Sarpele de arama in numismatica si in istoria medicinii

Sarpele de arama in numismatica si in istoria medicinii Mareste imaginea.


"Sarpele de arama" (Numeri XXI) in numismatica si in istoria medicinii

Cercetarile arheologice intreprinse, in urma cu peste 50 de ani, de catre Virgil Draghiceanu, la biserica Domneasca din Curtea de Arges, au dus intre altele la un rezultat senzational: s-a descoperit mormantul intact al unui voievod, imbracat in costum de cavaler dupa moda apuseana, intr-un sarcofag de piatra, in care se odihnea de peste o jumatate de mileniu.

Voievodul, asupra identitatii caruia nu exista inca un acord complet, pare a fi Basarab I (1377-1383). El purta o tunica scurta de purpura cu nasturi de argint si in jurul mijlocului avea o cingatoare de piele inchisa cu o magnifica pafta de aur; pe degete s-au gasit inele batute in pietre pretioase si gravate cu inscriptii latine, iar capul ii era impodobit cu o diadema tesuta din fir ele aur si brodata cu perle.

Era dovada felului de viata pe care-l duceau la Arges cei dintai domnitori ai nostri, luxul si bogatia de care se inconjurau. Dar unul dintre aspectele cele mai deosebite si de un interes exceptional il constituiau simbolurile magice gravate pe bijuteriile descoperite.

In primul rand atentia cercetatorilor a fost atrasa de pretioasa pafta de aur, care cantarea 280 g si reprezenta un castel medieval, cu doua turnulete in parti, din care un cavaler si o doamna pareau a-si vorbi. In mijloc, sub o arcada gotica, era un portal in care pe fondul de email azur se deosebea o lebada de bronz cu cap de femeie.

Era desigur un simbol, dar semnificatia lui n-a fost inca deplin si convingator dezlegata. S-a pretins ca ar fi interpretarea unui roman de epoca sau ca ar reprezenta personajul "Frau Welt" sau "Frau Venus", adica transpunerea in spiritul medieval a anticei Afrodita, metamorfozata in lebada. Nu s-a dat insa atentie dosului paftalei, unde in dreptul lebedei din portal, se gaseste o mica caseta inchisa cu un capac prins in doua suruburi. Am socotit ca aici se gaseste taina paftalei de la Arges.

Din ceea ce s-a descoperit in sarcofag s-a putut constata ca voievodul purta in jurul mijlocului un cordon suplu, peste care era asezata centura cu paftaua de aur. Aceasta era insa doar un ornament, pentru ca in realitate nu incheia centura. Prin greutatea sa paftaua scobora, cand purtatorul era in picioare, pana mai jos de sale. Tinand seama de unele obiceiuri de port persane, suntem inclinati sa credem ca acea cutiuta din spatele paftalei cuprindea medicamente sau substante afrodisince.

Legatura dintre lebada cu cap de femeie si continutul casetei este de natura a da nastere unor interpretari deosebit de sugestive. Alte simboluri magice, mai putin tainice insa, apar pe inelele de pe degetele voievodului. Sunt gravate diferite inscriptii de texte religioase servind drept talismane, foarte deseori folosite in evul mediu, precum: "Ave Maria, gratia plena, Dominus tecum". Pe piatra unui inel, o gema antica de culoare rosie, este gravat un cap de femeie; inelul insusi poarta desene de forma romboidala si inscriptia: "Jesus autem transiens per mediam illorum ibai" (Luca IV, 30). Pe o parte a monturii se vede o stea in opt colturi sub care se citesc literele AL-A.

Camille Enlart vedea in aceste litere o formula magica, foarte cunoscuta in evul mediu si exprimata prin sigla AGLA, constituita din initialele unei citatii din profetul Isaia: "Aihn Cabor Leolam Odonai", adica "Puternic vei fi, Doamne, in vecii vecilor!".

Carturarii talmudisti, ca si cei crestini, socoteau ca AGLA, unul dintre cele 72 de nume ale Dumnezeirii, nu trebuie sa fie pronuntat de neinitiatii impovarati do pacate si nevrednici. De aceea au transformat pe AGLA in ARFA sau in ASLA ori au scos una dintre litere, ca de pilda in AL-A, care se gaseste pe inelul lui Radu I Basarab.

Ne vom ocupa acum de o a treia categorie de simboluri magice care se intalnesc pe unele dintre monedele batute in timpul domniei lui Radu I Basarab, cel de al doilea domnitor roman care a emis monede, dupa fratele sau Vladislav, care l-a precedat la tron.

Exista mai multe tipuri de monede, dar in studiul de fata nu ne vom opri decat la cele "cu sarpe", care asa cum se va constata au o stransa legatura cu istoria medicinii. Sarpele apare numai pe monedele batute in vremea domniei lui Radu I Basarab, cu exceptia unui singur tip care poarta si numele fratelui sau Vladislav, impreuna cu care impartise puterea, in calitate de coregent, inainte de a ramane singur domnitor.

Aceste monede poarta, in general, sigle compuse din initiale si din flori destinate, pare-se, sa deosebeasca diferitele emisiuni sau sa desemneze pe mesterii monetari. Multimea tipurilor monetare si frecventa emisiilor, uneori chiar de doua ori pe an daca nu si mai des, adaugate la tot asa de frecvente retrageri din circulatie constituiau, dupa cum se crede, o importanta sursa de venituri pentru domnitori.

Dar in timp ce siglele obisnuite indeplineau acest rol, pe care l-am putea numi tehnic si de rutina, prezenta sarpelui capata o semnificatie cu totul deosebita. Sa precizam ca domnia lui Radu I Basarab incepea la un sfert de secol dupa teribila aparitie a ciumei negre care a pustiit Europa in intregime. Prima izbucnire a acestui teribil flagel, in anii 1348-1350, a fost urmata, la scurte intervale de o serie de alte izbucniri dezastruoase, astfel incat calamitatile care s-au succedat in a doua jumatate a secolului XIV trebuie sa fie considerate ca apartinind aceleiasi infricosatoare epidemii cunoscuta sub numele de ciuma neagra.

Lipsa arhivelor si a cronicelor cu privire la acesti primi ani de viata a principatelor romane au stat la baza ignorarii ravagiilor groaznicului flagel in trecerea lui prin tarile noastre. Pana acum nu s-a putut aduce nici o atestare documentara in sprijinul propagarii ciumei negre la noi. Servindu-ne insa de indicii indirecte, am izbutit sa stabilim cu certitudine ca in cursul secolului XIV si tara noastra a suferit de pe urma acestei calamitati. Printre aceste inidicii figureaza, in primul rand, reprezentarea sarpelui biblic gravat pe monedele batute in timpul domniei lui Radu I Basarab. Exemplare de acest fel sunt destul de rare; pana in prezent s-au identificat numai 21 ducati de argint care apartin urmatorelor trei tipuri:

1. Paisprezece dintre acesti ducati, deci cei mai multi, poarta pe avers inscriptia in slavona "Io Radoula" sau "Io Radoula velic voevod", adica „Io Radu mare voievod" si o cruce greaca cu bratele egale, terminate in flori de crin. In cantoane apar grupuri de cate trei globule. Pe revers este gravat un coif vazut din profil, surmontat de un vultur cu aripile stranse, privind spre stanga. In fata coifului se vede un sarpe, cu gura cascata, asezat vertical.

2. Al doilea tip poarta pe avers tot o cruce greaca, cu flori de crin la extremitati, dar in cantoane globulele sunt inlocuite cu litera "a". Pe revers, aceeasi reprezentare a sarpelui, in fata coifului surmontat de vultur.

3. Ultimul tip poarta pe avers crucea si globulele, dar pe revers, in locul sarpelui, este gravata, o singura data, litera "a", identica in ce priveste forma cu aceea de pe tipul 2.

Daca trecem acum la analiza semnificatiei acestor simboluri, vom incepe cu ceea ce ne este cunoscut, adica prin litera "a" care reprezinta initiala termenului magic AGLA, termen redus aici la o singura litera. In patru litere sau in mai putine, se grava pe clopote pentru a le apara de traznet, sau pe inele pentru a-i feri pe cei ce le purtau de boli si indeosebi de molime.

Prezenta termenului AGLA, redus la AL-A sau numai la "a", ca si reprezentarea sarpelui pe aceste monede, menite sa aiba o larga circulatie, fusesera recomandate mai intai credinciosilor catolici, de la care le-au luat apoi si cei ortodocsi, prin spirit de imitatie. Ele urmau sa serveasca drept amulete spre a-i apara de ciuma. Fenomenul a devenit foarte frecvent in cursul secolului XIV, cand epidemiile s-au succedat cu o viruleanta tot mai puternica. Urmarea a fost ca s-au cautat cu tot mai multa insistenta monedele, "Pestthalerii" si medaliile cu sarpe, batute special. Desigur ca numeroasele emisiuni imbogateau tezaurul domnesc. Daca, in principiu, acesta era adevarat si pentru alti principi, Radu I Basarab nu urmarea realizarea de venituri suplimentare, cu orice pret, fiindca era un domnitor bogat. O cronica italiana contemporana, La Cionaca Carrarese, vorbeste de o comanda a lui Radu I Basarab, la Venetia, pentru zece mii de armuri necesare ostirii sale. Cu toata exagerarea cifrei armurilor ramane totusi adevarat faptul ca in lupta dintre unguri si romani regele Ludovic era sa cada in mainile ostirii lui Radu I Basarab.

Inzestrarea exceptionala a ostirii, ca si lupta ce a urmat, au reprezentat pentru Radu I Basarab realizari de o insemnatate cu totul exceptionala. Pentru a le sublinia valoarea, el a pus sa se bata o emisie speciala de ducati, pe care, fapt unic in istoria numismaticii romanesti, el insusi este reprezentat in armura, avand alaturi scutul armurial menit sa-l identifice. Aceeasi reprezentare se gasea zugravita si la exteriorul bisericii Manastirii de la Arges, pana la o reparatie din secolul XVII.

Iata, asadar, ca o actiune cu semnificatie politica si militara, din vremea domniei lui Radu I Basarab, a fost comemorata printr-o emisie monetara.

Un alt eveniment, de o importanta tot atat de deosebita, adica epidemia de ciuma neagra, a fost si ea evocata prin baterea de monede purtand pe ele reprezentarea sarpelui si a literei "a", initiala siglei AGLA. Marea epidemie de ciuma semnalata in cursul anilor 1348-1350 si-a facut din nou aparitia la putina vreme dupa aceea. Astfel, la Constantinopol, capitala Imperiului bizantin, cu care noi romanii ne aflam in stranse legaturi de ordin religios, economic si politic, molima bantuia inca din 1386. Mitropolitul Tarii Romanesti Hariton, care se gasea la Muntele Atos, isi intocmea, in 1378, testamentul temandu-se ca va muri. Nu se poate inchipui ca epidemia care pricinuia atatea ravagii in tarile invecinate sa fi crutat tara noastra.

Este foarte probabil ca reprezentarea sarpelui pe monede corespundea unei anumite perioade din evolutia epidemiei, probabil momentului cand virulenta devenea cea mai ucigatoare. Prezenta sarpelui constituia o invocatie pentru a se inlatura boala; iar cand sarpele invocat nu si-a aratat puterea, el a fost inlocuit pe monede prin litera "a" (AGLA), o alta invocare a milostivirii divinitatii.

Legaturile dintre reprezentarea sarpelui si molima de ciuma dateaza din cele mai vechi timpuri si are ca izvor o istorisire biblica. Dupa ce au iesit din Egipt, evrsii s-au razvratit impotriva lui Moise. Pentru a-i pedepsi, Iahve a slobozit asupra lor serpi veninosi, care muscau si omorau pe evrei. Infricosati, pacatosii au venit la Moise, rugandu-l sa-i apere. Profetul a primit atunci porunca de la Dumnezeu sa faca un sarpe de arama si sa-l atarne de un stalp; oricine va mai fi muscat si se va uita la sarpele de arama, va scapa cu viata. Fara indoiala ca era vorba, sub aceasta prezentare poetica si legendara, de calamitatile pricinuite de o grava epidemie, care ar fi putut fi ciuma.

Povestiri in care intervin serpii vindecatori au fost multe in trecut. Ele circulau in toate metropolele lumii vechi, si indeosebi la Roma si la Constantinopol. Ovidiu in Metamorfozele sale (XV, 626-744) si Pliniu in Naturalis Historia (XXIX, 22) amintesc de introducerea cultului lui Esculap la Roma, cult adus din orasul Epidaur, sub infatisarea unui sarpe mare, adapostit in templul de pe malurile Tibrului; sarpele-avea sa reprezinte mai tarziu pe Esculap insusi.

In evul mediu si in vremea Renasterii era obiceiul sa se invoce deseori puterile binefacatoare ale serpilor, care se credea ca ar putea face sa inceteze sau sa inlature epidemiile. Explicatia acestei credinte statea pe de o parte, in raspandirea progresiva a culturii religioase si, pe de alta parte, in marea frecventa a epidemiilor de ciuma. Emisiile de monede si de medalii care au pe ele reprezentarea unui sarpe si care serveau drept amulete, au devenit foarte cautate si a trebuit sa fie repetate. Astfel erau foarte raspandite in secolul XVI. Centrul cel mai reputat, specializat in baterea unor astfel de medalii, se gasea la Joachimstahl in Boemia.

Medaliile aveau pe o fata scena Rastignirii, iar pe cealalta era reprezentat Moise, inconjurat de poporul sau si prosternat in fata sarpelui de arama. Inscriptia "Numeri, 21" arata originea biblica a istorisirii. Se mai intalneau diverse alte texte religioase si invocatii. De cele mai multe ori erau asa-numitele "binecuvantari ale lui Zaharia", dupa numele unui papa (741-752), dupa altii al unui episcop din Ierusalim, sau atribuite altor sfinti, care facusera sa inceteze, candva, epidemii de ciuma.

Medaliile acestea erau executate cu un deosebit simt artistic si uneori erau prinse intr-un cadru metalic, de asemenea maiestrit lucrat. Se putea vedea pe multe dintre medalii sarpele incolacit in jurul Crucii, ceea ce il identifica cu insusi Iisus Hristos. Alteori era incolacit in jurul unui Tau egiptean, in forma de T (care simboliza de asemenea Crucea).

Una dintre aceste medalii-amuleta impotriva ciumei, care a retinut mai mult atentia, a fost aceea a marelui medic din vremea Renasterii, Paracelsus. Aversul medaliei avea gravat un sarpe incolacit in jurul unui Tau precum si inscriptia: "Contra Pestem". Reversul arata un scorpion incadrat in cuvintele "Seneston Paracelsi".

In afara de amuletele in chip de medalii sau de monede, asa-numitii "Pestthaleri", adica taleri din vremea ciumei, se mai faceau amulete si in forma de cruce, cu inscriptii foarte variate.

Trebuie sa precizam insa ca toate aceste monede si medalii-amulete, dateaza, asa cum am mai amintit, din vremea marilor epidemii din secolele XVI si XVII. Insa din vremea ciumei negre, a marii epidemii din a doua jumatate a secolului XIV, nu se cunosc decat doua emisiuni monetare cu sarpe: aceea a ducilor de Milano, din familia Visconti si cele batute de Radu I Basarab.

Familia Visconti si-a facut aparitia pe scena istoriei in secolul XIII. Pe blazonul sau se vede un mare sarpe inghitinind un sarazin stacojiu. Aceasta compozitie armuriala dateaza din anul 1283, deci inainte cu 70 de ani de izbucnirea epidemiei de ciuma neagra in Europa. Simbolul reprezentat nu are nici el legatura cu epidemia de ciuma, deoarece evoca o fapta eroica a lui Ottone Visconti, care, plecat in cruciada, a ucis in lupta sub zidurile Ierusalimului pe un rege sarazin, care purta un coif surmontat de o vipera. Deci, inca odata: nici o legatura intre blazonul casei Visconti si epidemia de ciuma neagra.

In aceste conditii putem trage concluzia ca singura moneda cu sarpe din vremea ciumei negre este aceea batuta, in mai multe variante, de voievozii nostri intre anii 1377-1383. Este, de altfel, si prima dintre aceste monede cunoscute pana in prezent, deoarece precede cu 44 ani Pestthalerul de la Kremnitz (1527 si 1528) si cu atat mai mult medalia-amuleta venetiana si din alte orase italiene (1576-1580). Ulterior, numarul tipurilor de Pestthaleri se va ridica la importanta cifra de 8330, in afara de numeroasele emisii si tipuri de medalii.

Ne mai ramane sa lamurim un ultim punct: incercand a descoperi originea acestor diverse magice medievale: lebada cu cap de femeie, caseta misterioasa, sigla AL-A sau "a" aflata pe inele sau pe monede si, in sfarsit, sa gasim o explicatie a prezentei sarpelui pe feluritele piese aduse in discutie.

Trebuie mai intai sa amintim ca aceste simboluri erau acceptate de mintile cele mai distinse si mai instruite ale vremii, fiind folosite deopotriva de invatatii talmudisti ca si de cei crestini. Unele dintre simboluri trecusera dincolo de cercul restrins al carturarilor, ajungand in lumea mai larga. Un exemplu graitor in acest sens este oferit de reprezentarea apotropaica, aparatoare de boli, a sarpelui.

Mai trebuie sa tinem seama de faptul ca Radu I Basarab nu era catolic, ci ortodox si ca istoria il cunoaste ca pe un pios ctitor de manastiri ortodoxe si aceasta tocmai intr-o vreme cand propaganda catolica era foarte activa si facea deosebite sfortari pentru a aduce poporul nostru la confesiunea romana-catolica.

Si totusi, dupa obiceiurile vremii sale, acest principe isi petrecuse anii tineretii pe la mai multe curti straine si probabil a fost trimis chezas al credintei tatalui sau la regele Ungariei. Trebuie adaugat si faptul ca insusi bunicul lui Radu I Basarab Intemeietorul se aratase dispus sa trimita pe unul dintre fiii sai la curtea suveranului regatului vecin. Ceva mai mult inca, principii Basarabi stabilisera legaturi de familie cu inalta nobilime maghiara, astfel, Elisabeta, sora lui Radu I Basarab, se casatorise cu Ladislau de Opeln. De asemenea si faptul ca Vladislav, fratele si predecesorul lui Radu I Basarab la tron, adoptase, marea pecete a tarii cu inscriptie latina. Si, in sfarsit, costumul pe care-l purta Radu I Basarab si cu care a fost gasit in mormant, toate acestea dovedesc stransele legaturi ale principilor din aceasta dinastie romaneasca cu lumea occidentala, cu obiceiurile si moravurile ei.

Crescut in spiritul catolic de mama sa, si in contact cu felul de viata din partea de vest a Europei, Radu I Basarab era desigur din plin familiarizat cu cultura vremii sale si astfel inclinat a se lasa castigat de simbolismul magic al contemporaneitatii.

Insa, din momentul in care i s-a incredintat soarta poporului sau, acest principe a stiut sa se fereasca de influenta mediului catolic, care ar fi putut sa-l duca la o dependenta spirituala, si politica a tarii.

Fara a avea catusi de putin nevoie sa abandoneze spiritul in care fusese educat si felul de viata in care crescuse, inclusiv moda vestimentara cu care se obisnuise, el s-a intors hotarat catre lumea bizantina de care se simtea legat prin credinta, catre acea putere imperiala care nu arata nici un fel de dorinte de cucerire, izbutind astfel sa apere nestirbita independenta tinerei dar viguroasei Tari Romanesti.

Nicolae Vatamanu

.

19 Aprilie 2007

Vizualizari: 10750

Voteaza:

Sarpele de arama in numismatica si in istoria medicinii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE