Maica Domnului - modelul smereniei desavarsite

Maica Domnului - modelul smereniei desavarsite Mareste imaginea.

Smerenia si ascultarea Maicii Domnului, cele doua aripi ale virtutii, sunt opusul a ceea ce vedem si auzim la semenii nostri, pe scena vietii de fiecare zi. Oamenii zilelor noastre, din pacate majoritatea crestini, au pierdut notiunea virtutii, inlocuind-o cu mare fast cu o concurenta a patimilor de neegalat. Fie ca e vorba de minciuna, la ordinea zilei, fie ca facem referire la barfa si judecarea aproapelui, ori la falsificarea cu buna stiinta a adevarurilor de orice natura ar fi acestea, toate acestea ne duc cu gandul la o societate moderna viciata, la o era a haosului si a dezinformarii.

Este aproape imposibil sa vorbim de Fecioara Maria ca model al smereniei, cand notiunile sunt atat de confuze, cand Maica Domnului pare doar un personaj de legenda din povestile bunicilor, cand numarul credinciosilor ortodocsi cu evlavie la Maica Domnului scad pe zi ce trece. Modelele adevarate cum este, de pilda cel al Maicii Domnului, nu mai sunt bine-primite de catre societatea moderna, este de domeniul trecutului, in timp ce nelegiuiti bantuie prin toate locurile, inclusiv in conducerea societatii si a lumii intregi.

Modelul pe care ni-l propune Maica Domnului nu poate fi impus dictatorial, ci tine de capacitatea fiecaruia de a alege si de a da un sens existentei umane. Alegerea acestui model de viata presupune evlavie, credinta si dragoste de aproapele si de tot ce te inconjoara. Un fel de “iubeste si fa ce vrei”, o altfel de abordare a libertatii religioase, in sensul ca daca ai darul dragostei dumnezeiesti, nu prea iti permiti orice. Fie ca e vorba de o atitudine, fie ca ne aflam in fata unei actiuni hotarate ori o simpla privire, toate trebuie facute cu mare grija, de a nu deranja pe aproapele nostru.

Aceasta tocmai pentru faptul ca smereniei ii este specific sa-si vada pacatele proprii, iar celorlalti calitatile, in timp ce mandriei ii este caracteristic sa nu vada la sine decat binele si la ceilalti raul. Or, viata duhovniceasca traita in duh si adevar este nascuta din smerenie. Adevarata ascultare naste smerenia, impasibilitatea si chiar inainte-vederea. În masura in care noi nu suntem atenti cu propria noastra purtare, ii cercetam mai mult pe ceilalti decat pe noi si cerem ca ei sa se indrepte, in vreme ce noi ramanem neschimbati.

Sfintii Parinti au spus: “Smerenia este dumnezeiasca, ea a plecat din ceruri si s-a pogorat pe pamant. E a luat trup si Dumnezeul-Om a venit”. Cu cat omul se smereste, cu atat mai mult inainteaza in viata duhovniceasca. În virtutea libertatii noastre, truda e a noastra, insa reusita depinde de har. “Smerenia da multa indrazneala catre Dumnezeu, ca o imparateasa intra in absidele ceresti carora li s-au incredintat portile cerurilor, daca vad smerenia intrand cu mult respect deschid portile pentru ea si celorlalte virtuti. Daca vad pe aceasta venind fara ascultare, inchid portile”, ne spune Sfantul Ioan Hrisostom.

Smerenia impreuna cu dragostea sunt foc si lumina pentru ca izvorasc din insasi persoana Mantuitorului, care ne indeamna pururea: “Învatati de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre”. Smerenia nu se manie, nu osandeste, nu barfeste, nu dispretuieste. Aceasta este smerenia. Lucru mare este acesta ca cineva sa primeasca darul smereniei. Cu adevarat, mare este acela inaintea oamenilor. Cel care are smerenie este un om intelept, este omul lui Dumnezeu.
Or, pentru lumea moderna de azi, smerenia constituie o piatra de poticnire, din moment ce fiecare om se crede mai bun decat ceilalti. Eu sunt cel mai bun, ceilalti sunt niste nimicuri. Odata am chemat la mine la birou o persoana care facu-se o greseala si am intrebat-o: “Cine esti dumneata sa faci aprecieri asupra altei persoane?” Din tacere se nascu un raspuns Socratic: “Eu sunt un nimic”. Pentru moment m-am blocat deoarece eram obisnuit cu raspunsuri pertinente de genul: “Eu nu am gresit cu nimic, eu sunt mai bun decat toti ceilalti”.

Numai daca ne uitam in jurul nostru putem observa o sumedenie de tulburari din cauza lipsei de smerenie. Si cum poate fi altfel, daca de mici copii, psihologia si stiinta ii invata cum sa-i domine pe ceilalti semeni ai lor. Prin indoctrinarea cu gandul celui viclean: “Eu sunt cel mai frumos, eu sunt cel mai puternic, eu sunt cel mai inteligent. Ceilalti niste viermi neputinciosi…”. Si, apoi, ne intrebam de unde atata rautate, de unde atata dusmanie, de unde atata violenta?

De aceea, Maica Domnului isi revarsa chipul luminos catre lume prin asumarea libera a ascultarii si a smereniei - doua aspecte ale vietii duhovnicesti pe care, de obicei, noi credinciosii le tinem ascunse, in nelucrare. Fecioara Maria se daruieste deplin Cuvantului, nu numai prin cuvant, ci prin punerea sa integrala la dispozitia Lui: “ Fie mie, dupa Cuvantul Tau!”. Cine nu se daruieste integral lui Dumnezeu, fara conditii de orice fel, nu-L poate primi integral pe Dumnezeul-personal pentru a primi lumina si pacea dumnezeiasca.
 
Asadar, in smerenia divina plina de duh si de dragoste, Maica Domnului, ne rabda si nu inceteaza sa ne iubeasca, asa cum poate iubi o mama un copil. De fapt, Maica Domnului ne insoteste, ca o Maica a tuturor, clipa de clipa in viata noastra, intervenind discret dar intotdeauna eficient mai ales cand, napaditi de necazuri, cautam cu infrigurare sprijin, mangaiere in dureri sau un pic de dragoste. Pe Nascatoarea de Dumnezeu, Fecioara Maria sa o rugam cu evlavie sa aprinda focul smereniei si al ascultarii si in inimile noastre. Amin.
 
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, roaga-te pentru noi pacatosii! Amin!
Doamne, ajuta!
Stefan Popa

Despre autor

Stefan Popa Stefan Popa

Senior editor
300 articole postate
Publica din 28 Septembrie 2012

12 August 2013

Vizualizari: 3788

Voteaza:

Maica Domnului - modelul smereniei desavarsite 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE