Icoanele Maicii Domnului

Locul pe care Biserica i-l recunoaste Maicii Domnului, in dogma si viata liturgica, dar si in inimile credinciosilor este atat de important, incat icoanele inchinate Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sunt nenumarate. Acest lucru explica nu numai numarul impresionant al acestor icoane, ci si marea lor varietate.

Nu ne propunem aici sa cercetam toate icoanele Maicii Domnului ci, inainte de a ne opri cu mai multa atentie asupra uneia, dorim sa amintim cateva din cele mai des intalnite, atat ca punct de reper, cat si pentru a arata varietatea aspectelor sub care sunt infatisate.

Maica Domnului indrumatoarea -"Odighitria"

 

Istoric

Pictata de Sfantul Luca, Fecioara insasi ar fi atestat exactitatea asemanarii si ar fi asigurat de ocrotirea sa pe cei care i se inchina. Cumnata imparatului Teodosie II a gasit aceasta icoana la inceputul secolului al V-lea la Ierusalim si a trimis-o in capitala Imperiului. Zidita in Manastirea Pantocratorului, icoana a scapat de furia iconoclastilor. Ocrotitoare a Constantinopolului, atunci cand orasul era asediat, icoana era dusa pe metereze.

Descriere

Artistul trateaza tema dupa un canon strict. Pe bratul stang, Fecioara poarta Pruncul. Cu mana dreapta, arata spre El: ea Il infatiseaza oamenilor pe imparatul lumii. Pe maforionul rosu al Mariei se vad trei stele - pe frunte si pe umerii Sai - simboluri ale Pururea Fecioriei: inainte, in timpul si dupa Nastere.

Pe chipul Mariei, ochii mari si migdalati, cu orbitele intunecate, exprima o anumita melancolie. Privirea, indreptata catre privitor, se pierde in departare. Potrivit canoanelor chipului, nasul este drept si ingust, urechile imperceptibile si buzele subtiri.

Chipul Pruncului este deja cel al Domnului, cu fruntea mare si cu sprancenele accentuate, care dau fermitate privirii. Pruncul priveste spre maica Sa sau, mai adesea, spre privitor. Cu mana dreapta binecuvanteaza, cu cealalta tine rotulusul Scripturii, simbol al Evangheliei pe care a venit sa o vesteasca. Pe aureola Pruncului, crucea este inscrisa ca pe icoanele Pantocratorului.

Trebuie adaugata aici tema "Maicii Domnului a Patimilor", care este o combinatie intre "Maica Domnului indrumatoarea" si "Maica Domnului Mangaietoarea": Pruncul este intors catre un inger care duce crucea, in timp ce un altul duce buretele si sulita.

Maica Domnului alaptand -"Galaktotrophusa"

Istoric

Aceste imagini apar foarte de timpuriu in arta crestina. Se regasesc la copti, in manastirea lui Ieremia de la Sakkara si in bisericile si capelele din Bauit. In Egipt a fost infatisata pentru prima oara Maica Domnului alaptand Pruncul, sub influenta cultului lui Isis, care era inca foarte prezent la sfarsitul secolului al V-lea. Caracterul prea naturalist si prea uman a facut ca acest tip de icoane sa fie dat uitarii. Cu toate acestea, tema a fost reluata in secolul al XVI-lea si o regasim in Grecia si in Rusia.

In Apus, in special pictura italiana, umanizand istoria mantuirii, a preluat tema Maicii Domnului alaptandu-si Pruncul, aceasta devenind una din temele preferate ale iconografiei mariale.

 

Descriere

Tema iconografica s-a inspirat din Evanghelia lui Luca: Fericit este pantecele care Te-a purtat si fericiti sunt sanii pe care I-ai supt" (Lc. 11, 27). Mana dreapta a Mariei ii da sanul Pruncului, pe Care-L tine cu mana stanga. Copilul tine mana Maicii Sale cu mana Sa stanga, in timp ce cu dreapta binecuvanteaza. Cu toata tema tratata, nu ne aflam in fata unui "copilas", ci in fata Domnului. Icoana pastreaza intregul caracter divino-uman.

Maica Domnului cu Pruncul pe genunchi -"Platytera"

Maica Domnului este asezata pe tron, cu Pruncul pe genunchi, intr-o atitudine solemna si plina de noblete. Hristos este zugravit cu culori luminoase, stralucind de maretia Domnului. El ridica mana dreapta binecuvantand, iar in mana stanga, asezata pe piciorul stang, tine rotulusul Scripturilor.

Maica Domnului a Semnului

Hristos apare in medalion, pe pieptul Maicii Sale. Variantele apusene il arata pe Prunc in sanul Mariei, dar El pare mai degraba un prunc aflat inca in pantecele Maicii Sale. Ori, in icoana noastra, Hristosul din medalion este chiar Domnul, cu fruntea larga, plina de intelepciunea dumnezeiasca, facand deja gestul binecuvantarii. Aceasta icoana infatiseaza vedenia lui Isaia, 7, 14: "Pentru aceasta Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele Lui Emanuel".

Cateodata, arhanghelii Mihail si Gavriil o inconjoara pe Sfanta Fecioara. Centrul icoanei ramane Hristos care este si care vine, desi icoana este numita "Maica Domnului a Semnului".

Icoana Maicii Domnului "Izvorul vietii - "Balukliotissa"

Istoric

Numele vine de la manastirea Baluldi, de pe coasta apuseana a Istanbulului. Legenda ne spune ca un calugar din aceasta manastire tocmai prajise niste pesti dintr-un vas, cand i s-a spus ca orasul fusese cucerit de turci. El a raspuns ca mai curand ar crede ca acesti pesti ar invia; si atunci pestii au sarit din tigaie si, plini de viata, au inceput sa inoate in vas. Dar erau rosii pe o parte si negri pe cealalta, pentru ca fusesera pe jumatate prajiti (dupa cum le explica monahii de astazi strainilor care viziteaza manastirea).

Descriere

Icoana corespunde acestui verset din imnele mariale: Bucura-te, izvorule al bucuriei celei neincetate; Bucura-te, suvoi al frumusetii celei negraite, Bucura-te, izgonitoare a tuturor bolilor.

 

Iesind dintr-un havuz, o cupa de aur in forma de potir, bogat impodobita, o contine pe Maica Domnului tinandu-L pe Mantuitorul. Doi ingeri, stand pe nori, se apleaca cu respect catre Ea. In fundal, arhitecturi: ziduri, cupole si turle din Constantinopol. In jurul havuzului, numeroase personaje, tineri si batrani, bogati si saraci, unii scot apa in cupe si o beau, altii, bolnavi - batrani la pat sau epileptici - sunt stropiti cu aceasta apa datatoare de viata si de sanatate. In havuz inoata pesti.

In Saptamana Luminata, Sfintei Fecioare ca izvor al Vietii ii este inchinata slujba de joi seara, la Vecernie, la Svetilne (glasul 6) si la Stihiri (glasul 5), precum si vineri dimineata, la Utrenie. Contempland icoana, sa lasam sa vibreze in noi cantarile acestor slujbe:

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care ai odraslit in chip negrait pe Cuvantul Tatalui Cel mai inainte de toti vecii, umple gura mea cu lauda ta pentru ca sa preamaresc Izvorul tau, cantandu-Ti:

Bucura-te, izvorule al bucuriei celei neincetate;
Bucura-te, suvoi al frumusetii celei negraite,
Bucura-te, izgonitoare a tuturor bolilor
Bucura-te, nimicitoare a feluritelor patimi,
Bucura-te, apa izbavitoare.

Caci Fecioara este izvorul lui Hristos, Mantuitorul sufletelor noastre: Cu adevarat esti izvor de apa vie, Stapana, ca bolile cele cumplite ale sufletelor si ale trupurilor le speli numai cu atingerea ta, ceea ce ai izvorat pe Hristos, apa de mantuire.

Aceasta icoana are, deci, un caracter pascal: apa din fantana slujeste nu numai pentru spalarile rituale, ci si pentru botez, dupa ce este sfintita in ziua de Pasti si in anumite zile de sarbatoare.

 

Icoana Maicii Domnului din Vladimir

Istoric

Aceasta icoana pentru ca se bucura de o cinstire deosebita in Rusia in virtutea rolului sau in istoria nationala a acestui popor, iar pe de alta parte pentru ca a dobandit un loc foarte important in sanul catolicismului apusean de cand papa Ioan XXIII a incredintat-o spre cinstire crestinilor apuseni, ca mijlocitoare pentru unitatea Bisericii. Rolul sau ecumenic este deci de prima importanta.

Aceasta icoana a fost pictata la Constantinopol la inceputul secolului al XII-lea, adusa la Kiev in 1131, dusa la Vladimir in 1155, apoi la Moscova in 1395. Ocrotitoare a Rusiei, ea a ramas in catedrala Adormirii din Kremlin pana la revolutia de la 1917. Apoi a fost pastrata in galeriile Tretiakov, unde nenumarati crestini au venit sa se roage in fata ei.

Dupa traditie, asa cum se canta in slujba sarbatorii din 26 august, la vecernie, icoana a fost pictata de Sfantul Evanghelist Luca in timpul existentei pamantesti a Maicii Domnului:

Atunci cand pentru prima oara, icoana Ta a fost zugravita de vestitorul tainelor evanghelice, si ti-a fost adusa pentru ca s-o recunosti si sa-i daruiesti puterea de a-i mantui pe cei ce ti se inchina, te-ai bucurat, Tu care esti plina de milostivire si izvor al mantuirii noastre, ai fost ca si gura si glasul icoanei (Vecernie, stihire glasul 6).

In iconografia ortodoxa, mai multe icoane au fost atribuite, asa cum am vazut, Sfantului Luca. Nu trebuie sa intelegem prin aceasta ca icoanele ar fi fost zugravite de mana sfantului evanghelist, ci ca ele corespund unei traditii stabilite de el. La fel si cu cuvintele pe care slujba le pune in gura Mariei. Vazand icoana care-i este infatisata, Ea spune: ... Tot astfel, privind icoana, tu rostesti cu putere: "Harul si puterea mea sunt cu aceasta icoana". Si noi credem cu adevarat ca ai rostit aceste cuvinte. Imparateasa noastra, si ca esti cu noi prin aceasta icoana... Si, reinnoind proorocirea, ea exclama: Iata de acum ma vor ferici toate neamurile (Lc. 1, 48). Aceasta icoana ocupa un loc special in viata poporului rus. Cronicile ne relateaza rolul imens pe care l-a jucat in istoria Rusiei, pentru aceasta fiind sarbatorita de trei ori pe an, ca multumire pentru eliberarea Moscovei de tatari: la 26 august 1395, la 23 iunie 1480, la 21 mai 1521. In 1612, in timp ce Moscova era asediata de polonezi, luptatorii voluntari s-au batut pentru icoana Maicii Domnului din Vladimir: Mai bine murim decat sa lasam sa fie pangarita icoana Preacuratei Maici a Domnului nostru din Vladimir.

Descriere

Maica Domnului

Este cu adevarat faptura indumnezeita, pe chipul careia cerescul cu omenescul se intalnesc. Stilizarea trasaturilor chipului intruneste tot ceea ce am spus mai inainte cu privire la semnificatia acestora. Dar in aceasta icoana, privirea Maicii Domnului este deosebit de miscatoare: privire de o duiosie si o tristete nesfarsita, care vine din adancurile tainice ale inimii pentru a ajunge intr-un "dincolo" inaccesibil, privire a Maicii indreptata spre omenire, din pricina proorociei lui Simeon, pe care o "pastra in inima ei": "Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri. Si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gandurile din multe inimi" (Le. 2, 33-35).

Acest chip de o frumusete cereasca este chipul unei mame a carei privire ne lasa sa patrundem in inima Mariei, care se gandeste inca de pe acum la suferintele ce vor veni, un chip care, in suferinta sa launtrica, traieste deja drama crucii. Privire care exprima dragostea materna pentru Fiul sau, dar si pentru toti oamenii carora, prin cruce, va invata sa le fie maica.

Peste vesmant, poarta maforionul, un val lung, purpuriu, bordat cu un pretios galon, care-i acopera capul si umerii. Pe frunte si pe umeri vedem cele trei stele, semn al pururea-fecioriei Maicii Domnului atat inainte, cat si in timpul nasterii si dupa aceea.

Pruncul

 

Cu mana stanga, cuprinde gatul maicii Sale pentru a-Si apropia obrazul de obrazul Mariei, intr-un minunat gest de tandrete (de unde si numele de "Maica Domnului Mangaietoarea"). Pruncul este asezat simbolic pe bratul drept al Maicii Sale, in timp ce cu mana cealalta ea arata spre Fiul sau: "Iata Omul". Privirea Pruncului este atintita pe privirea Maicii Sale, a carei suferinta o vede, parand a-i spune inca de pe acum: "Nu ma plange, Mama...", in incercarea de a-i alina durerea ascunsa. Chipul Pruncului este deja chipul unui adult, cu trasaturi precise, a carui frunte ampla reflecta intelepciunea dumnezeiasca. Vesmantul Sau, himationul, rosu purpuriu, are sclipiri de aur, asa cum se cuvine lui Dumnezeu: este lumina cea neinserata.

Desi gestul mainii stangi a Mariei arata spre Fiul Sau - tip al icoanelor Maicii Domnului Indrumatoarea - totusi, aceasta icoana este a Maicii Domnului Mangaietoarea, din cauza simtamintelor pe care le exprima atitudinea materna a Mariei.

In aceasta icoana, Maica Domnului este chipul Bisericii care poarta in ea mantuirea, chiar in timp ce asteapta, marturiseste si contempla invierea prin cruce. Fara sa tina seama de mangaierea Fiului sau, Maica Domnului priveste in departare, cu o privire plina de dragoste si de durere. Chipul sau intors catre Pruncul care o mangaie, nu catre fiul trupesc, ci catre Ziditorul lumii Careia I-a dat nastere, se oglindeste in cuvintele liturghiei: Ea este fierbinte mijlocitoare in fata lui Dumnezeii si puternica ocrotitoare a lumii. Se apleaca spre Fiul sau cerand mila pentru cei care vin catre El si pe care ii ocroteste cu rugaciunile sale.

 

Aceasta minunata icoana a Maicii Domnului din Vladimir - ca si celelalte pe care le-am evocat anterior - arata permanenta preocupare a Bisericii Rasaritului de a considera rolul Maicii Domnului in lumina Revelatiei si a locului pe care Domnul i l-a incredintat in taina mantuirii oamenilor. Biserica Rasaritului nu o cinsteste niciodata pe Maica Domnului independent de Fiul sau preaslavit:

Cultul pe care Biserica Rasaritului il inchina Maicii Domnului este in esenta hristocentric, iar doctrina sa mariala se rezuma in plinatatea dog-/ mei Nascatoarei de Dumnezeu. Tocmai pentru ca este atat de legata de lucrarea mantuitoare a tiului Sau, nu ne surprinde sa vedem, in majoritatea icoanelor, cu cata solicitudine se apleaca spre omenire si indeosebi spre nevoile duhovnicesti ale crestinilor.

Pentru rugaciune

Chemarea iti este, o, Marie, sa te hranesti cu dumnezeiestile cuvinte si cu acestea sa cresti ca maslinul cel mult-roditor in casa lui Dumnezeu, ca un copac rasadit langa izvoarele apelor Duhului, ca un pom al vietii care a dat rodul sau la vremea lui inainte hotarata, adica pe Dumnezeu intrupat, viata cea vesnica a tuturor; ceea ce ai tot gandul osardnic si de suflet folositor, alegand si lepadand tot cugetul cel de suflet vatamator, mai inainte de a-l gusta. Ochii tai sunt pururea catre Domnul, vazand lumina cea neapropiata. Urechile tale asculta numai pe dumnezeiescul Cuvant si se veselesc de alauta Duhului, prin care Cuvantul inauntru a intrat, ca sa se intrupeze. Narile tale se indulcesc de mireasma mirurilor Mirelui, care este Mir dumnezeiesc, de bunavoie varsandu-Se si ungand fiinta ei de om, pentru ca Mir varsat este numele Sau, zice Scriptura. Buzele tale lauda pe Domnul si de buzele lui lipindu-se. Limba si gatlejul tau cuvintele lui Dumnezeu alegandu-le si de dumnezeiasca dulceata saturandu-se. Inima curata si neintinata, vazand si dorind pe Dumnezeul Cel neintinat. Pantecul tau, camara intru care Cel neincaput S-a salasluit si pieptul tau, izvorul laptelui, din care S-a hranit Dumnezeu Pruncul Iisus, Usa lui Dumnezeu, Pururea Fecioara. Mainile tale poarta pe Dumnezeu si genunchii sunt scaun mai inalt decat heruvimii, prin care s-au intarit mainile cele slabite si genunchii cei slabanogiti. Picioarele tale sunt povatuite de legea, lui Dumnezeu ca de o faclie de lumini si, alergand pe urmele Lui, fara de intoarcere, ai tras pe Cel dorit catre aceea care-L dorea. Toata esti camara a Duhului, toata cetate a lui Dumnezeu Celui viu, pe care o veselesc apele raului, adica valurile darurilor Sfantului Duh; toata buna; toata aproape de Dumnezeu. Ca suindu-se mai presus de heruvimi si mai presus de serafimi ridicandu-se, aproape de Dumnezeu s-a facut.

Daniel Rousseau

• Maica Domnului in spiritualitatea ortodoxa
  Publicat in : Adormirea Maicii Domnului
• Legatura harica dintre Maica Domnului si toti sfintii
  Publicat in : Dogma
• Rugaciune catre Maica Domnului a Sfantului Antim Ivireanul
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
• Maica Domnului, primul martor al Invierii
  Publicat in : Sfintele Pasti
• Maica Domnului Platytera
  Publicat in : Pictura