Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare (Efes. 4, 25).
Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul (Ps. 5, 6).
Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug (Ps. 33,12).
Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ (Ps. 139,11).
Tâlcuirea Sfântului loan Gură de Aur
Oamenii mincinoşi nu sunt crezuţi nici atunci când spun adevărul (Cuvântul al 5-lea împotriva iudeilor).
Adevărul este ceea ce există în realitate, iar minciuna este ceea ce nu există în realitate (la Psalmul 11).
Minciuna peste tot se dă singură în vileag şi, cu cât mai mult se împotriveşte adevărului, cu atât mai mult se divulgă pe sine (Cuvântarea a 58-a la evanghelistul Ioan).
Niciodată nu s-a întâmplat ca minciuna să nu se amestece cu adevărul. Diavolul totdeauna se străduieşte să semene minciuna printre cele adevărate (Cuvântarea a 8-a la a doua Epistolă către Timotei).
Nu există ispită mai cumplită decât a da peste un om viclean. Omul viclean este mai primejdios decât orice fiară sălbatică, pentru că fiara, precum este, aşa se şi arată a fi, însă omul viclean deseori îşi ascunde veninul său sub chipul smereniei şi al virtuţii, ast-fel încât este foarte greu să-ţi dai seama şi să te fereşti de vicleşugul lui (la Psalmul 119).
Omul viclean este lup în piele de oaie. El îşi acoperă răutatea sa cu vorbe blânde; turbează de furie şi duşmăneşte, dar se poartă ca un prieten; linguşind, laudă ceea ce nicidecum nu este bun; trăind tot timpul în fărădelegi, arată chipul smereniei şi acoperă mândria cu smerenia, iar invidia cu cinstirea (Cuvântarea despre depărtarea de făţărnicie).
Oamenii vicleni, care au în inimă altceva decât ceea ce au pe buze, sunt mult mai primejdioşi decât acei vrăjmaşi care poartă săbii ascunse (la Psalmul 11).
Cugetări despre minciună şi vicleşug
Minciuna şi vicleşugul sunt patimi ce vin de la diavolul, care este tatăl minciunii şi al oricărui vicleşug. Vai locului aceluia în care patimile acestea s-au înmulţit, căci nici un bine nu poate exista acolo. La ce bine să ne aşteptăm acolo unde oamenii se înşeală unii pe alţii? Căci acolo nu poate exista încrederea, fără de care unitatea societăţii nu poate rezista.
Aceleaşi patimi, precum se vede, au adus jurămintele cele potrivnice lui Dumnezeu şi asupra celor mai josnice lucruri prin invocările deşarte ale înfricoşătorului nume al lui Dumnezeu, cum ar fi: „pe numele lui Dumnezeu", „vede Dumnezeu", „martor este Dumnezeu" şi altele. Căci mulţi, fiind înşelaţi de oamenii mincinoşi şi vicleni, nu mai au încredere nici în cei ce spun adevărul. Şi, de aceea, oamenii sunt nevoiţi să-şi întărească dreptatea cuvintelor lor prin invocarea numelui lui Dumnezeu. Şi, astfel, neavând încredere unul în celălalt, depun jurământ, ceea ce a şi intrat în obicei; iar copiii de la părinţi, tinerii de la bătrâni, cei mai mici de la cei mai mari învaţă acelaşi lucru şi nu socotesc un păcat să invoce înfricoşătorul nume al lui Dumnezeu nici în privinţa celor mai josnice lucruri.
Cei mincinoşi şi vicleni, cu cât sunt mai ascunşi, cu atât sunt mai primejdioşi. Ei ştiu cum să-şi ascundă minciuna; cu limba vorbesc frumos, dar cu inima gândesc altfel; pe limbă au miere, iar în inimă au fiere; cu limba laudă, iar cu inima întind curse; cu buzele sărută, iar cu inima te vând.
Tocmai de la aceşti oameni rabdă mult cei sinceri, care nu pot şi nici nu vor în inimă să aibă una, iar pe limbă alta. Nu există rană mai vătămătoare ca aceasta pentru societate; dar, oricât de vicleni ar fi ei, viclenia lor tot va ieşi la iveală şi atunci oricine se va dezgusta de ei, ca de nişte leproşi. Să-şi aducă aminte cele scrise: Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul (Ps. 5, 6).
Sf. Tihon din Zadonsk
Articol preluat din cartea “Lupta intre carne si duh”, Editura Egumenita
Cumpara cartea "Lupta intre carne si duh"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.