"Sa stiti ca trebuie identificat si delimitat foarte bine sensul vietii duhovnicesti“ – Dialog spiritual si cultural cu Preacuviosul Parinte Arhimandrit Dr. Vartolomeu Androni - staretul Manastirii Cozia si Exarh al manastirilor din Arhiepiscopia Ramnicului…

Fiind de o tinuta spirituala si monumentala deosebita, aparte, Manastirea Cozia – ce are hramul Sfanta Treime - ramane una dintre cele mai autentice valori ale arhitecturii bisericesti, o adevarata perla a Oltului, ce dainuie de peste 600 de ani pe pamant romanesc. In locul acesta mirific, unde pelerini de pretutindeni ajung in orice anotimp al anului, in aceasta vatra monahala a Olteniei, se pare ca cerul a coborat pe pamant, iar cei care ajung aici traiesc sentimentul opririi in loc a timpului in care traim.

Preacuviosul Parinte Arhimandrit Vartolomeu Androni - Staretul Manastirii Cozia si Exarh al Manastirilor din Eparhia Ramnicului, trudeste de ani de zile la pastrarea si conservarea a ceea ce stramosii si strabunii nostri au lasat cu marinimie in aceasta zona. In acest context si pe acest subiect sau tema a avut dragostea, disponibilitatea si generozitatea sa ne raspunda Sfintia Sa la cateva intrebari…

- Preacuvioase Parinte Arhimandrit, Staret si Exarh, ca orice pelerin care ajunge la Manastirea Cozia, as vrea sa stiu daca involuntar de vointa noastra nu tulburam in vreun fel sacralitatea manastirilor?

- Nu trebuie sa va faceti atatea griji, toate cu randuiala lor.

Majoritatea celor care ajung la Cozia sunt atrasi de aceasta oaza de frumusete si spiritualitate, dar fiecare isi are propria traire, propria chemare. Cu totii traiesc bucuria de a pasi in acest spatiu sacru, pentru ca mai apoi sa se poata inchina la mormantul lui Mircea cel Batran, ctitorul acestei manastiri. Se creeaza astfel o punte spirituala intre cei care se roaga si duhul stramosilor, care le da sentimentul de sporire a rugaciunii si ancestrala temeinicie. Cu siguranta ca acest tumult de vizitatori este uneori in detrimentul vietii calugaresti, pentru ca, oricat ai fi de riguros si de puternic, sunt lucruri care, involuntar, ispitesc. Linistea aceea de care monahul are nevoie este destul de greu de atins la Cozia, tocmai datorita acestor vizitatori, care de multe ori insista cu intrebari nevinovate si-n felul acesta, fara voia lor, te tulbura. Ca monah insa trebuie sa fii intarit duhovniceste, de aceea as zice ca nu este un martiraj, iar obstea noastra are o randuiala care ii da consecventa in ascultare.

- Eu, personal, cred ca nimic nu este mai inaltator decat sa adormi in dangat de clopot si sa te trezeasca toaca, atunci cand cheama la rugaciune. Cum puteti veni in ajutorul pelerinilor, astfel incat sa le puteti darui bucuria unei nopti de slujba la manastire?

- Manastirile de pretutindeni sunt deschise pentru toata lumea doritoare de astfel de lacasuri de inchinaciune. Ca exarh al manastirilor din spatiul monastic si monahal valcean, va pot spune ca noi am facut eforturi sa rezolvam problema celor care vin aici pentru rugaciune si reculegere, sau chiar intr-un circuit turistic. La Manastirea Cozia am reusit sa realizam un spatiu care sa asigure cazarea celor care vin din diferite locuri si colturi ale tarii. In termeni calugaresti, noi consideram ca este arhondaric, fara a avea pretentiile unui hotel, dar dispune de toate utilitatile, de un ambient confortabil, care sa le intretina starea de spirit, conferita de un spatiu monahal. Aceasta am gandit-o ca pe o actiune caritativa, in primul rand pentru copiii care vin in excursie la Manastirea Cozia. Putem sa le asiguram o noapte sau doua de cazare si masa, dar nu mai mult, pentru ca solicitarile sunt foarte mari si facem tot ceea ce ne sta in putinta pentru a multumi pe toata lumea.

- Preacuvioase Parinte Staret, multi dintre cei care au fost astazi la slujba asteptau sa se spovedeasca. Am stat de vorba cu cativa credinciosi si am fost cutremurat de ceea ce pot trai semenii nostri, care nu reusesc sa-si gaseasca un duhovnic. Multa lume va cauta pentru harul duhovnicesc, dar si pentru profunzimea si implicarea in esenta suferintei umane. Cum reusiti sa-i intariti sufleteste pe cei care vin sa se marturiseasca?

- Problema duhovniceasca joaca un rol foarte important nu numai pentru cei din manastiri, ci pentru toata lumea. Trebuie identificat si delimitat foarte bine sensul vietii duhovnicesti. Aceasta parte duhovniceasca nu-nseamna numai credulitate, numai obscurantism, inseamna de fapt o nevoie logica de a afla, cu ajutorul duhovnicului, cum sa te mantuiesti. Cei care vin de la parohii spre a se spovedi la manastire cauta de fapt ceea ce nu gasesc ei, ca nevoie sufleteasca. Din acest motiv alearga la manastire, dar, atentie, nu toti care au primit harul preotiei au si darul duhovniciei. Este extrem de important ca cel care-i este duhovnic sa nu-l pagubeasca pe om si mai bine sa-l trimita la un altul mai iscusit decat el. Pe langa dezlegare, duhovnicul trebuie sa-i dea celui care se spovedeste si o intarire, si un raspuns, si-o siguranta in cel pe care si l-a ales ca parinte spiritual. Este adevarat, cu totii trecem printr-o perioada mai grea, dar nu trebuie sa uitam ca dintotdeauna au existat astfel de perioade, mai bune sau mai grele. Eu am convingerea ca intotdeauna se vor gasi parinti duhovnici care sa le fie de folos celor care alearga la manastiri, ca si la bisericile de enorie sau parohie.

- In alta ordine de idei, Preacuvioase Parinte Staret, daca tot am ajuns la Manastirea Cozia, nu am putut rezista ispitei de a urca (si) la Bisericuta Bolnita. Am gasit acolo o liniste parca uitata de lume si un taram al artei, pe care cu mare bucurie l-am explorat. Ati vrea sa ne spuneti cate ceva (si) despre aceasta bijuterie a Manastirii Cozia?

- Asa dupa cum se stie, Manastirea Cozia a fost ctitorita de Mircea cel Batran, la anul 1386, pamantul manastirii aflandu-se de ambele parti ale soselei care leaga municipiul Ramnicu Valcea de municipiul Sibiu. Dupa ani de zile, un alt mare ctitor, Radu Paisie sau Petru Voievod, a tinut ca la Cozia sa ridice un edificiu unde sa se adaposteasca cei bolnavi, dar si o capela in care preotul sa faca slujbe si sa se roage pentru ei. Intre anii 1542-1543, acesta a ridicat bisericuta bolnita, care impresioneaza si astazi pe cei mai exigenti vizitatori, ajunsi aici de pe toate meridianele lumii. Stilul architectonic este cu certitudine autohton, fiind expresie a stilului muntenesc. Bisericuta are o forma treflata, iar peretii exteriori erau inconjurati de ocnite si rozete de piatra, pe care cineva, din pacate, le-a dat jos. Bisericii ii lipseste pronaosul, astfel ca din pridvorul inchis se intra direct in naos. Pictura nu a suferit renovari fundamentale, a mai fost doar consolidata, ca suport, pentru a nu se dezlipi fresca de perete si-n felul acesta pictura si-a pastrat prospetimea si expresivitatea. Cum spuneam, bisericuta bolnita ramane o bijuterie de netagaduit, intr-o deosebita armonie arhitecturala. Multi au apreciat-o ca pe o “printesa ori domnisoara”, pentru zveltetea si eleganta ei. Si vizitatorii din alte confesiuni sunt impresionati de valoarea artistica. In bisericuta bolnita se oficiaza doar Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, in ziua hramului “Sfintii Apostoli”, sau slujbe ocazionale de inmormantare. Pentru noi este o mare bucurie ca aceasta bolnita exista si ca a ajuns pana in zilele noastre. Din pacate, multe astfel de ctitorii au disparut.

- Preacuvioase Parinte Exarh, trebuie sa recunoasteti ca va ascundeti cu greu nostalgia, cred ca mult mai bine ar fi sa detaliem starea de fapt a acestui asezamant. Si pentru ca lumea de azi traverseaza o perioada grea, in care suferinta si bolile ii coplesesc pe cei sarmani, va ganditi cumva la revigorarea bolnitei de la Manastirea Cozia?
- Daca este sa ne gandim la faptul ca bolnita a fost realizata intr-o perioada in care lumea traia intr-o mare suferinta, este evident faptul ca era nevoie ca aceasta sa serveasca si la tamaduirea bolilor trupesti, dar si sufletesti. Eu consider ca este intr-adevar nevoie de o revigorare. Bolnitele manastiresti erau de fapt mici spitale pentru calugarii batrani si, in acelasi timp, aziluri pentru batranii si bolnavii din imprejurimi. Pe langa tamaduirea trupeasca, monahii aveau menirea de a asigura si un suport spiritual celor bolnavi, astfel incat slujbele din bisericuta erau ca un balsam pentru cei aflati in suferinta. Eu consider ca nu este deloc rau si ar trebui ca in viitorul apropiat sa reactivam aceste bolnite, pentru ca acest lucru este posibil. Numai ca acele case care au fost ridicate atunci de voievozii vremii trebuie consolidate, reamenajate, ca sa corespunda cel putin din perspectiva functionala a unui spital. Si la Manastirea Cozia, daca Dumnezeu va ajuta, s-ar putea ca pe langa bisericuta bolnita, care este o frumusete si care trebuie pastrata, pentru ca stiti cum este, cand dezvolti ceva trebuie sa ai grija sa nu distrugi altceva, eu consider ca la Manastirea Cozia ar fi posibila o revigorare a acelei bolnite si ca biserica, si ca vietuire. Dumnezeu ne-a invrednicit ca sfanta manastire sa se afle pe un pamant binecuvantat, astfel incat avem la indemana si ape minerale, si alte resurse balneare, dar si un aer proaspat de brad, care face bine plamanilor si psihicului. Deci, posibilitatile terapeutice sunt multiple.
- Desi toata lumea stie ca sunteti principalul sacrificat al obstei, in sensul ca tot ceea ce ati realizat aici ati facut-o cu pretul multor drumuri si al multor nopti nedormite, as vrea sa va rog sa ne spuneti daca programul slujbelor de la Manastirea Cozia a fost afectat din punct de vedere canonic?

- In anul 2000, dupa trecerea la cele vesnice a Parintelui Arhimandrit si Staret Gamaliil Vaida, Dumnezeu asa a randuit, sa ajung staret. De atunci mi-am propus ca acest program liturgic sa nu lipseasca din viata monahului. La noi in manastire obligatia fundamentala este aceea de a ajunge la slujba, mai intai biserica si dupa aceea alte trebuinte. Cei care au rezistat la Manastirea Cozia au reusit sa ajunga la o multumire sufleteasca desavarsita. In fiecare zi avem slujba tipic manastireasca: dimineata avem Acatistul, Ceasurile, Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie zilnic, este extraordinar de imbucurator pentru noi. Dupa aceea avem si un program de lucru, pentru ca in monahismul romanesc functioneaza foarte bine “roaga-te si munceste”, lucru care se imbina, chiar daca uneori este acuzata aceasta sintagma ca ar tine numai de perioada comunista. Ea a existat de cand lumea. Asa ca cine vrea sa se inhame la jugul monahal de la Manastirea Cozia are parte de intreg programul acesta monastic, ce se continua cu Vecernia de la ora 17:00, urmata de Utrenie. Slujba de Utrenie am coborat-o de la miezul noptii la ora 19:30, si asta din motive practice, pentru ca monahul care sta noaptea doua ore la slujba, a doua zi cu greu isi mai face ascultarea. Manastirea este mare, are nevoi speciale, iar noi nu suntem asa de multi. In felul acesta, programul slujbelor nu sufera din punct de vedere canonic, liturgic se desfasoara normal, iar ascultarile toate sunt acoperite. Asa ca pentru cei care isi doresc cu adevarat viata monahala, o spun cu toata sinceritatea ca este o bucurie sa se afle la Manastirea Cozia.

- Stiu ca Parintele Gamaliil Vaida a plecat la Domnul cu durerea de a nu fi putut ridica o clopotnita a manastirii. Inainte de a ne desparti, as vrea sa stiu daca ii veti duce visul la bun sfarsit?

- O, Doamne, daca ar depinde numai de mine! Eu v-am mai spus ca nimic din tot ceea ce s-a facut la Manastirea Cozia nu am facut singur. Daca nu exista obstea, fara indoiala ca n-as fi reusit mai nimic din toate astea. Dar ca si staret, a tinut de obligatia mea. Eu am iubit intotdeauna Manastirea Cozia cu toata fiinta mea si am iubit istoria, si am iubit fiinta asta a poporului roman, atat de greu incercat de-a lungul vremii. M-am implicat atat la Manastirea Cozia, cat si la alte manastiri, care sunt intr-o stare deplorabila si aproape de distrugere. Un astfel de exemplu este Manastirea Berislavesti, care are o biserica fara turla, si unde, daca nu am fi intervenit la timp, zidurile se distrugeau in intregime. Ar fi fost mare pacat, avand in vedere ca avem de-a face cu un monument din anul 1956, care se transformase in ruina si pur si simplu cadea sub ochii nostri. Pe astfel de obiective noi trebuie sa ne mobilizam, pentru ca asa ne punctam istoria. Toate se duc, dispar, dar, dupa cum vedeti, aceste monumente au ramas. Trist este ca in toate aceste demersuri intampinam mari probleme cu cei de la monumente, care ar trebui sa dea dovada de mai multa intelegere si mai mult realism, sa nu alergam cu anii dupa aprobari, de multe ori inutile. Va repet, toti monahii de-aici m-au ajutat, pentru ca cine poate sa fie mai aproape de un astfel de monument decat calugarii? De-acum, numai Dumnezeu va randui totul…

- Preacuvioase Parinte Staret, va multtumim in mod deosebit pentru tot si va dorim sa aveti parte de mult spor si de multe impliniri duhovnicesti!.

- Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti, in toata lucrarea cea buna pe care o savarsim!.

Interviu realizat de Stelian Gombos

.

• Viata duhovniceasca
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Viata duhovniceasca si familia
  Publicat in : Credinta