Cea mai însemnată armă împotriva diavolului este Cinstita Cruce, în faţa căreia tremură. Dar [semnul Crucii] să se facă cum trebuie. Adică cele trei degete ale mâinii drepte unite să atingă fruntea, abdomenul, umărul drept şi apoi umărul stâng, în chipul Crucii. Crucea se poate face concomitent cu metaniile.

Părtăşia cu Hristos, când se face simplu, delicat, fără sforţare, pune diavolul pe fugă. Satana nu pleacă prin silire, prin constrângere. Se îndepărtează prin blândeţe şi rugăciune. Se retrage când vede cum sufletul nu-i acordă atenţie, întorcându-se spre iubirea lui Hristos. Nu poate îndura dispreţul, întrucât este trufaş. Când vă siliţi, duhul rău prinde de veste şi vă chinuie. Să nu vă preocupe diavolul, nici să vă rugaţi să plece. Cu cât vă rugaţi să plece, cu atât vă împresoară. Să-l dispreţuiţi pe diavol. Nu-l înfruntaţi pe faţă. Când lupţi cu îndărătnicie împotriva diavolului, atunci atacă şi el ca un tigru, ca o pisică sălbatică. Când tragi un glonte împotriva lui, el îţi aruncă o grenadă. Când îi arunci o bombă, el lansează o rachetă. Să nu vă îndreptaţi privirea spre rău. Să vă îndreptaţi privirea spre îmbrăţişarea lui Dumnezeu, să-I cădeţi în braţe şi aşa să mergeţi mai departe. Să vă dăruiţi Lui, să-L iubiţi pe Hristos, să trăiţi în trezvie. Omul iubitor de Dumnezeu nu poate trăi fără trezvie.

Lucrurile sunt simple şi uşoare în viaţa duhovnicească, în viaţa întru Hristos; e de-ajuns să aveţi discernământ. Când vă tulbură ceva, un gând, o ispită, un atac, dispreţuindu-le pe toate acestea, vă veţi întoarce atenţia, privirea la Hristos. El va fi Cel Ce vă va ridica, El vă va lua de mână şi vă va da dumnezeiescul Său har din belşug.

Voi vă veţi osteni prea puţin. Luăm un milion, îl împărţim într-un milion de părţi, iar o milionime dintr-o astfel de parte este strădania omului, adică puţină bunăvoinţă.

Indreptaţi-vă către Dumnezeu şi într-o clipă vine dumnezeiescul har. [Numai ce] vă gândiţi, şi Duhul Sfânt vine. Nu faceţi nimic altceva, îndreptaţi-vă într-acolo, şi harul dumnezeiesc vine deîndată. Numai ce suspinaţi, vine, lucrează. Ce spune Apostolul Pavel? „[însuşi Duhul] Se roagă pentru noi cu suspine negrăite." Ce mare înţelepciune! Acestea nu sunt vorbe, cuvinte simple, ci Cuvântul cel viu al lui Dumnezeu.

Când vedeţi că duhul cel potrivnic se apropie să vă înşface, să nu vă fie teamă, nici să-i acordaţi vreo atenţie, nici să încercaţi să-l alungaţi dinlăuntrul vostru. Ce faceţi? Cel mai bun mijloc este dispreţul. Adică deschideţi-vă braţele, ridicaţi mâinile la Hristos, asemenea copilaşului care, la vederea unei fiare sălbatice, nu e cuprins de frică deoarece se află lângă tatăl său şi i se aruncă în braţe. Astfel să răspundeţi la fiecare atac al celui viclean şi la fiecare gând, cu dispreţ.

In clipa aceea, în care sufletul e nevoit să lupte, să strigaţi: „Doamne, lisuse Hristoase, miluieşte-mă!" Pe toate le puteţi întâmpina prin rugăciune. Acesta-i marele secret. La vremea ispitei, când sunteţi gata să-i arătaţi dispreţul, cel viclean vă apucă, vă ţintuieşte şi vă prinde în cleştele lui, şi face ceea ce vrea el, nu ceea ce vreţi voi. Trebuie să vă grăbiţi a vă deschide spre Dumnezeu. Pentru izbandirea acestui lucru însă, trebuie să vă lumineze dumnezeiescul har. Dacă asta nu se întâmplă neîntârziat, atunci vă răpeşte cel viclean şi, în vreme ce vă străduiţi să-l alungaţi, el deja v-a prins. Ascultaţi următoarea pildă.

I-am cerut cuiva să-mi facă ceva. El refuza, spunându-mi că ştiinţa spune altceva. Eu stăruiam, el nimic. Eram gata să mă înfurii. Dar mi-am dat seama. In acea clipă m-am întors neîntârziat spre Hristos şi am apucat să preîntâmpin răul.

Acesta va fi felul nostru [de a ne lupta]. Ne vom ridica mâinile la Hristos, şi El ne va da harul Său.

Mai ascultaţi ceva.

Odată mă aflam pe o stradă în [cartierul] Turkovounia, unde locuiam. Drumul era foarte în pantă. Panta asta avea vreo două sute de metri. In capul drumului [locul] era mai lin. Acolo sus mama lui Nicu stătea de vorbă cu alte două femei. Stătea de vorbă -cum fac vecinele. Jos, la celălalt capăt al drumului, copilul ei, Nicu, se juca cu alţi copii. La un moment dat, îl văd pe Nicu cum aleargă, urcă drumul în pantă şi, de îndată ce a ajuns sus, se aruncă în poala ei plângând.

- Ei, ce ai?, îl întrebă ea.

- M-a bătut băiatul lui Manolias! Insă plânsul a încetat imediat cum s-a adăpostit în braţele mamei.

Ce vreau sa spun cu asta? In ceasul ispitei, altă scăpare nu este decât să vă îndreptaţi către persoana iubită, să vă întoarceţi spre Dumnezeu, să priviţi într-acolo cu vioiciune, luare-aminte şi năzuinţă, şi deîndată vă va veni puterea, deîndată va veni binele. Cu alte cuvinte, când vă daţi seama că răul încearcă să vă împresoare, îndată ce-l vedeţi de departe, nu-i acordaţi nici o atenţie, ci alergaţi în braţele lui Dumnezeu. E de-ajuns să apucaţi să vă întoarceţi mai înainte [de venirea răului] într-acolo.

Aşadar, când veţi merge spre bine, nu vă amintiţi răul. Aici e taina: să nu acordaţi nici o atenţie răului. Dar nu puteţi face asta dacă nu vă întoarceţi către Hristos. Spunem câteodată: „Dispreţuiţi răul!" Ei, asta-i uşor de spus, dar nu e uşor de făcut. Dispreţul acesta presupune o mare artă.

Dispreţuirea duhului rău se face numai prin harul lui Dumnezeu, întoarceţi-vă spre Hristos, alergaţi la Hristos, întindeţi-vă braţele către Hristos, încercaţi să-L cunoaşteţi pe Hristos, să-L iubiţi pe El, să-L simţiţi pe Hristos, şi în această străduinţă, atunci când motivaţiile, intenţiile voastre sunt curate, nevinovate şi sincere, harul vă deschide sufletul şi vă spune: „Deşteaptă-te, cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos!" Acolo, în lumina dumnezeiască, vom trăi de-a pururi, câtă vreme sufletul nostru va iubi şi va tânji după Dumnezeu. Aşa, prin harul lui Hristos, toate cuvintele Lui sunt uşoare şi adevărate: „Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară."

Unii îl văd pe diavolul arătându-li-se sub diferite chipuri, făcând zgomote, lovindu-i şi altele asemenea. Acestea li se întâmplă de cele mai multe ori celor în rătăcire. Marii Părinţi, precum Sfinţii loan Gură de Aur, Vasile cel Mare şi alţii, nu ne spun despre diavolul că se arată ş.a.m.d. Ei au urmat calea aceasta, despre care vă vorbesc eu, a iubirii lui Hristos. Manifestările Satanei se află în legătură cu ceea ce eşti. Atunci când cineva nu a început cu adevărat viaţa duhovnicească sau îl apasă ceva ce a moştenit, îl vede pe satana arătându-i-se, făcând hărmălaie ş.a.m.d. Se poate ca uneori omul respectiv să sufere de schizofrenie. Schizofrenicul se află sub înrâurirea experienţelor vieţii anterioare a strămoşilor săi.

Şi încă ceva. Nu-i oferiţi diavolului prilejuri. Adică eu nu las nici un gând pizmuitor, nici un gând egoist, ca să nu găsească satana vreo fereastră [să se strecoare].

Fereastra este pretextul. Când te îndepărtezi de Dumnezeu, eşti în primejdie, fiindcă satana te află de unul singur şi îşi întinde stăpânirea asupra ta. Ascultaţi-mă şi pe mine, care am puţină experienţă în asemenea lucruri.

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

Cuvinte despre viaţa duhovnicească, Editura Sophia

Cumpara cartea "Cuvinte despre viaţa duhovnicească"