Minciuna

Minciuna Mareste imaginea.

Minciuna nu este un lucru pe care il intalnim doar la oameni, il intalnim si in lumea demonilor. Mai bine zis, demonul este tatal minciunii (Ioan VIII, 44). Cand diavolul o ispiteste pe Eva sa manance din pomul cunostintei binelui si raului, ii spune: "Nu, nu veti muri, ci veti fi ca Dumnezeu” (Fac.III, 4). Cazand in pacat, omul a pierdut curatia dintru inceput si a prins a grai nu doar adevarul, ci si falsul, minciuna.

Rupand dialogul cu Dumnezeu, omul a denaturat functia principala a cuvantului, si astfel, el a incetat sa mai daruiasca doar viata.

Omul din zilele noastre crede ca alianta cu minciuna este rentabila. Gaseste mai repede ceva de lucru, vinde mai usor un obiect, loveste mai puternic in vecin atunci cand spune neadevaruri despre el, arata bine in ochii lumii, etc.

Insa de vreme ce minciuna a fost rostita, ea trebuie intretinuta. Iar ca sa nu pari un om cu doua fete, nu-i vei mai spune unuia adevarul, iar altuia minciuna, ci vei alege doar sa minti. Si asa se face ca minciuna ajunge sa fie zilnic prezenta. Iar acest lucru te face ca atunci cand citesti ceva, cand urmaresti o emisiune, cand stai de vorba cu cineva, sa incerci sa ghicesti si ce nu se dorea a fi spus. Sigur, faci acest lucru in situatia in care nu te-ai imbogatit duhovniceste, caci atunci vezi omul pana in adancurile sale.

Dar cat de fals ajunge cel ce minte. Treptat se leapada intru totul de adevar si rosteste numai minciuna, caci a trai pe doua registre, unul al adevarului si altul al minciunii, e dificil. Trebuie sa stii ce i-ai spus fiecaruia si sa te rogi ca cei ce au primit informatii diferite, sa nu comunice intre ei despre cele marturisite de tine. Pe de alta parte, in momentul in care ramane in el si adevarul, prezenta minciunii deranjeaza. Iar din cauza acestui disconfort dat de mustrarea constiintei, nu-i ramane decat sa-si ceara iertare si sa lepede din el tot neadevarul sau sa inmulteasca minciuna pana cand aduce somn asupra constiintei.

Se pierde din vedere ca omul nu traieste doar in lumea aceasta. Chiar daca s-ar intampla sa reuseasca sa para altceva decat este in ochii cuiva, nu trebuie sa uite ca exista o alta lume in care ne vom intalni unii cu ceilalti. Iar in aceasta intalnire oamenii vor purta cu ei cuvintele semenilor. Si aici, se va descoperi adevarata fata a cuvantului. Si in functie de chipul cuvantului, vom avea parte de fericire sau nefericire vesnica.

Trebuie sa ne dam seama de raspunderea pe care o avem fata de cuvintele rostite sau scrise, caci Mantuitorul a zis: "Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in Ziua Judecatii. Caci din cuvintele tale vei fi gasit drept, si din cuvintele tale vei fi osandit" (Matei 12, 36-37).

Din Scriptura aflam ca autorul judecatii particulare si universale este Hristos. Iar in aceasta postura El nu rosteste sentinte, ci revarsa viata dumnezeiasca. Pentru cei care s-au asemanat cu El, "Calea, Adevarul si Viata”, aceasta revarsare aduce fericire, in vreme ce ea devine suferinta pentru cei care nu au petrecut in Adevar.

Si nu e greu sa petreci vesnic in fericire, trebuie numai sa implinesti cuvintele Mantuitorului: "Sa va fie voua ce este da, da si ce este nu, nu“ (Matei V, 37).

Adrian Cocosila
 

.

04 Aprilie 2012

Vizualizari: 9626

Voteaza:

Minciuna 5.00 / 5 din 2 voturi. 4 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

minciuna

Comentarii (4)

  • Cezar MihaiPostat la 2012-04-03 13:58

    Bineinteles ca minciuna spusa in deplina cunostinta intra in categoria pacatelor. Dar ce te faci atunci cand chiar daca esti convins ca spui adevarul te gasesti de fapt spunanad exact contariul? Si majoritatea oamenilor se gasesc in aceasta situatie necunoscand Adevarul, adica pe Hristos. Spunem adevarul, adica nu traim in minciuna numai atunci cand vorbim cu cuvintele Scripturii. Iar daca nu cunoastem Cuvantul si vorbim de la noi insine, sa ne asteptam ca vom spune numai lucruri desarte, chiar mincinoase.

  • Tudor StefanPostat la 2010-08-16 21:09

    În aprecierea sincerităţii în cazul testelor psihologice există întrebări la care se consideră adevărat un singur răspuns. Printre ele este şi întrebarea "Ai spus întotdeauna adevărul?" la care răspunsul (singurul apreciat sincer) este "Nu". Ceea ce înseamă că noi oamenii nu acceptăm că ar putea cineva spune doar adevărul. Desigur, pornind de la ideea că Domnul Iisus Hristos este calea, adevărul şi viaţa, cel ce rosteşte întotdeauna adevărul nu poate fi decât însuşi Mântuitorul sau un "purtător de Dumnezeu". Deci iată cum, oameni fiind, păcătuim încălcând cu ştiinţă sau fără ştiinţă porunca lui Dumnezeu de a nu minţi. Cât e de greu să nu minţim? La început e foarte greu şi chiar şi după ce ţi-ai propus să spui doar adevărul, constaţi că nu eşti întotdeauna sigur dacă ceva este sau nu adevărat.

  • windorin Postat la 2010-08-11 06:07

    Diavolul, tatal minciunii, ne indeamna a minti, pentru ca, mai apoi, tot el, iubitorul discordiei, sa scoata minciunile la iveala, spre a tulbura cu prisosinta pe cei inselati mai intai cu minciuna. Deci, sa nu mintim, ca cine ne "ajuta" sa mintim, tot acela va scoate "la lumina" minciunile. Lui (celui viclean si rau) ii iese un dublu castig, iar noua, o dubla pierdere.

  • Vlad Mandasescu Postat la 2010-08-11 05:00

    "Spune adevarul si atunci nu va trebui sa ma tii minte nimic". (Mark Twain)

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE