Cand se citeste rugaciunea femeii care a avortat, in a patruzecea zi sau mai repede? Acesteia i se citeste rugaciunea pentru avort sau si rugaciunile la patruzeci de zile pentru femeia careia i-a murit copilul?
In Molitfelnicele noastre exista o randuiala speciala "Pentru femeia care leapada" sau, conform manuscriselor, "asa numita lauza care a lepadat pruncul si care naste copilul inainte de timp si neimplinit sau la caz de nevoie".
Aceasta mica randuiala incepe ca de obicei cu "Binecuvantat este...", si cuprinde Cantarea intreita, troparul zilei si al Nascatoarei de Dumnezeu, rugaciunea "Stapane, Doamne, Dumnezeul nostru, Care Te-ai nascut din Sfanta, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria si in iesle ca un prunc ai fost culcat, insuti pe roaba Ta aceasta (N) care astazi a cazut in pacat de ucidere, cu voie sau fara de voie..." si Apolisul. O simpla comparatie a acestei rugaciuni cu cea de-a doua rugaciune "a femeii lauze ("Stapane, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce Te-ai nascut din Preacurata Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria") arata clar ca "rugaciunea pentru femeia care leapada" este o prelucrare a celei de dinainte. Lipsesc cele referitoare la pruncul nou nascut si se cere in mod special iertarea femeii care "cu voie sau fara de voie" a cazut in "ucidere", "lepadand pe cel zamislit intr-insa", dupa cunoscuta formula bisericeasca.
Rugaciunea aceasta trebuie sa fie rostita in ziua in care femeia a lepadat, asa cum apare din corespondenta ei cu cealalta rugaciune, in care se spune "in ziua cea dintai a nasterii copilului", dar si din expresia "cea care astazi a cazut in pacatul uciderii..., si l-a lepadat pe cel zamislit intr-insa".
Rugaciunea pentru cea care a lepadat se citeste in casa , in care se afla aceasta si celelalte persoane care se gasesc langa ea si o ingrijesc, ca si rugaciunea "la femeia lauza", avand in comun si expresia care se gaseste la sfarsitul rugaciunii "Iarta-i si pe toti cei care se gasesc in casa aceasta si s-au atins de dansa...".
O alta rugaciune in afara de aceasta nu este prevazuta de Molitfelnicele noastre pentru femeia care a lepadat, de aceea si in manuscrise si in Molitfelnicele tiparite, rugaciunea aceasta este asezata dupa randuiala de patruzeci de zile.
Rugaciunile la patruzeci de zile se citesc doar femeii care a nascut normal. Randuiala aceasta are astazi un caracter indoit, asa cum de altfel se arata si din titlul ei: "Randuiala la femeia lauza, dupa 40 de zile, si la aducerea pruncului la biserica". Rugaciunea o vizeaza si pe mama si pe prunc. Femeia vine la biserica sa-L preamareasca pe Dumnezeu pentru mantuirea ei si sa primeasca binecuvantarea si slujba "curatirii", dupa modelul Nascatoarei de Dumnezeu si conform prescriptiilor Vechiului Testament, care au influentat practica Bisericii noastre, iar pruncul ca sa fie binecuvantat si "imbisericit", sa fie oferit lui Dumnezeu, dupa modelul Domnului Care, in a patruzecea zi de la nastere, a fost adus la templul din Ierusalim.
Aceeasi este randuiala si pentru femeia care a nascut normal, dar careia intre timp i-a murit copilul, insa ea s-a limitat doar la prima parte. Astfel, aproape la jumatatea primei rugaciuni ("Doamne, Dumnezeul nostru, Atottiitorule, Parintele Domnului nostru Iisus Hristos..."), exact in momentul in care se incheie rugaciunile pentru femeie si incep cele care privesc pruncul, se face mentiunea: "Se cuvine a sti ca daca va fi murit pruncul, aici se va face sfarsitul". Dupa aceea preotul rosteste ecfonisul: "Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti...".
In Molitfelnicele noastre de astazi nu se spune clar daca trebuie sa se rosteasca si urmatoarea rugaciune a plecarii capetelor, "Stapane, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai venit pentru mantuirea neamului omenesc...", care se intituleaza "Rugaciune pentru mama copilului", sau daca trebuie imediat dupa prima rugaciune sa se faca apolisul. Se pare insa ca si aceasta rugaciune trebuie sa fie corelata, pentru ca si ea se refera doar la femeie si astfel se completeaza schema slujbelor noastre, alcatuite de obicei din doua rugaciuni, dintre care a doua este ca aceasta: "Rugaciunea plecarii capetelor", dar si din mentiunea unui codice care pune apolisul dupa aceste doua rugaciuni, in situatia in care va fi de fata "singura femeia".
Despre urmatoarele doua rugaciuni nu se pune problema, pentru ca acestea vizeaza in mod special pruncul si se rostesc doar cand acesta este viu. Acum, daca se intampla vreodata ca rugaciunea "Femeii care leapada" sa fie citita nu in ziua avortului, ci putin mai tarziu, aceasta se face "din iconomie", din ratiuni net practice, si nu are nici o legatura cu randuiala de patruzeci de zile a lehuzei, "al carei prunc nu se gaseste in viata".
Ioanis Foundoulis
Extras din "Dialoguri liturgice" , Ed. Bizantina
-
Reglementarile privind avortul in tarile Uniunii Europene
Publicat in : Morala -
Avortul este o dubla crima
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Avortul
Publicat in : Morala -
Ortodoxia si avortul
Publicat in : Sanatate si stiinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.