trebui sa faci ceva care iti place (in afara de rugaciune), ai putea sa veghezi usor toata noaptea...

Parintii Bisericii ne spun ca atunci cand rugaciunea se lipeste de noi (cu ajutorul lui Dumnezeu si prin chemarea numelui lui Iisus), atunci lasam toate celelalte si este o adevarata bucurie numai gandul la rugaciune. Parca ne mistuie dorul de rugaciune. Simtim ca un glas, ca o mustrare inlauntrul nostru; e ceva care ne indeamna mereu: Nu te rogi? Roaga-te! Insasi rugaciunea ne invata sa ne rugam si mai apoi ea se rosteste singura in inima noastra, chiar noaptea. Dar, pentru ca sa ajungem la aceste roade, trebuie multa stradanie, multa staruinta, multa rabdare si mai ales multa smerenie. Si incet-incet, cu mila lui Dumnezeu, rugaciunea incepe sa curga in noi.

La inceput e greu, mintea fuge peste tot, dar ne ajuta harul lui Dumnezeu. Asa spun Sfintii Parinti: . Rugaciunea inimii este o adevarata hrana duhovniceasca. Uneori este scurtata la doua cuvinte: Din rugaciunea lui Iisus a izvorat acest cu care ne rugam de obicei la slujbe; din aceasta chemare a numelui Domnului, cel plin de putere...

Rugaciunea mintii ne ajuta foarte mult sa ne curatim pe dinauntru, sa insamantam in noi dragostea pentru ceea ce este cu adevarat frumos si inaltator in viata, nu pentru lucrurile acestea marunte, in care ne incurcam cu atata nechibzuinta.

De aceea, dimineata, daca n-ai avut timp sa te rogi cu ragaz in fata icoanei, spune macar pe strada, pe drumul pe care mergi, spune in taina inimii tale. Pentru ca mintea noastra, oricum, nu sta degeaba. Se cearta, ameninta... Asa ca mai bine sa chemam numele Domnului, care ne poate ocroti si sfinti cu adevarat. Mantuitorul spune: . Prin toate faptele bune putem castiga dragostea pentru Dumnezeu, dar prin nici una ca prin rugaciune. De aceea trebuie spusa cat mai des si cu cat mai multa atentie.

De altfel este si o mare jignire, o adevarata blasfemie adusa lui Dumnezeu, aceasta lipsa a atentiei atunci cand stam in fata Lui. Dumnezeu este foarte bun si foarte atent cu viata fiecaruia dintre noi. Daca nici firul de par si nici gaza cea mai neinsemnata nu sunt trecute cu vederea in ochii Lui, cu atat mai mult se indreapta aceasta atentie a lui Dumnezeu spre fiinta omeneasca. Numai noi suntem absenti de la aceasta intalnire cu El. De aceea Dumnezeu asteapta de la noi nu o rugaciune formala, ci o rugaciune constienta, vie. Sa ai constiinta aceasta ca Il chemi pe Dumnezeu in viata ta si ca El Iti raspunde si te poate ajuta... Rugaciunea atrage aceasta ocrotire din partea lui Dumnezeu asupra ta si cu atat mai mult se intampla acest lucru atunci cand spui rugaciunea inimii.

Exista si acea rugaciune numita mai mult vedere duhovniceasca sau rugaciune contemplativa; cand crestinul ajunge la aceasta treapta, el este patruns de Duhul Sfant si vede si intelege niste lucruri care il umplu de uimire, acea uimire de care vorbeste Sfantul Pavel: (II Cor. 12, 3-4).

Noi nu am ajuns pana acolo. Sa o luam insa de jos. Sa incepem prin aceasta lupta cu gandurile care ne vin in timpul rugaciunii si cu grijile vietii care ne ocupa mintea zi si noapte. Sa rapim cat mai multe clipe din timpul nostru si sa le inchinam lui Dumnezeu rugandu-ne. Sa ne tinem tari, cu toata energia, impotriva vrajmasului care vrea sa ne fure aceasta picatura de timp inchinata lui Dumnezeu. Si incet-incet, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, vom urca si noi spre rugaciunea cea curata.

Decembrie 2001

› ‹