Simplu. Pentru ca ei prefera sa actioneze, in timp ce noi preferam sa flecarim. Pentru ca ei prefera seriozitatea, in timp ce noi preferam barfa, intrigile de budoar si vulgul. Pentru ca ei sunt solidari, in timp ce noi suntem dezbinati. Pentru ca la ei curajul, omenia, altruismul, compasiunea sunt trasaturi definitorii ale caracterului si ale natiunii ( lucru dovedit si in istoria lor, ca si la sarbi de altfel), in timp ce la noi au ajuns sa fie doar cuvinte goale, de parada. Pentru ca la ei, ca sa-l citez pe parintele Arsenie Boca, ”crestinismul este o stradanie de toate zilele, nu doar o afacere de duminica”. Pentru ca la ei ajutorarea celui aflat in suferinta si grija fata de aproape, indiferent cine ar fi acesta, sunt sentimente reale, pe cand la noi se reduce totul doar la nivel minim, individual: familia, prietenii si cam atat.
Cum imi spunea un coleg de facultate care era polonez: ”voi romanii va faceti curat si maturati in apartamentul propriu impecabil dar n-ati iesi in ruptul capului sa maturati si pe hol, eventual in fata usii vecinului, totul se opreste la voi la pragul casei, in rest nu va intereseaza”.
Pentru ca pe ei, durerea si vicisitudinile traite de-a lungul secolelor i-a unit si intarit, in timp ce pe noi, in cel mai pur stil dambovitean (atentie, nu zic balcanic), ne-a facut sa devenim intriganti, lasi, clevetitori, invidiosi, adepti ai zicalei ”sa moara si capra vecinului”.
Am urmarit in aceste zile modul cum au reflectat televiziunile noastre tragedia din Muntenegru si cum tot ceea ce faceau autoritatile de la Bucuresti era criticat sau criticabil. Tot felul de jurnalisti, analisti politici sau chiar politicieni ”puneau la zid” actiunea reprezentantilor guvernului in acele momente dramatice. Intr-un moment in care ar fi trebuit sa aratam, cum se spune in popor ”de la vladica la opinca”, solidaritate si compasiune fata de victimele accidentului si familiile lor si macar moral sa sprijinim eforturile depuse de oficialii romani, o tragedie a unor concetateni a devenit, repet, in purul stil dambovitean, un nou prilej de acuze, de polemica ieftina si de aratat cu degetul. Sincer, nu stiu daca mai exista pe planeta asta un astfel de popor…Ca de ce s-a aflat asa de tarziu la Bucuresti de accident (din cate stiu eu exista niste proceduri standard, clar stabilite in astfel de cazuri, se verifica de mai multe ori o informatie ca sa nu se transmita date false sau eronate unor autoritati straine), ca de ce premierul juca baschet la acea ora, cand a avut loc tragedia (probabil ar fi trebuit sa joace in Muntenegru ca sa ajunga repede la locul accidentului), ca de ce ministrul de externe a avut presa dupa el cand a vizitat ranitii internati la Podgorica (ca si cand li se poate interzice reporterilor sa-si faca meseria), ca de ce s-a instituit doliu national (probabil, daca nu se facea acest lucru s-ar fi comentat de ce nu se instituie) si tot felul de astfel de chestiuni ridicole in asemenea momente, care pot fi foarte bine discutate si analizate cu toata seriozitatea ulterior. Colac peste pupaza, cu mortii pe aeroport, liderul opozitiei a iesit ritos ca sa ceara demisia ministrului de externe pentru felul cum a gestionat situatia. Sunt convins insa ca si daca era invers, adica actuala opozitie ar fi fost la putere si cei de la putere in opozitie, se intampla fix la fel si asta din cauza faptului ca din vocabularul romanilor a disparut cuvantul ”solidaritate”. Acum, la noi, daca ai ocazia sa-i dai in cap celuilalt, fa-o indiferent de situatie, nu se mai tine cont de absolut nimic.
De mai bine de 20 de ani am uitat sa mai fim oameni, construim biserici dar am uitat de preceptele crestine, ne imbracam frumos cand iesim din casa pentru ca vrem sa aratam bine dar ”interiorul” este gol, vorbim despre curaj si spirit de echipa dar privim indiferenti cum cineva este agresat de derbedei pe strada sau in mijloacele de transport. Nu vreau sa generalizez (asa cum a facut un comentator tv care sustinea ca daca accidentul ar fi avut loc in Romania, romanii ar fi furat mai intai tot ce se putea fura din autocar si apoi chemau ajutoare, chiar nu vreau sa cred asa ceva) insa din pacate, cred ca suntem suntem poporul care ocupa primul loc la palavrageala, si ultimul in ceea ce priveste actiunea.
Cat priveste activitatea guvernantilor, dincolo de episodul nefericit din Muntenegru, in Romania se anunta din nou inundatii in majoritatea zonelor tarii, urmate de perioade de canicula. Astept sa vad atunci cum vor actiona autoritatile, aici, acasa, cu propriul popor.
Adi Ionescu
P.S. Extrem de elocvente cuvintele parintelui Iustin Parvu din ”Scrisoare catre poporul roman” in privinta starii actuale a lucrurilor din tara. Merita citite.
Adi Ionescu
-
Suferinta umana si iubirea divina
Publicat in : Editoriale -
Suferinta ca incercare
Publicat in : Editoriale -
Suferinta nu este absurda
Publicat in : Editoriale -
Suferinta si nadejdea mantuitoare
Publicat in : Religie -
Libertatea si suferinta
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.