Atunci cand marele conducator de oaste al poporului israilitean, Iisus Navi, era pe moarte, el a rostit inaintea poporului sau aceste cuvinte prorocesti: "Unul dintre voi va goni o mie, ca Domnul Dumnezeul vostru, El bate razboi pentru voi, precum a zis voua. Deci, sa paziti foarte cu sufletele voastre ca sa iubiti pe Domnul Dumnezeul vostru" (Iisus Navi 23,10-11).
Aceasta prorocie s-a implinit de multe ori de-a lungul istoriei poporului lui Israil, si asta atat in vremea Judecatorilor, cat si in vremea Regilor, iar mai tarziu sub Macabei. Sa dam deocamdata doar un exemplu, dintre cele mai izbitoare, din vremea judcatorului Ghedeon, prin care se explica limpede si graitor cum si de ce o armata mica poate birui o armata mare, neasemuit mai puternica la numar.
In vremea robiei sub madianiteni, Israil a saracit foarte, fiindca intre alte impilari asupra poporului inrobit, cotropitorii mai faceau si urmatorul lucru: cand israilitenii semanau tarinile lor veneau madianitenii si amalecitii asupra acestor tarini, navaleau ca lacustele, cu nenumaratele lor camile, cu dobitoacele si corturile lor si stricau rodul pamantului si pustiau pamantul.
In necazul lor cel covarsitor, pacatosii de israiliteni si-au amintit de Dumnezeul lor si au strigat catre El, socotindu-L ca ultima scapare. Iar Domnul S-a milostivit, S-a aratat lui Ghedeon si i-a spus sa mearga si sa izbaveasca poporul israilitean din robia madianitenilor. Ghedeon era un plugar simplu si lucra in tarina sa. Si in simplitatea sa i-a raspuns Ghedeon Domnului: "Cum voi izbavi eu pe Israil? Iar Domnul i-a raspuns: Eu voi fi cu tine, si vei bate pe Madian ca pe un singur om" (Judecatori 6,16).
Ghedeon, om cumpanit, nu a crezut ca un lucru atat de insemnat ii este incredintat de catre Domnul tocmai lui, unui plugar din semintia cea mai saraca, cea a lui Manasi, si celui mai mic din casa tatalui sau (6,15).
De aceea, Ghedeon a cerut de la Domnul un semn. Si cand i s-a dat semnul cerut, el s-a aratat poporului, a pus osteneala si a adunat grabnic treizeci si doua de mii de oameni pentru batalie. Atunci, insa, Domnul i-a facut observatie: "Mult popor este cu tine; pentru aceasta, nu voi da pe Madian in mana lor, ca sa nu se laude zicand: Mana mea m-a mantuit pe mine" (7, 2).
Si Domnul l-a pus pe Ghedeon sa vesteasca: "Cel sperios si fricos sa se intoarca inapoi" (7, 3). Ce s-a intamplat? Cand Ghedeon a vestit poporului aceasta, nu mai putin de douazeci si doua de mii de oameni au parasit frontul si s-au intors la casele lor! Au ramas, asadar, cu totul zece mii de oameni impreuna cu Ghedeon.
Insa si numarul acesta era prea mare pentru Domnul ostirilor. De aceea, Domnul a poruncit lui Ghedeon sa duca oastea sa la un rau si sa vada cum bea fiecare dintre ei apa. Unii aveau sa ia apa cu mana, s-o duca la gura si s-o limpaie, iar ceilalti aveau sa se lase in genunchi, sa se aplece si sa bea de-a dreptul din rau. Si a zis Domnul lui Ghedeon sa-i pastreze pentru lupta pe cei dintai, iar celorlalti sa le dea drumul. Cei dintai, insa, care au baut apa din mana, erau cu totul trei sute de oameni! Insa Domnul a zis: "Cu acei trei sute de oameni care au limpait voi mantui pe voi si voi da pe Madian in mana ta. Iar madianitenii erau multi ca lacustele, si camilele lor nenumarate: erau multi (madianitenii) ca nisipul de pe marginea marii. Si trei sute de oameni aveau ca sarcina de la Dumnezeu sa biruiasca o asemenea multime!
Ce a facut Ghedeon cu o ceata atat de mica ? A dat fiecarui ostas cate o trambita in mana si cate un ulcior, iar in fiecare ulcior cate o torta aprinsa. Si a navalit noaptea asupra madianitenilor. Cand a ajuns aproape de madianiteni, fiecare ostas a trambitat din trambita sa si fiecare a spart ulciorul sau. Cand din toate partile au rasunat trei sute de trambite si au stralucit trei sute de lumini, madianitenii s-au ingrozit, iar camilele lor erau innebunite de spaima; nu se mai recunosteau deloc intre ei in bezna noptii, ci se loveau cu sabia unul pe altul. Si astfel, unii s-au macelarit intre ei, iar ceilalti au fugit, dor numai ca sa dea de moarte in alta parte. Biruinta lui Ghedeon a fost deplina. Iar acestei biruinte i-a urmat eliberarea lui Israil de sub jugul madianitean.
In legatura cu aceasta, ingaduiti-mi sa va aduc la cunostinta un fapt din istoria eliberarii de sub turci a crestinilor din Balcani. Razboaiele pentru aceasta eliberare le-au inceput, cei dintai, taranii sarbi, sub conducerea plugarilor Karageorge si Milos. Aceste razboaie au o oarecare asemanare cu razboaiele lui Ghedeon.
In toate bataliile vestite din vremea rascoalei sarbesti, luptatorii sarbi au fost mai putini la numar decat armatele sultanului, intr-una din luptele impotriva turcilor, Milos avea o oaste ridicol de mica fata de oastea turca. Milos s-a rugat lui Dumnezeu si i-a pus pe luptatorii sai ca intr-o noapte, chiar in ajunul bataliei, sa taie o multime de pari si sa-i acopere cu frunze, carpe si haine, ca din departare sa semene cu niste oameni, cu o armata in ordine de lupta. Cand a venit ziua, turcii au privit si s-au speriat de "numeroasa" oaste sarba, si Milos a dobandit in acea zi biruinta asupra unei osti turcesti cu adevarat numeroase.
Inca un exemplu din Biblie.
Marele erou iudeu, Iuda Macabeul, fusese atacat de Siron, general sirian. Sirienii erau ingrozitor de multi. S-au temut iudeii, si au zis catre Iuda: "Cum noi, putini fiind, vom putea sa dam razboi cu atata multime tare? Si noi am slabit ajunand astazi! Si a zis Iuda: Lesne este sa cada multi in mainile celor putini; si nu este osebire inaintea Dumnezeului cerului a mantui cu multi au cu putini, ca nu intru multimea ostirii este biruinta razboiului, ci din cer este puterea. Aceia vin asupra noastra cu semetie si cu faradelege, ca sa ne piarda pe noi si pe femeile noastre si pe fiii nostri, ca sa ne prade pe noi. Iar noi sa ne razboim pentru sufletele noastre si pentru legile noastre, si insusi Domnul ii va zdrobi pe ei de la fata voastra, si nu va veti teme de ei" (1 Macabei 3, 17-22).
Si intr-adevar, in acea zi iudeii i-au zdrobit cumplit pe sirieni, pe multi i-au taiat, iar pe ceilalti i-au pus pe fuga nestapanita.
Din aceste exemple biblice, reiese cu limpezime urmatoarea invatatura:
1. De partea nedreapta este frica, iar de cea dreapta este vitejia.
2. Razboiul nu este hotarat de numar, ci de Dumnezeu.
3. S-au adeverit spusele prorocesti: "Unul dintre voi va goni o mie, ca Domnul Dumnezeul vostru, El va bate razboi pentru voi."
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.