Patimile grave de la inceputul mileniului III

Patimile grave de la inceputul mileniului III Mareste imaginea.

PATIMILE GRAVE DE LA INCEPUTUL MILENIULUI III
Datorita unor imprejurari grele prin care au trecut tarile crestine in secolele XIX si XX, ca: sectarismul religios, comunismul ateist, socialismul, cele doua razboaie mondiale, indiferentismul religios, incapacitatea conducatorilor politici, societatea crestina si in special Ortodoxia, a avut cel mai mult de suferit.

Degradarea religioasa a tarilor ortodoxe a condus la confruntarea lor cu gruparile sectare de toate nuantele, creand un adevarat razboi mutual din ce in ce mai grav, astfel incat astazi prozelitismul sectar este tot mai violent si va fi in viitor un pericol pentru Ortodoxie. Se tot incearca o unificare a tuturor bisericilor crestine, se tot vorbeste atat de mult de ecumenism, ca factor de stabilitate in lumea de astazi. Ba se preconizeaza ca in curand sa se faca o religie crestina comuna. Gruparile sectare ajung acum sa ,,cumpere” pe ortodocsi cu dolari si euro si sa-i atraga la sectarism, creand un adevarat razboi impotriva Bisericii Ortodoxe.

Astazi, credinciosii nostri sunt tot mai tentati sa plece peste hotare pentru a munci, altii pleaca in excursii si nu se mai intorc, unii merg fiind invitati de unele secte pentru a primi ajutoare, ca apoi parte dintre ei sa renunte definitiv la Biserica Ortodoxa.

Sectele sunt un mare pericol pentru omul usor influentabil. Sunt foarte bine organizati si speculeaza orice greseala a preotului intr-o parohie. De obicei racoleaza familiile sarace invitandu-i la biserica lor sau ii duc in vizita la una din familiile lor. Aici le vorbesc despre bucuriile vetii, descriind saracia ca pe o binecuvantare a lui Dumnezeu. Vizitele sunt tot mai dese si intotdeauna vin cu ajutoare, aratand ca asa se ajuta intre ei.

Am cunoscut o familie care a cazut prada baptistilor. Le-a promis ca le va gasi serviciu, le-a dat apartament in oras, casa de la tara vanzandu-o si banii intrand in venitul comunitatii baptiste, pana cand, primind botezul, au trebuit sa dea zeciuiala si indemnati sa racoleze alti membri. Au dorit sa se reintoarca la ortodoxie, dar au fost amenintati, lasati fara seviciu drept pedeapsa si au ramas si fara locuinta.

Insa nu putem acuza numai pe sectanti. O parte din vina o avem si noi ortodocsii, deoarece suntem pusi in situatia penibila de a cere credinciosilor nostri anumite onorarii pentru serviciile prestate, si nu facem misiune in mod gratuit, cum faceau apostolii si inaintasii nostri. Dar atrag atentia, ca biserica este institutie platitoare de taxe si impozite, are nevoie de intretinere si administrare gospodareasca, iar toate aceste cheltuieli sunt suportate din micile contributii benevole ale credinciosilor. Aceste sume sunt nesemnificative tinand cont de faptul ca slujitorii bisericii isi primesc si ei remuneratia tot din acest fond, avand salarii mici. Unii dintre clerici chiar traiesc din mila credinciosilor si locuiesc in casele parohiale, unele chiar insalubre. Si cum poti intretine o parohie (unele chiar cu cateva zeci de familii), cand unii oameni sunt indiferenti, altii sunt saraci, altii neputinciosi, iar unii reprezentanti ai statului sunt necredinciosi?

Am cunoscut preoti, buni slujitori ai altarului, care sunt nevoiti sa munceasca pentru a-si intretine familia. Am cunoscut preoti care muncesc pentru a intretine biserica la care slujesc, am cunoscut preoti care au fost nevoiti sa-si construiasca singuri case parohiale, muncind singuri, iar credinciosii lor privesc cu indiferenta la efortul pe care il depun.

Misiunea preotului este una dificila, mai ales in aceasta societate post ateista si realmente necredincioasa, in care obtii cu greu un sprijin material. Bisericile nu sunt ajutate suficient, iar unele sunt lasate sa se ruineze, preotii fiind neputinciosi de multe ori. Pentru a face anumite reparatii, iti trebuiesc zeci de avize si aprobari, iar de multe ori nu le poti obtine, iar daca le obtii nu ai cu ce sa realizezi ceea ce ti-ai propus. In aceasta situatie se afla unele biserici ortodoxe.

Preotul trebuie de multe ori sa fie si slujitor al altarului si misionar in parohia sa, dar trebuie sa fie si un bun gospodar, pentru ca foarte putini ajuta bisericile, in special pe cele de la sate. Stim cu totii ca numarul crestinilor ortodocsi este foarte mare, 86% din populatia Romaniei, iar raportat la numarul credinciosilor bisericile sunt foarte putine.

Cineva spunea ca se construiesc mai multe biserici decat scoli, sau numarul de preoti este mai mare decat numarul medicilor sau al profesorilor, sau se spune ca nu construim niciun mare centru de cercetare finantat la nivel european, in schimb construim una dintre cele mai mari catedrale.

Dar biserica nu se adreseaza doar unui segment de populatie, doar unei categorii de cetateni asa cum se rezuma scoala sau spitalul. Este normal ca intr-un oras sau intr-un sat sa fie mai multe biserici si una sau mai multe scoli si un centru medical. Intr-un oras cu 30000 de locuitori nu poti infiinta mai mult de 3 scoli, pentru ca nu sunt mai mult de 3000 de copii, adultii au terminat studiile (27000 de locuitori), pe de alta parte un spital este suficient, deoarece nu suntem bolnavi cu totii si stam internati in spital, sunt intr-adevar mai multe cabinete cu medici de familie, atat cat Ministerul sanatatii crede de cuviinta.

Biserica se adreseasa tuturor credinciosilor, indiferent ca vin sau nu vin la biserica duminica de duminica, toti au nevoie de serviciile bisericii. Un preot nu poate sa-si faca datoria fata de credinciosi daca acestia sunt enorm de multi. Asa cum medicul de familie nu poate avea mai mult de 2500 de pacienti, cum un profesor nu poate avea la clasa mai mult de 30 de elevi, nici un preot nu poate avea mai mult de 2000 de familii, pentru ca ar fi dificil sa-si faca pe deplin misiunea. Pentru aceasta sunt mai multi preoti la o biserica sau sunt mai multe biserici. Preotul nu oficiaza numai slujbe in biserica, el viziteaza credinciosii acasa, este si psihologul familiilor, cerceteaza pe cei bolnavi, merge in scoli, in spitale si chiar la inchisoare, deoarece si cei inchisi sunt fiii bisericii, chiar daca au comis acte pe care legea codului civil si morala crestina le condamna.

Spunem ca se contruiesc multe biserici, dar ar trebui sa ne ingrijoreze faptul ca sunt mai multe carciumi decat biserici, sau numarul cluburilor de noapte este de zece ori mai mare decat cel al bisericilor. Dar cluburile de noapte nu sunt institutii de cultura precum biserica, acestea se ocupa cu distrugerea omului si a sufletului acestuia, pe cand biserica se nevoieste sa-i reabiliteze pe cei care si-au cheltuit averea in aceste cluburi. Nu biserica este vinovata de sutele sau miile de sinucideri care au loc anual la nivel de tara, ci aceste cluburi care sunt conduse de cei care critica biserica.

Apoi, trebuie sa amintim ca unii dintre credinciosii nostri sunt stapaniti de unele patimi, dintre care amintim:

ALCOOLISMUL
Alcoolul in sine nu este ceva necurat in fata lui Dumnezeu. Primul cultivator al vitei-de-vie ne este prezentat in Sfanta Scriptura. In capitolul al IX-lea din cartea Facerii ni se spune ca Noe, dupa potop, a sadit vie, a baut vin si s-a imbatat, necunoscand efectul vinului. Dumnezeu este Creatorul vitei-de-vie, al cerealelor si pomilor fructiferi, din care se extrag si se fac diferitele bauturi alcoolice. In Sfanta Scriptura se spune: ,,Ca sa scoata paine din pamant si vinul veseleste inima omului.” (Psalmul 103; 16)

Deci, Biblia nu condamna consumul moderat al acestora: ,,Apoi cumpara pe argintul acesta tot ce doreste sufletul tau: boi, oi, vin, sichera si orice iti pofteste sufletul tau, si mananca acolo inaintea Domnului Dumnezeului tau si te veseleste, tu si familia ta.” (Deuteronom 24; 26)

Potrivit invataturii din Sfanta Scriptura, mancarea si bautura sunt conforme cu legile morale cand omul tine in ele o masura dreapta si prielnica sanatatii, cand nu mananca si nu bea spre placerea pantecului, ci spre mentinerea vietii. Este binecunoscuta si minunea prefacerii apei in vin savarsita de Mantuitorul Hristos la nunta din Cana Galileii (Ioan 2; 1-10), cat si cuvintele adresate de Sfantul Apostol Pavel lui Timotei: „De acum nu bea numai apa, ci foloseste putin vin, pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni.” (I Timotei 5; 23) Deci Dumnezeu nu condamna consumul de vin, ci excesul de alcool, betia.

Despre betivi Sfanta Scriptura spune ca ,,un ocarator este vinul, un zurbagiu bautura imbatatoare si oricine se lasa ademenit nu este intelept” (Pilde 20; 1), iar Sf. Apostol Pavel spune: ,,Nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu” (ICorinteni 6; 10), iar pe efeseni ii sfatuieste: ,,Si nu va imbatati de vin, in care este pierzare, ci va umpleti de Duhul Sfant.” (Efeseni 5; 18)

Betia nu-l afecteaza doar pe betiv sau pe alcoolic, ci si pe cei din jurul lui. Multe familii s-au destramat din cauza alcoolului, foarte multi sunt violenti si ajung chiar la crime din cauza lui. Cate accidente rutiere s-au intamplat din cauza lui... Sunt multe cazuri in care foarte multi au saracit si au pierdut chiar si casele din pricina alcoolului. Aceste realitati ale societatii de astazi ne sunt prezentate zilnic prin mass-media.

Inaintea multor pacate mari ca: uciderea, desfranarea, bataia, talharia, cearta, este prezent abuzul de alcool, care este unul din cele 7 pacate de moarte. Alcoolul il poate face pe om, neom, ducandu-l la imbolnavirea sistemului nervos, distrugerea ficatului, el mai aduce dezechilibru, confuzie, pierderea controlului, depresie si un respect de sine scazut. Sfanta Scriptura descrie in Pildele lui Solomon efectele betiei cand spune: ,,Pentru cine sunt suspinele, pentru cine vaicarelile, pentru cine galcevile, pentru cine plansetele, pentru cine ranile fara pricina, pentru cine ochii intristati? Pentru cei ce zabovesc pe langa vin, pentru cei ce vin sa guste bauturi cu mirodenii. Nu te uita la vin cum este el de rosu, cum scanteiaza in cupa si cum aluneca pe gat, caci la urma el ca un sarpe musca si ca o vipera improasca venin. Daca ochii tai vor privi la femei straine si gura ta va grai lucruri mestesugite, vei fi ca unul care sta culcat in mijlocul marii, ca unul care a adormit pe varful unui catarg.” (Pilde 23; 29-34)

Deci alcoolul, ca si alte lucruri, poate fi daunator sau bun, depinde cum este folosit, el poate fi folosit ca medicament, precum a grait Sf. Apostol Pavel catre Timotei: „De acum nu bea numai apa, ci foloseste putin vin, pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni.” (I Timotei 5; 23), sau poate fi ucigatorul nostru.

Cu toate urmarile sale catastrofale, consumul de alcool aproape s-a triplat in ultimii zece ani in tara noastra.

Este plaga cea mai grea, cea mai rusinoasa si mai degradanta a Bisericii si a tarilor ortodoxe. Pe cat este de frumoasa si vie Biserica Ortodoxa cu slujbele sale divine, cu frumoasele ei manastiri si cu marea ei traditie milenara unica in lume, pe atat este de dureroasa si greu de vindecat aceasta cumplita plaga sociala care se intinde ca un cancer in randul credinciosilor.

Pe timpul regimului comunist consumul de alcool era supravegheat si controlat prin diverse masuri si mijloace. Nu existau atatea carciumi, bautura nu era atat de diversificata, programul acestora era foarte strict, iar femeile si copiii nu intrau in acestea. Dar in ultimii ani alcoolismul s-a extins la toate varstele, si mai ales la tineri si la femei. Este drogul cel mai cumplit al romanilor. In fiecare sat sunt mai multe carciumi improvizate, decat magazine alimentare, care intoxica sufleteste si trupeste sute de tineri si batrani, barbati si femei, impingandu-i spre divort, spre crime, batai si imoralitati.

Cel mai jalnic este ca magazinele alimentare sunt pline cu bauturi alcoolice si cu pachete de tigari. Chiar daca este pus un afis mare ,,nu vindem bauturi alcoolice minorilor” sau ,,nu vindem tigari minorilor”, acesta este pus doar formal, deoarece cea mai multa bautura se vinde minorilor. Langa scoli sunt amplasate asa-zise cafenele, dar care au in rafturi si bauturi alcoolice si tigari.

Daca mergi intr-un sat, ai sa descoperi un paradox: carciuma este deschisa nonstop, iar magazinul alimentar are program pana la o anumita ora. Ai surpriza sa vezi oameni consumand alcool in loc sa munceasca. Nu mai exista respect si nici rusine. Tinerii beau la masa cu parintii, femeile cu barbatii, iar tinerele ,,domnisoare” le tin companie domnilor ,,generosi”.

Ce sa mai discutam de barbati, care vin tot mai putini la biserica. De multe ori prefera sa munceasca duminica sau in zi de sarbatoare, sau prefera sa mearga la carciuma unde ,,la un pahar de bautura”, se incarca cu cele mai grele pacate.

Intr-o zi treceam pe langa un magazin si am intrebat pe unii barbati de ce nu merg la Sfanta Biserica. Unii mi-au raspuns respectuos ca nu au obisnuit, dar vor incerca sa vina. Pe drum un batranel, sprijinindu-se in baston se indrepta spre carciuma. L-am salutat respectuos si l-am intrebat, printre altele:

- De ce nu incerci sa vii si la biserica?

- Este prea departe, a raspuns el.

Un altul din usa carciumii raspunde:

- Pai, noi mergem mereu la biserica noastra (referindu-se la carciuma), privind spre cei care erau inauntru si a inceput sa rada in hohote.
Iata pana unde a mers diavolul, l-a determinat pe om sa confunde biserica cu carciuma. Daca duminica mergi la o carciuma vei gasi mai multi barbati decat in biserica. Oare a cui este vina?

Aceasta plaga nu are aproape niciun leac, decat boala si osanda Lui Dumnezeu.

DESFRAUL
Alt greu pacat inrudit cu alcoolismul si strans legat de firea umana, este desfraul. Si oare cine poate birui patima aceasta asa de greu de stapanit? Desfraul a biruit imparati si voievozi, a necinstit copii si fecioare si a intinat, uneori tot ce este mai sfant in om.

Desfraul, mai ales astazi, face ravagii in societatea crestina si mutileaza fizic si psihic o buna parte dintre crestini, fiind unul dintre pacatele cele mai greu de vindecat.

Vedem in zilele noastre ca nu se mai pune pret pe casatorie, preferandu-se concubinajul. Duhul vremurilor noastre estompeaza constiinta crestina; concubinii nu-si mai traiesc pacatul cu sfasiere de inima pentru situatia in care se afla si pe care ar trebui sa o depaseasca. Zeci de cantareti, prezentatori de stiri si alte vedete TV- modelele vremurilor noastre de azi - afirma cu nonsalanta: ,,casatoria este doar o hartie, ce sa fac cu ea. Siguranta in relatie se bazeaza, pe cat de mult isi doresc sa fie bine, nu pe un petic de hartie.”

Chiar in Vechiul Testament gasim destule cazuri de desfrau. Primii oameni care au pacatuit inaintea lui Dumnezeu au fost Adam si Eva. Dupa ce au mancat din pomul oprit, au simtit ca sunt goi si s-au acoperit cu frunze de smochin. Dar si proorocul David a gresit trupeste inaintea lui Dumnezeu, luand de sotie pe femeia lui Urie Heteul. (II Regi capitolul 11) Dar David s-a pocait de acest pacat inaintea Domnului, compunand Psalmul 50. Insa fiul sau Solomon, cel de-al doilea copil al lui David cu Batseba, i-a intrecut pe toti prin acest cumplit pacat: ,,Regele Solomon, in afara de fata lui Faraon, a iubit si alte multe femei straine: Moabite, ammonite, idumeiene, sidoniene, hetite si amoriene . Adica din acele popoare pentru care Domnul zisese fiilor lui Israel : << sa nu va duceti la ele, nici sa nu vina la voi, ca sa nu va intoarca inima voastra spre dumnezeii lor >>. De acestea s-a lipit Solomon cu dragoste. Si a avut el sapte sute de femei si trei sute de concubine; si femeile i-au smintit inima lui.” (III Regi 11; 1-3)

De asemenea, Irod Agripa, regele Samariei, care a luat de femeie pe Irodiada, sotia fratelui sau, a fost aspru mustrat de Sfantul Ioan Botezatorul. Pentru aceasta marelui prooroc i s-a taiat capul. Din cauza acestui pacat si din cauza Irodiadei, regele Irod a fost alungat de pe tron si exilat.

Vedeti ce cumplit este pacatul desfranarii? Nimeni nu-l poate imblanzi si stapani fara ajutorul lui Dumnezeu, fara post si rugaciune, fara vointa tare si infranare trupeasca. In predica de pe munte Mantuitorul spunea: ,,Ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, o face sa savarseasca adulter, si cine va lua pe cea lasata savarseste adulter.” (Matei 5; 32)

Sfantul apostol Pavel indemna pe Corinteni: ,,fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se da insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau. Sau nu stiti ca trupul vostru este templul Duhului Sfant care este in voi, pe care-l aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu, in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (I Corinteni 6; 18-20)

Fiti cu luare aminte la cuvintele sfantului Apostol Pavel, care pune atat de mult accent pe trupul omului, considerandu-l templul Duhului Sfant. Acest pacat al desfranarii angreneaza si trupul si sufletul, ambele parti ale omului, si, daca sufletul este de la Dumnezeu, trupul este sfintit de Dumnezeu prin Duhul Sfant ,, Domnul de viata facatorul”. Prin pacatul desfranarii omul alunga tot ce este divin in el si ramane pustiu, o cetate pustiita in care nu are loc decat pacatul.

In legea veche erau cuprinse si pedepse cu privire la pacatul desfranarii. Iata ce scrie Moise primitorul direct al acestei legi: ,,De se va desfrana cineva cu femeie maritata, adica de se va desfrana cu femeia aproapelui sau, sa se omoare desfranatul si desfranata. Cel ce se va culca cu femeia tatalui sau, acela goliciunea tatalui sau a descoperit; sa se omoare amandoi, caci vinovati sunt. De se va culca cineva cu nora sa, amandoi sa se omoare, ca au facut uraciune si sangele lor este asupra lor. De se va culca cineva cu barbat ca si cu femeie, amandoi au facut nelegiuire si sa se omoare, ca sangele lor asupra lor este. Daca isi va lua cineva femeie si se va desfrana cu mama ei, nelegiuire face, pe foc sa se arda si el si ele, ca sa nu fie nelegiuiri intre voi. Cel ce se va amesteca cu dobitoc sa se omoare si sa se ucida dobitocul. Daca femeia se va duce la vreun dobitoc, ca sa se uneasca cu el, sa ucizi femeia si dobitocul sa se omoare, ca sangele lor este asupra lor. De va lua cineva pe sora sa, dupa tata sau dupa mama, si-i va vedea goliciunea lui aceasta este rusine si sa fie starpiti inaintea ochilor fiilor poporului lor. El a descoperit goliciunea surorii sale; sa-si poarte pacatul lor. Barbatul care se va culca cu femeie in timpul curgerii ei si-i va descoperi goliciunea, acela a descoperit curgerea sangelui ei si ea si-a descoperit curgerea sangelui sau: amandoi sa fie starpiti din poporul lor. Goliciunea surorii mamei tale si a surorii tatalui tau sa n-o descoperi, ca unul ca acela isi desgoleste trupul rudei sale si-si vor purta pacatul amandoi. Cel ce se va culca cu matusa sa descopera goliciunea unchiului sau; sa-si poarte amandoi pacatul si fara de copii sa moara. De va lua cineva pe femeia fratelui sau, uraciune este, ca a descoperit goliciunea fratelui sau; fara copii sa moara.”(Leviticul 20; 10-21)

Mantuitorul Hristos, facand referire la aceasta lege spune adresantilor sai: ,,Ati auzit ca s-a zis celor de demult: ,,sa nu savarsesti adulter”. Eu insa va spun voua: ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui.” ( Matei 5; 27-28 )

Dar, mai mult ca oricand, desfraul ucide cel mai mult tineretul de astazi. Daca in vechime fecioria era o mare virtute, o podoaba de mare pret, pentru tineri astazi fecioria a devenit ceva rusinos. Putini tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie. Putini crestini isi nasc toti copii si nu fac avort, iar majoritatea dintre ei avorteaza, fac paza conjugala, iau medicamente anticonceptionale si folosesc toate metodele moderne numai sa nu aiba copii, netemandu-se de pedeapsa lui Dumnezeu, care ne va ajunge pe toti.

Ce sa mai vorbim de ,,casatoriile de proba” unde oamenii traiesc necununati atat civil cat si religios. Traiesc in pacat, dau nastere la copii complacandu-se in aceasta situatie pacatoasa. Cand am ajuns in prima parohie, am gasit oameni care, la varsta de 50-60 de ani erau necununati religios. I-am convins ca au trait in pacat si i-am cununat, dar este rusinos si trist sa-ti participe copiii la aceasta taina, taina unirii dintre un barbat si o femeie care nu mai sunt doi, ci unul singur. Ce exemplu dai tu copilului tau, ce model demn de urmat esti copiilor tai, daca tu insuti traiesti in pacat! Cel mai trist a fost cand o batrana m-a chemat sa o cunun cu sotul ei, care decedase in acea dimineata. I-am explicat ca nu se poate acest lucru si ce inseamna Taina cununiei, apoi am intrebat-o de ce nu s-au cununat pana acum. Rapunsul a fost sec, spunand ca nu a crezut ca este atat de important.

Insa in ultimii ani desfraul s-a extins cel mai mult la elevii minori din scoli, indeosebi la orase. Mai ales fetele cuprinse intre varsta de 13-16 ani cad prada acestui pacat cumplit, indeosebi datorita filmelor pornografice pe care le pot viziona, a revistelor pornografice sau cu continut erotic, lipsei de educatie religioasa si a imbracamintei indecente. Se constata o adevarata explozie sexuala apocaliptica, nemaiintalnita pana acum la copii, care degradeaza in tot felul de pacate straine tinerilor de pana azi. De aceea nu putine fete minore raman insarcinate si avorteaza; majoritatea dintre ele fumeaza, consuma droguri, stau prin discoteci si cluburi, baruri sau cafenele si nimeni nu le invata frica de Dumnezeu. Nimeni nu le indeamna spre Hristos, spre biserica si spovedanie, iar parintii lor nu-si fac aproape deloc datoria.

Toata lumea spune acelasi lucru: ,,tinerele noastre fete nu mai asculta de parinti.” Mamele le lasa de capul lor, nu mai invata, zac in pacate si nimeni nu ia nicio masura de protectie a tinerilor nostri copii.

Oare de ce tac mamele? De ce parintii privesc si nu iau masuri de indreptare a comportamentului fiilor lor? De ce oare se predau prin scoli ore de educatie sexuala? De ce trebuie sa ingaduim aceasta degradare satanica a copiilor nostri? Oare unde vom ajunge cu societatea semipagana de astazi? Vrem sa fim la fel ca in Occident?

Stim ca organizatiile oculte si satanice din Occident, care nu cred in Dumnezeu, ne-au adus aceste urgii diabolice, ca sa ne distruga credinta ortodoxa, morala crestina, evlavia stabuna, legatura vie cu Biserica lui Hristos, ca sa nu mai avem copii sanatosi, elevi cu frica de Dumnezeu, studenti eminenti si mame cinstite cu prunci in brate. De aceea rar vedem tineri, baieti si fete, la Sfanta Liturghie, la Spovedanie si la Sfanta Impartasanie.

Ce am imprumutat din Occident si din America- ,,pamantul fagaduintei”? Nimic bun, am luat obiceiuri si traditii pagane. In triburile salbatice din America barbatii aveau cercei pusi in nas, buric, in limba, in ureche, chiar si prin partile intime ale corpului. Tinerii nostri atat de mult au decazut moral, incat au imprumutat aceste vechi obiceiuri. Rezultatul este urmatorul: barbati cu cercei pusi in diferite parti ale corpului, chiar copii mici (4-5 ani) poarta cu mandrie aceste podoabe. Ce sa mai vorbim de tatuaje. In lumea pagana tatuarea unei parti a corpului omenesc desemna starea sociala a membrului respectiv. Mai tarziu cei decazuti moral erau insemnati, de obicei criminalii si prostituatele. Aceasta insemnare, cu ajutorul tatuajului, se facea pentru ca respectivii sa fie evitati de ceilalti membrii ai tribului. Cu alte cuvinte, era o rusine sa fii tatuat, sa fii insemnat, erai marginalizat, exclus din societate.

Astazi tinerii sunt mandri cu aceste desene pe corpul lor si nu se multumesc doar cu un tatuaj mic, ba unii isi tatueaza aproape intreg corpul. Aceste desene au o conotatie satanica, desemnand personaje diabolice. De multe ori aceste personaje desemneaza grupul, clanul sau banda din care fac parte acesti tineri sau treapta ierarhica la care se afla respectivul.

Ce sa mai vorbim de sarbatorile pagane aduse din America sau din Occident si care se tin cu atata fast in tara noasta. Spre exemplu: Sf. Valentin (Valentain Day) sau Ziua Indragostitilor, o zi in care se da frau liber desfraului. Eu, personal, o numesc ziua desfraului, deoarece multe nelegiuiri se savarsesc in aceasta zi. Pana si statul incurajeaza aceasta sarbatoare si i-a dat chiar si o conotatie pornografica. Se practica aceste casatorii fictive la care tinerii primesc si un act de casatorie provizoriu, dar care-i face pe tineri sa creada ca pot face orice. Se practica casatoria in tramvai, prin parcuri, in piete etc., dar nicidecum nu se respecta cadrul legal al savarsirii casatoriei. Sunt incurajate concursuri in care cupluri de tineri trebuie sa se sarute cat mai mult, aceste concursuri chiar fiind filmate. Sa pomenim apoi de comertul cu obiecte pornografice.

Pe de alta parte, aceasta campanie antihristica si antiortodoxa din scolile sau din orasele noastre, este sustinuta cel mai mult de televiziunea straina care activeaza in fiecare tara si raspandeste tot felul de filme pornografice degradante si cu crime, cum nu sunt nici in Occident. Televiziunea joaca un mare rol in aceasta decadere moral-religioasa a tineretului de astazi. Incepand cu posturile pentru cei mici, desene animate, care inainte aveau un rol educativ, acum sunt pline de violenta, unele chiar au si un continut erotic. Roboti care distrug universul, monstri fiorosi, fiinte extraterestre, apoi desene in care predomina iubirea, dar nu o iubire crestineasca, ci una platonica. De aceea vedem cum copiii nostri isi confectioneaza arme din diferite materiale sau cum practica jocuri violente. In magazine cele mai vandute jucarii nu sunt cele constructive, educative, ci armele, sabiile, masinile de razboi etc. Atentie mamici! Ceea ce fac astazi copiii dumneavoastra, asta vor face si cand vor fi mari. Nu exista film care sa nu cuprinda si scene de violenta sau scene erotice. Cei care difuzeaza aceste filme se ascund sub acel avertisment din coltul ecranului. Dar cel mai grav este ca firmele de televiziune au posturi speciale pentru aduti, la care tinerii au aces liber sau mai grav unii parinti privesc impreuna cu copiii lor.

Cei care nu cred in Hristos si care Il rastinesc din nou prin faptele lor, nu stau degeaba. Lovesc cel mai mult in tarile ortodoxe, le acuza pe nedrept ca ingradesc libertatea de exprimare, ucid copiii prin avort si desfrau, interzic sa se spuna adevarul pe fata si permanent supravegheaza pe toti. Suntem ca niste straini in tara noastra, fiind condusi din exterior. Iata in ce prapastie ne aflam. Si cine ne mai poate scoate la lumina decat Hristos? Cine ne mai aude plansul? Tara o conduc strainii, tinerii cauta de lucru prin alte tari, iar noi suntem slugi in propria noastra tara. Aceasta stare dezolanta grabeste sfarsitul lumii, sfarsitul fiecarei tari si al fiecaruia dintre noi.

De aceea, iubiti frati crestini, facem apel, in numele lui Hristos, sa ne opunem tuturor metodelor anticrestine, antinationale si satanice, pe care dusmanii lui Hristos din toate partile vor sa le aplice in tarile ortodoxe.

Parasiti definitiv pornografia, uciderea de copii, divortul, imbracamintea necuviincioasa si neascultarea de parinti, ca sa va miluiasca Hristos , caci alcoolismul si desfraul sunt cele mai grele boli sufletesti.

Insa prin Hristos toate le putem invinge, caci El merge vesnic cu noi. Sa chemam numele Lui cel Sfant, sa parasim pacatele noastre prin pocainta si asa vom imparati cu Hristos in veci. Amin

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

Despre autor

Marian David preot Marian David

Colaborator
84 articole postate
Publica din 03 Ianuarie 2014

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 2997

Voteaza:

Patimile grave de la inceputul mileniului III 3.50 / 5 din 2 voturi.

Cuvinte cheie:

patimile pacatele

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE