Fiecare din noi a simtit cel putin o data-n viata bucuria nasterii si tristetea mortii. Cu totii am fost coplesiti in aceeasi masura de amandoua, fara a putea face ceva pentru a scapa de durerea mortii.

Cuvintele-s sarace in a exprima sentimentele atat de bogate-n lacrimi.

Astazi este inmormantat unul dintre prietenii la care am tinut cel mai mult. Mi-e greu sa descriu tristetea, inima mi se sfasie fara a avea puterea sa accept aceasta realitate. Este unul dintre momentele in care-mi vine sa urlu de durere, sa-mi las lacrimile sa se roage impreuna cu suspinurile inimii.

Intotdeauna am simtit ca despartirea este cel mai greu moment intr-o relatie. Acum o traiesc, si parca sunt incapabil sa continui. Frica deznadejdii imi da tarcoale, imi amorteste dorinta de a da viata sfaturilor tale.

Of, Doamne! Daca eu sufar asa, cat de mare este suferinta parintilor si a fratelui? Noi l-am cunoscut si l-am iubit dupa ce l-ati incredintat slujirii Maicii Domnului. Ce pot spune Doamne, mamei? Ce pot spune Doamne, tatei? Dar fratelui?

Neputinta de a face ceva ca sa alin durerea lor ma slabeste si mai mult. Parca sunt cazut intr-o prapastie in care ma afund din ce in ce mai rau, intunericul ma inconjoara.

Singurul lucru care mai este viu si licareste tremurand ramane: "Doamne mantuieste sufletul robului tau si mangaie durerea inimii noastre", ecoul rugaciunii ce se aude in singuratatea despartirii.

Of, Doamne! Parca nici lacrima nu poate umple golul absentei, buzele nu gasesc puterea sa sopteasca rugaciunea. Singurul lucru ce alina totusi sfasierea inimii si zbuciumul sufletesc, este rugaciunea ce izvoraste din iubirea avuta pentru tine, prietene drag.

Of, Doamne! Asculta rugaciunile noastre, accepta lacrimile varsate ca picaturi ce pot spala haina sufletului lui; si din bucuria lui ca este alaturi de Tine slujind la Altarul Ceresc ne impartaseste si noua. Singura mangaiere-mi ramane rugaciunea. Domnul tace, dar simt cum plange cu noi. Imi vine mereu in minte imaginea Lui stand in fata mormantului lui Lazar lacrimand…Doamne Iisuse Hristoase, Tu n-ai plans numai pentru el, ci pentru noi toti; iarta-ma ca eu acum plang numai pentru prietenul meu!

Sufletul mi-e impartit in doua stari total opuse, aparent fara nici o legatura intre ele: pe de o parte bucuria ca este in sanul lui Avraam, iar pe cealalta parte tristetea golului lasat in urma lui. Cand ma las prada tristetii, sunt coplesit de durere; cand rugaciunea-si face cuib in inima mea, sunt bucuros ca este cu Tine- Mirele nostru.

Credintei noastre nu i se potriveste durerea mortii, ci cuvantul "χαρμολύπη" (harmolipi) din limba greaca care inseamna "bucuria tristetii"! Si totusi adevarat! Exista aceasta bucurie a tristetii…Acum am inteles taina Invierii, acum constientizez salutul Mantuitorului catre Mironosite: "Bucurati-va!". Si oricat de mare iti va fi durerea, in fata bucuriei ca s-a mantuit cel pe care l-ai pierdut, nimeni nu poate ramane indiferent. Cred ca cel mai important este sa ajungi la destinatie - Raiul Ceresc -, nu cum ai calatorit.

Doamne suntem slabi in credinta si neputinciosi in a face fata pierderii. Fa, Doamne, ca lacrimile noastre sa se transforme in ofranda bineplacuta Tie si sa-l insoteasca pe fratele nostru in vesnicie. Iarta-mi Doamne stangacia cuvantului.

Sterge Doamne pacatele tineretii lui, iar pe noi "ne izbaveste de cel viclean". Pune in inimile noastre rugaciunea neincetata, puterea iertarii si bucuria Iubirii…
"Mama draga, nu mai plange. Nu te gandi ca l-a inghitit pamantul pe fiul tau, ci priveste cum l-a imbratisat Cerul". (scria Sf. Vasile cel Mare unei mame indurate). Durerea-i pamanteasca, dar bucuria-i cereasca!

Of, Parinte! ACUM tu traiesti, iar noi murim! Tu ne-ai iertat, dar noi si-acum iti gresim! Tu te bucuri, noi suferim! Nerabdarea de a te reintalni pune stapanire pe mine…
Ca orice lucru pamantesc, si despartirea-i trecatoare.

As vrea sa te rog multiubite Parinte, sa nu ne uiti cand vei canta impreuna cu ingerii. Acum ca te-ai intalnit cu Mirele Ceresc pe care atat de mult L-ai iubit, acum cand dorinta ti-a fost implinita, nu ne uita! ci te roaga sa purtam cu bucurie in sufletele noastre amintirea pasilor tai pe acest pamant.
Vesnica ta pomenire, Parinte multiubit!

(Parintelui Arhid. Arsenie de la Sf. Man. Crasna)

Arhim. Siluan Visan

 

.