Etimologii discutate
1. Isus sau Iisus ?
Iisus, numele propriu al Fiului lui Dumnezeu, este redarea greaca a ebraicului Ioshua (Luca 2, 21), si inseamna Domnul este mantuirea sau Mantuitorul (Isaia 61, 11 , Matei 1, 20-21). In limba greaca cuvantul Iisus deriva de la viitorul verbului iaomai (iaino) ( a vindeca), viitor care, in dialectul ionic, are forma iisomai, care explica grafia Iisus, cu dublu i (ii). In latina numele a fost transcris Iesus, fiindca al doilea i este eta, redat in pronuntia erasmica cu e in latina, transcris si in limbile neolatine din Apus : Jesus. Crestinismul la romani s-a predicat in limba latina, cu Iesus - Iisus.
2. Iazma
In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de "Aratare urata si rea, naluca, vedenie", este indicat ca si in DLR cu etimologie necunoscuta.
In DLR avem mentiunea ca in Banat pentru aiasma sau aiazma se foloseste si iasma. Precizarea este importanta, fiindca ne duce la etimologia cuvantului iazma sau iasma.
In romana, in vorbirea populara, pentru Aghiasma mare de la Boboteaza, ca si de la Sfintirea apei mici sau "sfestanie", se spune in popor aiasma sau aiazma, de unde, cu afereza lui a initial neaccentuat, avem iasma sau iazma. In cultul crestin "aghiasma" a dobandit sensul specific de apa sfintita. Din limba greaca, cuvantul aghiasma a trecut si la bulgari, odata cu crestinarea lor, agiazma, la sarbi agiazma, iar prin filiera slava s-a primit in romana formele agheasma, aghesmui, aghesmuit, aghiazmatar, agheazmator (vas, recipient pentru aghiasma).
Se cere o explicatie in legatura cu sensul cuvantului iasma-iazma, de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", contrar sensului originar de "apa sfintita". Explicatia este urmatoarea. Atunci cand preotul sfinteste apa, la sfarsit, canta troparul: "Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau". Cand se canta troparul, preotul stropeste pe credinciosi in cele patru puncte cardinale cu apa sfintita, spre alungarea "celui potrivnic", adica a celui rau, a celui urat, care este naluca, vedenie rea, satana. De la actiunea stropirii cu apa sfintita si rostirea cantarii ei, s-a retinut in popor scopul urmarit prin aiasma - aiazma - iazma, de a alunga "aratarea urata si rea", adica duhul cel rau, satana, de unde, prin sinonimie semantica, si denumirea iazmei a ramas de "aratare urata si rea.".
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.