Sfintirea Marelui Mir

Sfintirea Marelui Mir Mareste imaginea.


Sfintirea Marelui Mir
este o ierurgie pe care o puteau savarsi in vechime atat preotii cat si episcopii, dar prin can. 6 al sinodului de la Cartagina de la an. 419 s-a dispus ca aceasta ierurgie sa fie rezervata numai pe seama episcopilor.

 

Din anul 419, sfintirea Marelui Mir nu se mai savarseste decat de episcopi.

 

Patriarhia ecumenica a incercat sa impuna randuiala ca Marele Mir sa nu se sfinteasca decat de catre patriarhii ecumenici, cu sinoadele lor, pentru ca in felul acesta toate Bisericile autocefale sa pastreze atat in mod simbolic, cat si pe calea unei permanente inter-comuniuni harice, unitatea cat mai deplina a ortodoxiei ecumenice.

In, acest scop, si nu cu titlu de privilegiu al Patriarhiei ecumenice, prin unele tomuri de recunoastere a catorva Biserici autocefale, cum este acela mai vechi de la 1850, de recunoasterea autocefaliei Bisericii din Grecia, apoi acela de la 1879, de recunoasterea autocefaliei Bisericii din Serbia, ca si acela mai nou din 1924, de recunoastere a autocefaliei Bisericii din Polonia, s-a rezervat in mod expres pe seama Patriarhiei ecumenice dreptul de a sfinti Marele Mir si pentru Bisericile amintite. Nu se face aceasta rezerva in tomul de recunoastere a autocefaliei Bi­sericii Ortodoxe Romane din 1885, prin care se specifica in mod clar dreptul sinodului Bisericii romane de a sfinti Marele Mir.

 

Mentionam insa ca printr-o scrisoare de la 1836, a patriarhului ecumenic din Constantinopol catre mitropolitul Moldovei Veniamin Costachi, se face cunoscut acestuia ca potrivit unei randuieli stravechi, nici o alta capetenie bisericeasca, inclusiv nici un alt patriarh, nu are dreptul de a sfinti Marele Mir, ci numai Patriarhul ecumenic.

.

20 Septembrie 2006

Vizualizari: 4746

Voteaza:

Sfintirea Marelui Mir 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE