Taina Euharistiei, izvor de viata spirituala in ortodoxie

Taina Euharistiei, izvor de viata spirituala in ortodoxie Mareste imaginea.


Taina Euharistiei, izvor de viata spirituala in ortodoxie

In epicleza ortodoxa preotul spune: "inca aducem Tie aceasta slujba cuvantatoare si nesangeroasa si Te chemam, iti cerem si Te rugam : trimite Duhul Tau cel Sfant peste noi si peste aceste daruri ce sunt puse inainte si fa painea aceasta cinstit trupul Hristosului Tau, iar ce este in potirul acesta, cinstit sangele Hristosului Tau, prefacandu-le prin Duhul Tau cel Sfant".

Prefacerea painii in trupul, iar a vinului in sangele Domnului nu este un proces asemenea prefacerilor ce se savarsesc in natura, ci o iucrare a Duhului Sfant, care, ca toate actele Duhului, transfigureaza si indumnezeieste cele ale naturii si pe omul insusi, prin iradierea transfigurarii savarsite intai cu firea omeneasca pentru ca spre om si prin om se extinde iubirea dumnezeiasca. De aceea se cere in epicleza venirea Duhului Sfant intai "peste noi", adica peste preotul liturghisi-tor si peste comunitatea adunata si apoi "peste darurile ce sunt puse inainte", intrucat aceste daruri fiind aduse de comunitatea liturgica, o reprezinta pe ea, sau sunt in legatura cu ea.

Duhul Sfant a transfigurat prin inviere intai trupul lui Hristos si de aceea aceasta transiigurare se extinde nu peste painea si vinul in ele insele, ci peste painea si vinul ca daruri ale comunitatii ce crede in El si pentru ca Hristos sa se impartaseasca prin ele si mai mult celor ce cred in El. Caci prin credinta in El, ei se afla intr-o legatura interioara cu El. Intai s-a transfigurat umanitatea lui Hristos, deci baza acestei transfigurari e pusa la intruparea Fiului lui Dumnezeu, desi s-a desavarsit la inviere.

Deci daca Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat de la Duhul Sfant pentru a intra, prin Duhul Sfant, intr-o relatie cu oamenii, piin inviere umanitatea Lui umplandu-se deplin de Duhul Sfant, iradierea Lui in oamenii credinciosi si in cele ce apartin lor atinge o intensitate suprema. De aci rezulta ca de Duhul care iradiaza din Hristos in momentul prefacerii, nu se resimt prin prefacerea lor numai painea si vinul, ci si toti credinciosii din Biserica chiar daca nu se impartasesc de trupul si de sangele Lui. Deci toti credinciosii vii si morti ai Bisericii beneficiaza prin Euharistie de o lucrare a Duhului lui Hristos Cel inviat, in ei, si prin Duhul se realizeaza o noua unitate intre ei.

O spun aceasta toate rugaciunile din Sfanta Liturghie de dupa actul prefacerii. intai beneficiaza credinciosii vii prezenti, dar apoi si ceilalti, vii si morti, mai ales cei pomeniti cu numele, care sunt legati prin actul pomeniri de cei prezenti. O rugaciune de dupa prefacere cere : "Adu-ti aminte, Doamne, de orasul (de satul) acesta, in care vietuim si de toate orasele si satele si de cei ce cu credinta vietuiesc intransele. Adu-ti aminte, Doamne, de cei ce calatoresc pe ape, pe uscat si prin aer, de cei bolnavi, de cei ce patimesc, de cei robiti si de izbavirea lor. Adu-ti aminte, Doamne, de cei ce aduc daruri si fac bine in sfintele Tale biserici si-si aduc aminte de cei saraci; si trimite peste noi toti milele Tale". Iar in alta, Biserica se roaga : "Pentru mantuirea si iertarea pacatelor robilor lui Dumnezeu (N)". Apoi "pentru iertarea pacatelor si odihna sufletelor robilor lui Dumnezeu (N) in loc luminat... unde straluceste lumina fetei Tale".

Dar aceasta iradiere a Duhului lui Hristos peste comunitatea adunata si peste darurile aduse de ea, apoi peste tot sufletul credincios, indeosebi peste cei pomeniti, este urmarea rugaciunii si unita cu rugaciunea. Rugaciunea preotului si a comunitatii adunate in jurul lui este antena care urcand la Dumnezeu, face sa coboare prin ea puterea de transfigurare a Duhului Sau peste preot, peste comunitate si peste darurile aduse si, in diferite gradatii, peste ceilalti credinciosi din Biserica si mai ales pentru cei pomeniti, vii si morti. Prefacerea se produce prin iradierea puterii Duhului Sfint si ea spiritualizeaza asa-zicand pe preot, comunitatea si darurile aduse de ea si pe credinciosii de mai departe, ridicandu-i pe toti si pe toate in alt plan decat cel natural si unindu-i si mai mult in Duhul lui Hristos ca trup tainic al Lui.

Duhul Sfant este dinamic, este iradiant si transfigurator prin excelenta. De aceea, odata ce comunitatea il cere, concentrata in preot sau unificata in jurul lui si in el, deci cu o rugaciune unitara care face din toti o unitate in Hristos, impreuna cu darurile aduse, o unitate deschisa lui Hristos, Duhul patrunde in ea si in darurile ei si in toti cei care sunt pomeniti. Patrunde cu deosebita putere in darurile aduse, pentru ca toti se pot impartasi prin ele in mod vizibil de acelasi Hristos nevazut. Prin aceasta impartasire de Hristos prin aceste daruri prefacute in trupul si sangele Lui, comunitatea intreaga, care este trupul Lui tainic, e asimilata la un grad si mai inalt cu Hristos Cel inviat, din care iradiaza Duhul.

De aceea daca comunitatea si toti cei pomeniti de ea, vii si morti, se bucura de o transfigurare din partea Duhului lui Hristos, fara ca sa se prefaca in fiinta Lui, darurile aduse de comunitate prin preot se prefac din paine si vin in insusi trupul si sangele Domnului, umplandu-se prin calitatea lor de daruri unite cu trupul cel tainic al Domnului, de tot Duhul care este in Hristos Cel inviat, prefacandu-se in trupul si sangele Lui personal, pentru ca trupul Lui tainic, sau comunitatea credinciosilor impartasindu-se de ele, sa sporeasca si mai mult in calitatea ei de trup tainic al Domnului.

Caci cei ce se impartasesc in ele, odata devenite insusi trupul si sangele lui Hristos, pline intru totul de Duhul lui Hristos, se impartasesc intr-o masura si mai mare de Duhul din Hristos Cel inviat, dupa ce intr-o mai mica masura il au pe acesta de mai inainte si prin El pot cere, prin epicleza, venirea si mai deplina a Duhului lui Hristos.

Motivele pentru care plinea si vinul ca daruri ale comunitatii se prefac in trupul si sangele Domnului, iar membrii comunitatii nu se prefac, sunt mai multe.

Primul motiv e ca credinciosii au deja un trup si un sange omenesc, asemenea cu cele ale lui Hristos si unite in parte cu ele. Iar acum se unesc intr-o masura si mai mare cu ele prin impartasire.

Al doilea motiv pentru care painea si vinul se prefac, este ca pai-nea si vinul sunt prin firea lor menite sa se prefaca in trupul omenesc pentru a-l intretine. In general ratiunile tuturor celor ce sunt date spre hranirea omului se prefac in ratiunea trupului si sangelui omenesc. Numai trupul si sangele omenesc, si anume trupul si sangele fiecarei persoane in parte sunt destinate sa ramana in veci. Chiar daca trupul si sangele omenesc sunt supuse, dupa caderea" in pacat, mortii, moartea aceasta nu e vesnica. Trupul si sangele omului sunt destinate invierii si vietii de veci. In trupul si in sangele omenesc sunt menite sa se unifice, transfigurandu-se, toate chipurile materiale ale cosmosului, precum in mintea omului sunt menite sa se "unifice ratiunile tuturor, ca apoi prin mintea lui unita cu Dumnezeu, sa se adune toate in Dumnezeu.

Totusi chipurile lor vor ramane in veci, dar cu ratiunile lor profund inradacinate in trupul si sangele omenesc, aceasta inradacinare a lor in comunitatea umana indumnezeita si prin ea in Hristos, reflectandu-se in frumusetea si transparenta lor indumnezeita. Prin toate chipurile lumii isi vor fi deplin transparenti insisi oamenii si prin ei, sau chiar prin ele direct, Hristos insusi. Sfantul Simeon Noul Teolog zice in aceasta privinta : "Dat fiind ca ei (cei uniti cu Hristos) sunt duhovnicesti si transparenti, fiind adunati in acele lacasuri si locuri de odihna dumnezeiesti, imparatia cerului este ca un intreg, fiind un locas unic si asa va aparea tuturor dreptilor; in ea se va vedea pretutindeni de catre toti imparatul tuturor, El va fi prezent fiecaruia si impreuna existent cu fiecare, luminand fiecaruia si fiecare luminand in El".

Ca un locas al bunatatilor infinite, sau ca o camara a unirii culminante a tuturor intreolalta si cu Hristos vede si o rugaciune dinainte de Sfanta impartasanie trupul lui Hristos, ca un locas, sau ca un san de iubire calda, in care se aduna toti ca niste frati in inima fratelui mai mare. E camara de nunta a fiecaruia cu Mirele Hristos in care trebuie sa intram cu haina sufletului curata: "intru stralucirile sfintilor Tai cum voi intra eu nevrednicul ? Ca de voi indrazni sa intru in camara, haina mea ma vadeste ca nu este de nunta; si voi fi legat si lepadat de ingeri".

Dar daca prefacerea transfiguratoare a cosmosului material in trupul si sangele omenesc a ramas, dupa caderea omului din unirea cu Dumnezeu, deci cu Duhul Lui, doar un proces natural, fara efecte durabile si generale, Duhul care a umplut prin im iere trupul si sangele lui Hristos, a ridicat prin puterea Lui, aceasta prefacere la nivelul unei transfigurari si indumnezeiri instantanee mai presus de fire.

Un al treilea motiv pentru care painea si vinul aduse de comunitate se prefac in trupul si sangele Domnului fara sa se piarda chipurile lor, este ca chipurile painii si vinului sunt mijloace prin care noi mancm trupul si bem sangele lui Hristos, mancare prin care se infaptuieste o unire cu mult mai deplina intre Hristos si noi decat prin simpla iradiere a trupului Lui in noi. Actul de mancare si de bautura este actul supremei uniri a noastra cu ceea ce mancam si bem, in acest caz cu trupul si cu sangeie lui Hristos, mancat si batut prin chipul painii si vinului. Sfantul foan Gura de Aur zice in acest sens : "Hristos ne-a dat putinta sa ne saturam de trupul Lui, ridicandu-ne la o prietenie si mai mare si aratandu-ne dorul Lui catre noi, caci nu se da pe Sine celor ce doresc numai ca sa-L vada, ci si ca sa-L atinga, sa-L manance si sa se sadeasca in trupul Lui si sa se uneasca cu El si sa sature intreg dorul".

Hristos se foloseste de chipurile painii si vinului pentru a ni se ci a ca mancare si bautura, atat pentru ca El a devenit nevazut dupa inaltare, cit si pentru ca painea si vinul sunt alimentele principale pe care le mancam si bem noi, nu trupul si sangele descoperit, dar prin chipul painii si vinului putem manca insusi trupul Lui si putem bea insusi sangele Lui, intnicat chipurile painii si vinului sunt deplin inradacinate, cu ratiunile lor, in trupul si in sangele Lui, adica in ratiunea trupului si sangelui Lui si transfigurate prin aceasta si prefacute in trupul si sangele Lui, dincolo de chipurile lor.

Astfel, daca in veacul viitor toate vor fi transfigurate la maximum in Hristos si El va fi transparent si va iradia prin toate la maximum, iar aceasta nu numai pentru a-L vedea si atinge si a ramanea cu El in aceasta legatura prin iradiere, ci si pentru a-L manca prin cele de mancat, fara a ne satura de El si fara a le elimina pe acestea ca in viata de aici, ci pentru a le asimila ca niste raze luminoase in trupul nostru, si pentru a le face transparente prin el, toate vor fi o universala Euharistie. Aceasta este "impartasirea mai adevarata" de care ne rugam sa avem parte in imparatia cea neinserata a lui Hristos.

Atunci transparenta lui Hristos va fi atit de accentuata ca toate vor fi luminate in mod neintrerupt de soarele Hristos, incat acolo nu se va mai alterna ziua cu noaptea. Dar Hristos este tot atat de prezent si acum in chipurile painii si vinului incat pentru cei inaintati in viata duhovniceasca prin curatie, lumina Lui este vazuta in chip tainic si caldura curata a sangelui Lui este simtita intr-un chip spiritual. Trupul si sangele lui Hristos nu sunt numai spiritual transparente prin chipurile painii si vinului, ci si simtite de cei a caror sensibilitate spirituala este intarita prin Duhul Sfant prezent in ele. De aceea credinciosii canta dupa Sfanta impartasanie : "Vazut-am lumina cea adevarata, primit-am Duhul cel ceresc". Iar simtirea prezentei trupului si sangelui Domnului in Euharistie, pline de focul dumnezeiesc al iubirii Lui, o exprima credinciosul cand se apropie sa se impartaseasca de ele, prin urmatoarele stihuri : Sangele cel indumnezeilor privind te inspaimanta, o, omule, ca foc este si arde pe cei nevrednici. Dumnezeiescul trup ma indumnezeieste si ma hraneste, imi indumnezeieste sufletul si-mi hraneste minunat mintea..

Trupul lui Hristos este atat de pnevmatizat, sau materialitatea Lui atat de subtiata de Duhul, incat rationalitatea Lui dinamizata prin Duhul lumineaza insasi mintea si indumnezeieste insusi sufletul nostru, in care sunt inradacinate si deci luminate ratiunile trupului nostru. Sfantul Simeon Noul Teolog vede chiar un rost esential al Botezului si al Euharistiei in experierea lui Dumnezeu, care da celui ce crede o cunostinta a Lui, superioara cunostintei prin cuvant si invatatura: "Caci daca ni s-ar da cunostinta adevaratei intelepciuni si stiinte a lui Dumnezeu prin scrieri si invataturi, ce trebuinta ar mai fi de credinta, sau de dumnezeiescul Botez si de impartasirea de Sfintele Taine".

Ba mai mult, trupul Domnului atrage pe credinciosi cu o dulceata curata, care este dulceata dragostei lui Hristos, ipostasul dumnezeiesc intrupat din iubire fata de oameni si care isi arata iubirea Sa fata de noi si prin trupul pe care l-a luat producand prin ea o adanca transformare intai in el si apoi in noi. Iar impartasirea de trupul lui Hristos produce, de aceea, o desfatare si o veselie negraita sufletului, caci e comuniunea in iubire cu Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat, plin de iubire nesfarsita : "indulcitu-m-ai cu dragostea Ta Hristoase si m-ai schimbat cu dumnezeiasca Ta iubire ; drept aceea arde cu focul cel nematerial (al iubiri Tale, n.n.) pacatele mele si ma invredniceste a ma satura cu desfatarea care este intru Tine, ca de amandoua v cselindu-ma, sa slavesc, Bunule, venirea Ta".

Astfel prezenta trupului si sangelui Domnului sub chipurile painii si vinului, pentru a ni se da din iubire spre mancare si bautura, sau pentru a se uni cu noi din iubire la maximum, da deplina indreptatire si eficacitate intruparii si invierii Domnului din iubirea fata de noi. Caci pentru ce s-ar fi intrupat si pentru ce ar fi inviat Domnul, daca nu pentru a se uni continuu cu noi, prin trupul Sau inviat, pana la sfarsitul lumii, iar dupa aceea pentru a ne invia si pe noi prin aceasta unire a noastra cu trupul Sau si pentru a transfigura totul in viata viitoare ? Daca nu ni s-ar da in Euharistie, Fiul lui Dumnezeu ar arata ca reia dupa inviere din nou distanta fata de noi si de lume. Invierea n-ar duce pana la capat putinta si vointa Lui de unire cu noi din iubire al caror inceput l-a facut prin intrupare.

Deprecierea Euharistiei sau considerarea ei ca simpla continuare a jertfei adusa Tatalui pentru satisfacerea onoarei Lui jignite, sau pentru ispasirea pentru pacatele noastre, e solidara cu intelegerea mantuirii ca simpla scapare a noastra de pedeapsa cu chinurile vesnice, nu ca unire a lui Dumnezeu cu noi dm iubire si ca desavarsite si sfintire a noastra. De aceea Sfan-tul Simeon Noul Teolog pune in mod insistent Euharistia in legatura nu numai cu jertfa si cu Invierea lui Hristos, ci si cu intruparea Lui. Cel ce se impartaseste cu Hristos in Euharistie stie ca "Cuvantul s-a facut trup si s-a salasluit intru el" (Ioan I, 14)

Sf. Simeon Noul Teolog vede in trupul si sangele euharistic al Domnului toate bunatatile vietii viitoare. Caci bunatatile acestea se cuprind in iubirea Lui, care ni se arata in mod culminant in unirea Lui cu noi in Euharistie. Toate aceste bunatati ale iubirii si ale vieti ne-sfarsite au fost puse la dispozitia noastra in trupul Lui cel luat pentru noi, iar din acestea ni s-au facut si mai accesibile in chipul painii si vinului, prin care putem manca trupul Lui si deci ne putem uni deplin cu El. Pentru ca in painea neprefacuta in trupul Domnului avem concentrate toate cele ce intretin viata noastra pamanteasca, Hristos foloseste chipul painii ca mijloc prin care ni se face accesibil trupul Lui, sau painea cea cereasca, in care sunt concentrate toate bunatatile, toate puterile care intretin viata noastra cereasca si eterna. Caci in trupul

Domnului si in sangele Lui e insasi dumnezeirea infinita, pusa la dispozitia noastra, iar acest trup si acest sange in care a coborat viata infinita dumnezeiasca, ne sunt puse si mai la indemana si in mod permanent si inca in viata pamanteasca, cu viata infinita din El in" mod vizibil, in chipurile de mancat si de baut ale painii si vinului euharistic.

Aceasta cuprindere in trupul si in sangele Domnului a tuturor bunatatilor negraite ale lui Dumnezeu este afirmata de Sfantul Simeon Noul Teolog in cuvinte ca cele urmatoare: "Cuvintele negraite spuse lui Pavel in rai (II Cor. XII, 4), adica insesi bunatatile vesnice pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, pe care le-a gatit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El (I Cor. II, 9), nu sunt ingradite pe o inaltime, nu sunt marginite de un loc, nu sunt ascunse intr-un adanc, nu sunt tinute in cea mai de pe urma parte a pamantului si a marii, ci sunt inaintea ta si a ochilor tai. Care sunt acestea ? Bunatatile ce ne asteapta in ceruri, insesi trupul si sangele Domnului nostru Iisus Hristos, pe care le vedem, le mancam si le bem in fiecare zi. Trupul si sangele insesi sunt, cum marturisesc toti, acele bunatati". Dar deoarece aceste bunatati sunt de caracter spiritual, si de spiritualitatea lor tine curatia sufletului, bunatatea, iubirea, ele nu pot fi simtite, gustate, decat de cei ce s-au straduit sa dobindeasca o spiritualitate corespunzatoare. De aceea spune Sfantul Simeon : "De voiesti sa cunosti ca adevarate cele spuse, fa-te sfant prin lucrarea poruncilor lui Dumnezeu si apoi te impartaseste de cele sfinte. Si atunci vei cunoaste intocmai intelesul celor spuse". Domnul insusi a spus: "Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in veacul de apoi" (Ioan VI, 47-55). Deci in trupul Lui inviat pe care-L mancam prin chipul painii si vinului, avem daruite noua insesi invierea si viata de veci.

"Ai auzit, ca impartasirea de tainele dumnezeiesti si neprihanite este viata vesnica si ca pe cei ce primesc prin ele viata vesnica Domnul ii va invia in ziua cea de apoi ?". Propriu-zis viata vesnica primita odata cu trupul Domnului implica in ea insasi invierea, caci fara in viere nu ne-am putea bucura de totalitatea vietii noastre in veci. Cei ce se impartasesc de trupul si de sangele Domnului, au viata vesnica, pentru ca petrec in El si El in ei (Ioan VI, 56-57). Ei au viata eterna pentru ca se hranesc cu painea vietii adevarate si depline, care s-a coborat din cer : "Eu sunt painea vietii" (Ioan VI, 48). "Eu sunt painea care s-a coborat din cer" (Ioan VI, 52). "Eu sunt adevarul si viata ; cel ce crede intru Mine, de va si muri, viu va fi. Si tot cel ce este viu si crede intru Mine, nu va muri in veac" (Ioan XI, 25-26).

Tocmai pentru ca in trupul lui Hristos avem hrana dumnezeiasca a vietii infinite data noua prin chipul painii, iar in sangele Sau puterea de viata si deci veselia infinita de ea, data noua sub chipul vinului, cel ce a inaintat in simtirea duhovniceasca a acestor bunatati prin Euharistie,
nu se satura niciodata de ele. La aceasta se implica pentru el totodata constiinta deosebirii sale ca persoana care primeste, de Izvorul iubirii personale infinite care daruieste. Sfantul Simeon Noul Teolog zice: "Cand eu beau, totodata insetez... Eu doresc sa am tot si sa beau, de e, cu putinta, toate abisurile deodata; dar cum aceasta e cu neputinta, ifi spun ca eu sunt mereu insetat, desi in gura mea e mereu apa ce curge, ce se revarsa in paraie. Dar cand vad abisurile, mi se pare ca nu beau deloc, pentru ca doresc sa am tot, desi am diu belsug toata apa in gura mea. Eu sunt totdeauna un cersetor, macar ca posed cu adevarat totul unit cu putinul ce-l beau".

Prin Impartasirea de trupul si de sangele lui Hristos, insusi trupul nostru e ridicat la treapta de trup al lui Hristos si de aceea e destinat invierii. Trupul nostru se sfinteste prin aceasta si prin eforturile noastre de curatie care ne pregatesc pentru primirea trupului Lui si care se intaresc prin primirea lui. Nu mai putem privi la trupul nostru ca la ceva inferior si vrednic de dispret, sau ca la un simplu instrument de placeri, pentru ca nu putem privi trupul lui Hristos astfel. Crestinismul e strain de dualismul, care vede sufletul in sine si trupul in sine, care vede sufletul ca putind si meritmd sa fie curat, iar trupul ca neputand si netrebuind sa fie curat, sau sa se curateasca. Sufletul se vede prin trup si intipareste in trup toate starile si miscarile sale.

Trupul e necesar sufletului pentru ca sa duca pana la capat pornirile sale spre curatie. Sfintirea sufletului, daca e reala, inseamna sfintirea trupului, sau se vede prin sfintenia acestuia. Aceasta ma obliga la un mare respect si la o mare raspundere fata de trupul meu si al altora. Trupul meu si trupurile altora isi descopera un caracter de mare taina, odata ce sunt chemate sa se impartaseasca de inviere si de viata de veci, prin salasluirea lui Hristos in ele. Trupul apare ca o structura fluida spiritual-materiala, sau chiar teandrica.

Rationalitatea trupului, devenind transparenta prin Duhul Sfant, devine ea insasi luminoasa, sau izvor de cunoastere. In aceasta rationalitate a trupului nostru, care se adanceste prin impartasirea de trupul subtiat si cu rationalitatea deplin-transparenta a lui Hristos, cu rationalitatea total inradacinata in Dumnezeu-Cuvantul, Lumina suprema, si sustinatorul pe veci al acestui trup, dar si in sufletul nostru inradacinat in acelasi Dumnezeu-Cuvantul, are trupul nostru baza invierii Lui. Caci din sufletul nostru care se mentine nemuritor in Hristos Cel inviat, cand Hristos va voi, se va plasticiza din nou in forma materiala transfigurata rationalitatea specifica a trupului fiecaruia din noi, sau radacinile spirituale ale lui, adancite in sufletul nostru si in Hristos.

Cei ce se impartasesc in cursul vietii pamantesti de trupul lui Hristos cel subtiat si indumnezeit, adancandu-si aceste ratiuni ale trupului lor, impreuna cu sufletul, in Hristos cel inviat, vor invia spre unirea fericita cu Hristos. Cei ce nu s-au impartasit de trupul lui Hristos, vor invia si ei cu trupul, caci trupul inviat al lui Hristos va aduce la o viata fara de moarte materia trupurilor, rationalitatea tru-pului Lui fiind intr-o legatura cu rationalitatea intregii materii sau a tuturor trupurilor. Dar intrucat acestia se vor mentine inchisi fata de comunicarea voluntara cu Hristos, starea invierii lor, va fi o stare nevruta de ei si nepartasa de bunurile ce vin prin comuniunea in iubire cu El.

Fiecare madular al trupului nostru, unit prin Sfanta impartasanie cu Hristos devine madular al lui Hristos ; prin fiecare lucreaza Duhul Sfant care lucreaza prin madularele lui Hristos si iradiaza din acestea. Hristos a devenit subiectul madularelor mele lucrand prin ele, si eu subiectul madularelor lui Hristos lucrand prin ele. Dar in mod paradoxal eu raman constient ca sunt cel ce primesc aceasta cinste, nu o dau ; ca deci nu ma confund totusi cu Hristos. Eu fac lucrurile ce le face Hristos si El face lucrarile ce le fac eu; dar puterea ultima pentru aceste lucruri e in Hristos, nu in mine.

Sf. Simeon Noul Teolog afirma faptul acesta cu toata indrazneala, dar si cu toata smerenia :

"Noi devenim madulare ale lui Hrislos - si Hristos devinemadularele mele.
Hristos se face mana mea, piciorul mea, al ticalosului de mine,
Si mana Iui Hristos, piciorul lui Hristos, sunt eu, ticalosul.
Eu misc mana mea si mana mea este Hristos intreg;
Eu misc piciorul meu si iata El straluceste ca Hristos.
Daca tu voiesti, vei deveni madularul lui Hristos" '.

Dar nu numai eu cu madularele mele sunt al lui Hnstos, ci oricare alt credincios, care se impartaseste de trupul si de sangele Lui. Iar aceasta ne face sa ne simtim toti una in Hristos. Sfantul Simeon spune despre parintele sau duhovnicesc, Simeon Evlaviosul, ca pentru el :

"Toate madularele sale si toate madularele oricarui altul,
Toti si fiecare erau totdeauna in ochii sai ca Hristos,
El insusi intreg era Hristos si privea ca pe Hristos
Pe toti cei botezati, imbracati in Hristos intreg".

Dar, ca gura mea sa poata deveni gura lui Hristos, sau gura curata a lui Hristos sa poata deveni gura mea, gura mea trebuie sa se faca curata, sau eu insumi sa ma fac curat, incat Hristos sa poata rosti prin gura mea numai cuvintele Lui curate, sau eu sa pot rosti prin gura Lui cuvintele Lui curate, aparand ca un autentic organ al lui Hristos. La fel, daca ochii mei si mana mea devin mana si ochii lui Hristos, ele trebue sa fie curate, ca Hristos sa poata privi prin ochii mei toate in chip curat si sa poata savarsi prin mana mea faptele Sale curate. Eu trebuie sa ma straduiesc pe de o parte pentru aceasta curatie inainte de Sfanta impartasanie, pe de alta Hristos insusi ma face si mai curat prin impartasirea mea de El.

Spiritualitatea Euharistiei nu consta numai in trairea simpla a unirii cu Hristos, ci intr-o unire in curatie, pentru care trebuie sa ma straduiesc inainte si dupa Impartasanie, dat fiind ca aceasta curatie nu e produsa de Hristos in mine fara efortul meu. Hristos imi da nu numai o stare de curatie, ci si o putere in vederea acestei curatii. Acest inteles il au cuvintele rostite de preot inainte de Sfanta Impartasanie : "Sfintele sfintilor". Ele ii cheama la Sfanta impartasanie pe cei ce s-au straduit pentru curatie, dar le si fagaduieste puterea pentru o viata si mai curata.

Iar cand Teofan al Niceei cere preotului sa aiba mana care se atinge de trupul Domnului mai curata ca lingurita, iar gura mai cinstita decat potirul, pentru ca in curatia mainii si gurii este si un efort indreptat spre interiorul lui, cererea aceasta este valabila si pentru credinciosii ce se impartasesc. De aceea in Ortodoxie credinciosii postesc, se spovedesc, se impaca cu toti carora le-au gresit si se feresc de orice pacat inainte de Sfanta Impartasanie. Iar acestea sunt tot atatea acte de spiritualizare, care daca se repeta des conduc pe credinciosi spre o spiritualitate intiparita adanc in fiinta lor, devenita o caracteristica a vietii lor.

Credinciosii sunt invatati de Biserica lor ca nu trebuie sa uite ca Hristos cu care se impartasesc nu e numai Fiul lui Dumnezeu cel intrupat ca sa intalneasca in trupul lui, oceanul bunatatilor dumnezeiesti, nici numai Hristos cel inviat, ca sa se sadeasca in ei fara nici un efort arvuna invierii, ci si Hristos care a ajuns la inviere prin cruce si care deci ramane intr-un chip tainic in stare de jertfa pentru a ne da si noua puterea de a mortifica pe omul vechi al pacatului si a ne darui eliberati de lanturile oricarui egoism, lui Dumnezeu.

Pentru Biserica rasariteana, Euharistia si-a pastrat intreaga importanta de izvor al unei vieti spirituale mereu sporite a credinciosilor, de putere in vederea spiritualizarii lor inteleasa ca drum spre desavar-sire, dupa asemanarea lui Hristos, intrucat in Euharistie credinciosul se uneste cu Hristos, care-si traieste si-si prelungeste in credinciosi toate actele si starile Sale mantuitoare, in plina actiune : intruparea, jertfa si invierea.

Parintele Dumitru Staniloae

11 Iulie 2012

Vizualizari: 7377

Voteaza:

Taina Euharistiei, izvor de viata spirituala in ortodoxie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.



RETELE SOCIALE