Ce legatura poate fi intre afacerea Rosia Montana si bietele patrupede ce-si duc traiul prin orasele Romaniei? Aparent nici una. Dar ambele subiecte au un numitor comun: sunt o dovada a haosului din administratia publica romaneasca. Si nu sunt singurele.

Cine a spus ca exista mai multe Romanii, a avut dreptate. Faramitarea sociala, individualizarea, specializarea job-urilor au dus la stratificare sociala.

Un fenomen firesc, ati spune, pentru societatile civilizate. Numai ca, la noi, pe langa stratificare avem si o tendinta de izolare in indiferentism sau adversitate a acestor straturi, unul fata de altul. Iar in jur, blocandu-ne in haos, se ridica zidurile incompetentei si amatorismului administratiei romanesti. Asa arata haosul in care traim zi de zi, oameni obisnuiti si maidanezi, politicieni si afaceristi, emigranti si bastinasi, conducatori si condusi. Afacerea Rosia Montana, dar si uciderea unui copil nevinovat de catre niste maidanezi scapati de sub control le consider dovezi clare ale opiniei de mai sus. Avem o Romanie a puternicilor zilei, care isi duc existenta intr-o lume a lor, in cautare de putere, slava si avere. La Rosia Montana, aceasta se traduce prin politicieni care, de ani buni, se tot cearta pe proiectul minier, probabil cu gandul de a-si lua o parte cat mai frumusica din cascavalul auriu si, pe cat posibil, ceva capital electoral. Alaturi de acestia RMGC-ul si viitorii capsunari pe "plantatia” aurifera (si ce alte resurse s-or mai gasi pe acolo) pe care Statul Roman o va oferi spre stoarcere. Toti acestia danseaza hora discrepantelor demne de un manual de PR. Pe de o parte vedem cuvinte cheie manevrate patetic: locuri de munca, locuri de joaca, renovare, reabilitare, punere in valoare a patrimoniului etc. Despre cladirile ce vor fi demolate, exproprieri, paragrafele greu de digerat din contract si viitorul zonei nu se spune mai nimic. Pe de alta parte, sesizez un buget urias de publicitate si PR alocat de companie, motiv pentru care, spoturile de sensibilizare si convingere a opiniei publice curg de (prea) multa vreme pe la tele-vizuini (e noul termen pentru televiziunile care isi bat joc de jurnalism). Ceea ce inseamna ca profitul calculat si asteptat de companie este… de X ori bugetul alocat. Aici, stim doar ca X este cu atat mai mare cu cat straduinta RMGC este mai intensa. Avem o alta Romanie, a unei mase de cetateni majoritari, fara mari puteri decizionale, care este tratata de catre puternicii de mai sus precum maidanezii de catre autoritati. Ignorata in mare parte, dar buna de o poza in care sa mimezi democratia. Cetatenii acestia protesteaza in termeni care, in societatile zis civilizate, ar fi atras atentia de multa vreme si ar fi inrosit obrazul multor decidenti politici: tradare, poluare, globalizare corporatista, interese financiare. Din pacate, aceste cuvinte trec si se duc mai departe, asemenea maidanezului care a trecut nestingherit printre cordoanele oficiale ale NATO la Bucuresti. Iar ei raman cu framantari interne, asemenea domnului Victor Ponta, care este macinat interior de lupta dintre premier si deputat: unul vrea, celalalt se opune. Ei bine, gandindu-ma la marimea profitului de la Rosia Montana, cred ca el imaginea potrivita pentru marimea haosului social. Iar maidanezii care se plimba nestingheriti in haite si ne ucid copii nu sunt decat inca un semnal de alarma, care ne cheama la reconsiderari rapide si eficiente. Altfel, cultivarea haosului nu poate duce decat la schizofrenie sociala. PS.Pentru maidanezi,am o propunere,daca intereseaza pe cineva. Sa fie stransi dar nu ucisi,ci hraniti cu alimente expirate, pe care oricum le aruncam.Daca in Grecia ele se lasa la vanzare pentru oameni, cainii nostri nu le-ar manca oare?

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

.

• Omul impotriva naturii: Cazul Rosia Montana
  Publicat in : Editoriale
• Bisericile din Rosia, jertfite lui Mamona
  Publicat in : Editoriale
• Coordonate teologice si spirituale ale educatiei ecologice ortodoxe
  Publicat in : Religie