Amintiri despre Arhiepiscopul Victorin Ursache

Amintiri despre Arhiepiscopul Victorin Ursache Mareste imaginea.

In data de 16 iulie 2011 se implinesc 10 ani de la trecerea la Domnul a Inaltpreasfintitului Victorin Ursache, cel care a fost Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din America si Canada timp de aproape trei decenii. A trecut la cele vesnice in Detroit, Michigan, la varsta de 89 de ani, dupa 35 de ani de pastorire, ca ierarh pe continentul nord-american, fiind insa inmormantat sub glia strabuna, la Manastirea Putna.


S-a nascut in 24 iulie 1912, in satul Manastioara din comuna Siret, judetul Suceava. A urmat cursurile liceului din Siret iar in anul 1932 a devenit student la Facultatea de Teologie din Cernauti. Dupa cei patru ani de facultate, a ajuns profesor la Seminarul Teologic de la Manastirea Neamt. Tot acolo a fost tuns in monahism, primind numele Victorin, la sugestia viitorului Patriarh Nicodim care i-a spus staretului: „Pune-i numele de Victorin, caci s-a dovedit ca stie sa rabde ca un mucenic si va sti sa se poarte ca un Ierarh”. Mai tarziu, timp de patru ani a fost staret al Manastirii Neamt; apoi a fost trimis ca reprezentant al Patriarhiei Romane la Ierusalim (1946-1956). In acea perioada l-a avut ca ucenic in Tara Sfanta, pe Cuviosul Schimnic Ioan Iacob Hozevitul. Urmatorii zece ani i-a petrecut tocmai pe continentul american, in calitate de profesor la Seminarul teologic „Sf. Tihon” din South Canaan, Pennsylvania. In 1966 a fost ales si intronizat ca episcop al Episcopiei Misionare Romane din America si Canada, iar in anul 1973 a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop al romanilor de pe continentul nord-american, o data cu transformarea fostei Episcopii in Arhiepiscopia Ortodoxa Romana din America si Canada.

S-a stins din viata la Detroit, in 16 iulie 2001, dar a fost adus si inmormantat in 22 iulie la Manastirea Putna, in locul de pace si liniste pe care si l-a dorit.

Acum, la implinirea a 10 ani de la trecerea sa la Domnul, ne-am propus sa ne oprim asupra catorva dintre marturiile unor preoti din S.U.A. si Canada, care l-au cunoscut foarte bine pe vrednicul de pomenire Arhiepiscop Victorin, care i-au fost colaboratori apropiati, si ale caror ganduri de recunostinta au fost publicate de-a lungul anilor in Calendarul Credinta, editat de Arhiepiscopie.

Parintele George Chisca, parohul de la Biserica „Sfantul Ioan Botezatorul” din Montreal, Canada, a evocat personalitatea Arhiepiscopului Victorin Ursache intr-un emotionant articol intitulat „Cu Arhiepiscopul Victorin la Montreal”, publicat in Calendarul Credinta din anul 2002, in amintirea marelui Ierarh care trecuse deja la cele vesnice cu un an in urma. Redam mai jos un fragment din acest articol.

Cu Arhiepiscopul Victorin la Montreal

Soarta, sau conditia spirituala a celui ce scrie aceste randuri, cat si a multora dintre fratii slujitori ai altarelor de pe acest continent nord-american, ca de altfel si a miilor de credinciosi, a fost determinata, conturata si legata, in ultimii 35 de ani, de vrednicia ierarhului pe care l-am avut pana mai ieri, Arhiepiscopul Victorin.

Mutat la Domnul, din 16 iulie 2001, Arhiepiscopul Victorin va ramane mereu cu noi prin tot ce a facut si ce n-a facut. A fost al 3-lea ierarh canonic al Eparhiei noastre infiintate in 1929. A fost primul ierarh ridicat la rangul de Arhiepiscop in iulie 1973 si Eparhia la rang de Arhiepiscopie. Biografia Arhiepiscopului Victorin este bine cunoscuta din publicatiile Arhiepiscopiei noastre cat si din cele ale Bisericii noastre Ortodoxe Romane de pretutindeni. Subliniem aici ca el a fost pana la sfarsitul vietii, in calitate de ierarh al Arhiepiscopiei noastre in America si Canada, membru deplin canonic al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, prin aceasta, Arhiepiscopia noastra fiind parte integranta spiritual-canonic, a Bisericii noastre stramosesti („Mama noastra a tuturor”, M. Eminescu).

In cele ce urmeaza, voi incerca si voi incerca numai, pentru ca nu voi putea reda complet si pe deplin tot ceea ce as dori sa spun despre Arhiepiscopul Victorin si legaturile sale cu Montrealul – Comunitatea - Biserica Sf. Ioan Botezatorul, Biserica ce a fost fondata cu binecuvantarea si sprijinul continuu al fericitului intru adormire, Arhiepiscopul Victorin.

Poposeste la Montreal pentru prima data in 1957, dupa venirea sa de la Ierusalim si stabilirea in Statele Unite. Aici, la Montreal, avea rude, Pavel Ursachi, cantaret bisericesc pe care il viziteaza si prin care cunoaste mai multi credinciosi romani cu care va intretine legaturi de-a lungul anilor.

Dupa chemarea sa la raspunderea de episcop, in 1967, va vizita din nou Montrealul in noiembrie 1969. Atunci l-am cunoscut pentru prima data, aflandu-ma ca student la doctorat, la Facultatea de Teologie a Universitatii McGill din Montreal. Prima impresie, cea a omului de rugaciune, a omului de traire duhovniceasca, avea sa-mi ramana pana la sfarsitul vietii. Revine la Montreal in ianuarie 1972, aprilie 1973, septembrie si noiembrie 1973 si la 16 decembrie 1973 cand ma va hirotoni preot la catedrala greaca Sf. Gheorghe, pentru Biserica nou infiintata, Biserica Sf. Ioan Botezatorul.

De acum inainte, Arhiepiscopul Victorin, care era putin cunoscut in metropola Canadei, Montreal, va fi mereu prezent in mijlocul nostru, devenind pe drept cuvant Parintele spiritual-duhovnicesc al credinciosilor, ce l-au primit cu toata caldura sufleteasca, respectandu-l ca pe singurul ierarh cu randuiala canonica, apartinand Bisericii Ortodoxe Romane.

La 30 ianuarie 1974 va savarsi pentru prima data in Biserica Sf. Ioan, Sfanta Liturghie, impreuna cu Pr. C. Iuga si Pr. G. Chisca. In iunie 1974 participa la Sarbatoarea Hramului Bisericii, iar in august acelasi an, este din nou la Montreal, la inmormantarea unei bune credincioase, originara din Bucovina.

In iunie 1976, impreuna cu Mitropolitul Olteniei de atunci, Teoctist, (n.red.: ulterior Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane), cu episcopul de dulce amintire, Vasile al Oradiei, ia parte din nou la Sarbatoarea Hramului Bisericii noastre. Este primit in vizita de curtoazie, la Ottawa, de prim ministrul Canadei Pierre E. Trudeau, este onorat la primaria orasului Montreal, de primarul Jean Drapeau si se bucura de aleasa primire la Quebec City, in saloanele Parlamentului.

In iulie 1977, are loc, pentru prima data la Montreal, gazduit de Biserica Sf. Ioan Botezatorul, al 48-lea Congres al Arhiepiscopiei noastre, care a intrunit delegati si participanti de la toate parohiile Arhiepiscopiei, Congres ce a avut un mare rasunet lasand o impresie de neuitat in amintirea participantilor.

In mai 1978 are loc Sfintirea Mare a Bisericii Sf. Ioan Botezatorul. Pregatita din timp, cu multe amanunte de catre Inalt Prea Sfintia Sa, Arhiepiscopul Victorin, slujba de sfintire si apoi Sf. Liturghie, avea sa intruneasca cel mai mare sobor de ierarhi, preoti si diaconi, ce au slujit in Biserica Sf. Ioan Botezatorul. Au facut parte din sobor Mitropolitul Moldovei, Teoctist, Mitropolitul Nicolae al Banatului, Arhiepiscopul Victorin al Americii de Nord, episcopul Vasile al Oradiei si Episcopul Sotirios al grecilor din Canada. Ce moment de neuitat, caci Biserica neincapatoare stralucea de lumina si de podoabe, precum si de harul noii sfintiri si a implinirii!

Trecand prin Sfantul Altar si sarutand Sfanta Masa (numai acum este ingaduit tutoror credinciosilor), primarul Montrealului de atunci, Jean Drapeau, cu doamna, au exclamat: „Quelle belle eglise, quel beau peuple c'est le peuple roumain!”

Tot in luna mai 1979 viziteaza pentru prima data Biserica noastra din Montreal, fericitul intru adormire Patriarhul Iustin Moisescu, primit de catre Arhiepiscopul Victorin si savarsind in mare sobor Sfanta Liturghie arhiereasca. Acum este primit la guvernatorul general al Canadei, la premierul Quebecului si da interviuri la ziare locale si la posturi de televiziune din Montreal.

In noiembrie, 1980, Arhiepiscopul Victorin se afla in mijlocul nostru la Aniversarea Bisericii, sarbatorind si arderea ipotecii pe Biserica numai la sapte ani de la fondarea si cumpararea imobilului Bisericii. In septembrie, 1984, este in Biserica noastra cu Mitropolitii Antonie al Ardealului si Nicolae al Banatului, vizitand impreuna capitala Canadei, Ottawa, orasul Montreal, si capitala Provinciei Quebec, Quebec City.

Si vizitele pastorale ca si unele ocazionale vor continua. In iulie, 1986 este prezent la Congresul Arhiepiscopiei, ce se tine din nou la Montreal, unde se bucura de multa dragoste din partea participantilor la Congres si a credinciosilor locali.

Luna iulie 1994 aduce din nou pe Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop cu lucrarile Congresului la Montreal, iar in mai, 1999, bucurie aleasa traita tot la Montreal, prilejuita de jubileul de argint al Parohiei Sf. Ioan Botezatorul. Slujba arhiereasca cu sobor de trei ierarhi: Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Daniel, Mitropolitul Sotirios al Canadei, si Arhiepiscopul Victorin. 

 

Avea sa fie ultima slujba de inalta traire duhovniceasca in Biserica noastra, la care participa Arhiepiscopul nostru Victorin, alaturi de ceilalti doi mitropoliti mentionati mai sus.

Am scos in evidenta aceste date mai importante din prezenta Arhiepiscopului nostru Victorin, la Montreal, pentru a vedea cat de mult a fost el legat sufleteste de credinciosi si de acest oras canadian pe care-l iubea foarte mult. Insa vizitele Inalt Prea Sfintiei Sale au fost mult mai multe la Montreal, caci n-a lipsit de la nici un Hram sau Aniversare a Bisericii, iar pe langa acestea a fost de multe ori prezent la inmormantari, casatorii, si multe alte momente pastorale si de interes bisericesc.

Marturie a prezentei Arhiepiscopului nostru Victorin in mijlocul credinciosilor din Montreal a ramas exemplul personal de viata curata pe care a dus-o, de rugaciune si de post, de sfaturi si indemnuri duhovnicesti ce le dadea cu fiecare ocazie celor din jur.

Prezenta Inalt Prea Sfintiei Sale, va ramane mereu cu noi, asa cum spuneam mai inainte, prin ce a facut si prin ce n-a facut. A pastorit cu convingere si traire de ierarh canonic si cu buna randuiala, asumandu-si raspunderea apartenentei Bisericii stramosesti.

A strabatut intreg continentul nord-american, pentru a predica, sfatui, si mangaia. A hirotonit preoti si diaconi, a intemeiat noi biserici pentru nevoile credinciosilor si a pastrat (lucrul cel mai important) legatura canonica-spirituala cu Biserica Mama si cu intreaga Ortodoxie, in ciuda tuturor greutatilor si incercarilor ce le-a intampinat din toate partile.

Ramanand fidel succesiunii apostolice si folosindu-se de acest prerogativ a stiut sa depaseasca toate ispitele ce i-au stat in cale. N-a facut palate si nici case statatoare pe acest pamant, caci el avea alte conceptii de viata. N-a pedepsit pe cei neascultatori si nesupusi lui. N-a caterisit, n-a afurisit si n-a excomunicat pe nimeni. N-a luat mita de la nimeni pentru lucrarea ce-o facea si n-a ramas dator nimanui cu nimic. Si pentru aceasta trebuie sa-i respectam memoria si sa ne rugam pentru sufetul Inalt Prea Sfintiei Sale, datorie sacra a celor carora ne-a fost stapan bun si bland, parinte duhovnicesc si mijlocitor catre Domnul pentru noi.Preot George Chisca, Montreal, (text publicat in Calendarul Credinta din 2002)

Parintele Vasile Vasilachi, fost Vicar al Arhiepiscopiei din America (trecut si el la Domnul in 2003), i-a fost Vladicii Victorin un slujitor devotat si colaborator apropiat timp de 32 de ani. De cate ori vorbea sau scria in cartile sale despre activitatea sa pastoral-misionara din America si Canada, Parintele Vasile Vasilachi o prezenta ca pe un omagiu de recunostinta fata de Arhiepiscopul Victorin, care-l chemase sa slujeasca ca preot in America. O marturie in acest sens este si articolul de mai jos, publicat in Calendarul Credinta din anul 1996, scris la implinirea a 30 de ani de arhipastorire a Arhiepiscopului Victorin.

Preotul parohiei

Chemarea ca preot in America mi-a facut-o I.P.S. Arhiepiscop Victorin pe a carui adresa si cu alte numiri de preoti, fostul Patriarh Justinian, in 1968, a scris cu propria sa mana: "Aprobam pe toti cei recomandati, nu dam insa binecuvantare Arhimandritului Vasilache". Curand insa primesc chemarea de plecare si prezentandu-ma la Cancelaria Patriarhiei, Episcopul Antim Nica ma intampina cu mainile ridicate catre cer, cu aceste cuvinte: „Cum se face ca, neaprobat, pleci cel dintai dintre cei aprobati!”
La 8 Aprilie 1969, Patriarhul fiind bolnav la spital, plec in America cu binecuvantarea venerabilului nostru Tata, Protoiereul Gheorghe Vasilache, care-mi spune: „Du-te, dar acolo sa faci lucrul Domnului, iar mie sa-mi trimiti vesti bune!”

Ca preot, I.P.S. Victorin ma numeste la Parohia „St. Michael” din Southbridge, Massachusetts, unde am slujit opt ani cu drag la o vrednica comunitate de macedoneni care zidisera o frumoasa biserica romaneasca, iar pentru mine un confortabil apartament parohial. In acelasi timp, orasul asfalteaza calea catre biserica - Romanian Avenue -, iar eu particip si tin conferinte la miscarile ecumeniste ale orasului si saptamanal la televiziunea Spitalului. Pe langa aceste activitati teologice si pastorale, colaborez la ziarul local si tin lectii de religie, cu copii. De asemenea am infiintat in cadrul Parohiei, Muzeul „Alexandru Machedon”. Guvernatorul Statului Massachusetts, Michael Dukakis imi acorda o diploma de onoare, ”In recognitton of outstanding work, dedication and devotion to Church, Parishioners and Commuity which is deserving of recognition by all the citizens of Massachusetts.”


In 1973, Arhiepiscopul Victorin ma numeste Vicar al Arhiepiscopiei si curand ma transfera la Resedinta Eparhiala de la Detroit, dandu-mi insarcinarea tipariturilor Arhiepiscopiei. Personal aici infiintez Colectia Teologica “The Word of Life”, in care au aparut numeroase carti de cultura si de spiritualitate ortodoxa romana, in limbile americana si romana. Sunt invitat sa tin conferinte la Radio in Detroit. Curand I.P.S. Sa Arhiepiscopul Victorin ma numeste si preot la Parohia “Pogorarea Sfantului Duh” din Windsor, Ontario, Canada, unde se zideste un apartament parohial si se desfasoara o miscare duhovniceasca de studii biblice pentru adulti si in scoala cu copii. Preotii ortodocsi din Windsor ma aleg sa le fiu presedinte.

In 1984, I.P.S. Arhiepiscop Victorin ma numeste ca preot la Parohia “Sfantul Nicolae” din New York. Inca de la inceput, cu ajutorul generos al bunilor crestini romani din Queens, New York, se cumpara un local pentru biserica parohiala, care se transforma si se inzestreaza cu toate cele cerute pentru o Biserica. I.P.S. Arhiepiscop Victorin o sfinteste la 9 Decembrie 1984.


 

 Si in aceasta metropola contribui, la cerere, la radio si televiziune, si, an de an, in colectia “The Word of Life” apar noi carti. Ne angajam cu Prof. Constantin Virgil Negoita in donatii substantiale, la care se adauga contributii si ale altor donatori de la biserica “Sfantul Nicolae” si din Statele Unite ale Americii, si zidim din temelii biserica “Sfantul Spiridon-Vechi” din Bucuresti, care fusese daramata de comunisti.

La implinirea celor 30 de ani de bogata si inteleapta Arhipastorire in America si Canada, am prezentat aceste infaptuiri ca un profund omagiu de recunostinta, caci I.P.S. Sa este Acel ce ne-a chemat, El ne-a dat prilejul si ne-a ajutat cu sfatul, cu indemnul si cu purtarea de grija a Inalt Prea Sfintiei Sale, in a fi in bunele oranduiri canonice ale Ortodoxiei, incat il socotim pe buna dreptate Ctitorul si Parintele intelept si bun al tuturor acestor realizari, eu fiindu-i doar un smerit si devotat colaborator timp de 26 de ani.

Bunul Dumnezeu sa Va binecuvinteze cu inca multi ani de sanatate la conducerea acestei chemari de Arhiepiscop al Americii si Canadei. Fr. Dr. VASILE VASILACHI, New York, (text publicat in Calendarul Credinta din 1996)


Parintele Stefan Popica (trecut la Domnul in anul 2003), a fost preot paroh la Biserica „Sfanta Treime” din Troy, Michigan, timp de sase ani, incepand din 1997. Avea sa scrie cuvinte de aleasa pretuire si adanca emotie pentru cel ce i-a fost pastor si parinte iubitor, Arhiepiscopul Victorin Ursache. Textul urmator a fost publicat, alaturi de alte marturii minunate despre Vladica Victorin, in numarul comemorativ al Calendarului Credinta din anul 2002.

Rugaciunea Inimii si Cinstirea Sfintei Cruci in Trairea si Evlavia I.P.S. Arhiepiscop Victorin

Pe data de 20 Iulie 1997, l-am cunoscut pe Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop Victorin la biserica „Sfanta Treime” din Troy, Michigan, unde am slujit Sfanta Liturghie cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintiei Sale. Din aceasta data mi-am dat seama ca Inalt Prea Sfintitul Victorin este „Omul lui Dumnezeu”, care a ajuns la un stadiu de rugaciune incat putea spune, dar n-a spus-o niciodata: „Ca de acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste prin mine”. Aceasta este constatarea mea, a Preotului Stefan Popica, deoarece am slujit Sfanta Liturghie impreuna cu Inalt Prea Sfintitul Victorin de peste 120 de ori, in cei patru ani de pastoratie la biserica „Sfanta Treime”, adica pana in momentul in care Dumnezeu l-a trecut la cele vesnice.

Eu cred ca Inalt Prea Sfintitul Victorin practica „rugaciunea neincetata”, adica: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul”, zisa si „rugaciunea inimii”. Cand sedea pe scaunul arhieresc din Sfantul Altar, aveam impresia ca doarme, dar mana dreapta cu cele doua degete erau indreptate spre inima si in momentul cand trebuia sa-si zica partea sa ca Arhiereu, de la sine se scula fara sa fie atentionat de cineva, parca un inger il ajuta sa fie cat mai prezent la Sfanta Liturghie, dar si la rugaciunea neintrerupta a inimii.


Inainte cu o zi de a trece la cele vesnice, l-am vizitat eu, Preotul Stefan Popica, Doctorandul in Teologie Laurentiu Popica, familia Viorica si Dumitru Puiu si Domnisoara Sanda Turner, la spital, si cand ne-a vazut, recunoscandu-ne, a zis: „Parca a venit la mine un grup de ingeri”. Deci traia cu ingerii, deoarece avea inima curata, asa cum ne rugam in Psalmul 50: „Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele”. Cuvintele acestea constituie o rugaciune, dar ca sa fie intr-adevar o rugaciune, curatirea inimii trebuie sa fie o preocupare de toata vremea a fiecaruia dintre noi. Daca nu avem preocuparea aceasta, nu vom ajunge niciodata la o inima curata, cum a ajuns I.P.S. Arhiepiscop Victorin. Si daca vom ajunge la stadiul acesta, vom avea parte de fericirea pe care o spune Domnul nostru Iisus Hristos, in Predica de pe Munte: „Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8).

Prin inima se intelege partea cea mai launtrica a fiintei omenesti, nefiind vorba de inima de carne, ci de „locul cel mai adanc al fiintei noastre”. Cand cerem de la Dumnezeu „inima curata”, dorim de fapt sa se curateasca inima noastra, fiinta noastra, in deplinatate si in adancime.

„Invatati de la Mine” - a zis Domnul nostru Iisus Hristos - „ca sunt bland si smerit cu inima, si veti avea odihna sufletelor voastre” (Matei 11:29). Cata vreme avem nemultumiri, cata vreme avem zbucium sufletesc, inima noastra inca nu este curata. Inca nu s-a implinit rugaciunea: „Inima curata zideste intru mine Dumnezeule”, inca nu suntem in situatia de a fi fericiti de Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, inca nu avem in simtirea noastra constiinta legaturii cu Dumnezeu. A-L vedea pe Dumnezeu, a avea constiinta legaturii cu Dumnezeu, a simti prezenta lui Dumnezeu in jurul nostru, in natura, in oamenii cu care venim in legatura, se intampla numai cu aceia care au inima curata. Un om cu inima curata a fost si Arhiepiscopul Victorin pe care l-a invrednicii Bunul Dumnezeu sa pastoreasca Sfanta noastra Arhiepiscopie 35 de ani, si nu numai in timpuri prielnice, ci si in timpuri neprielnice. Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l rasplateasca.


Dupa cum am pomenit mai sus, l-am cunoscut pe Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop Victorin pe data de 20 Iulie 1997, cand am savarsit prima Sfanta Liturghie impreuna. Eu, Preotul Stefan Popica impreuna cu Preoteasa Marisa Popica, am castigat la „Loteria Vizelor” si din mila lui Dumnezeu am venit in America. Afland ca parohia ortodoxa romana „Sfanta Treime” din Troy, Michigan este vacanta, mi-am depus dosarul la Arhiepiscopie pentru a candida la ocuparea postului de preot-paroh la aceasta Parohie. Dupa ce a trecut termenul de concurs, am fost anuntat ca Adunarea Parohiala de la Parohia „Sfanta Treime” din Troy m-a ales ca preot-paroh si astfel, pe data de 29 August, 1997, am savarsit pentru a doua oara Sfanta Liturghie impreuna cu I.P.S. Victorin, de data aceasta ca Preot-Paroh la Biserica „Sfanta Treime” din Troy, Michigan. Dar n-a trecut mult timp si I.P.S. Victorin m-a instalat asa cum se cuvine in parohie, pe data de 26 Octombrie 1997.

Inalt Prea Sfintia Sa, pe langa apostolatul pe care-l indeplinea cu multa sarguinta, in toate sarbatorile, mici sau mari, dorea sa savarseasca Sfanta Liturghie aici, la Biserica „Sfanta Treime”, resedinta arhiepiscopala. Daca as face o socoteala de cate ori a savarsit Sfanta Liturghie la „Sfanta Treime” din Troy, de cand sunt eu preot-paroh, as spune cu aproximatie ca a savarsit Sfanta Liturghie de peste 120 de ori. Intotdeauna m-am simtit alaturi de dansul „ca la liturghie”, mai presus de lumea aceasta. Acuma doar imi dau seama, sufleteste, ce-am pierdut. 

  

Slujind mereu alaturi de acest Arhiereu, m-a uimit un lucru si anume: la toate otpusturile pe care le rostea la sfarsitul Liturghiei, indiferent de sarbatoare mare sau mica, praznic imparatesc, Pasti, Craciun, Rusalii, etc, pomenea si „Sfanta Cruce”. Eu, ca unul ce am studiat la Facultatea de Teologie „Andrei Saguna” din Sibiu si am avut profesori deosebiti la toate disciplinele teologice, la inceput n-am fost de acord cu otpusturile Inalt Prea Sfintitului Victorin, pana in momentul cand l-am intrebat de ce nu se tine de tipicul otpusturilor praznicelor si sarbatorilor respective, deoarece fiecare praznic este reprezentat de otpustul pe care-l zice preotul la sfarsitul Sfintei Liturghii, pentru ca si credinciosii care ajung la biserica, la sfarsitul Liturghiei sa-si poata da seama de importanta sarbatorii respective. De exemplu: „Cel ce in pestera s-a nascut si in iesle S-a culcat, pentru a noastra mantuire, Hristos adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Prea Curatei Sale Maice, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca, ca un bun si iubitor de oameni!” Ne dam seama din aceste cuvinte ca este vorba de Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos. Dar Inalt Prea Sfintia Sa, la acestea adauga si „Sfintei si de viata facatoarei Cruci”.

La intrebarea mea, de ce adauga si Sfanta Cruce la fiecare sfarsit de Liturghie, mi-a raspuns ca a fost superiorul Bisericii Ortodoxe Romane de la Locurile Sfinte 10 ani, unde a fost martor la multe minuni savarsite de Sfanta Cruce, asupra acelora cu credinta in puterea Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Domnul nostru Iisus Hristos, pentru noi si pentru a noastra mantuire.

Printre altele, Inalt Prea Sfintia Sa zicea ca suntem cinstitori ai Sfintei Cruci, pentru ca ne-am pomenit in aceasta lume ca cinstitori ai Sfintei Cruci. Cinstim Sfanta Cruce pentru ca asa ne invata Sfanta Biserica si pentru ca stim ca Sfanta Cruce este „Altarul de Jertfa” pe care S-a adus pe Sine ca jertfa, Mantuitorul nostru, de buna voie. Mai zicea Inalt Prea Sfintia Sa ca „Cinstim Sfanta Cruce ca fiind fata lui Dumnezeu indreptata catre oameni. Cinstim Sfanta Cruce nu numai ca aratare a iubirii lui Dumnezeu fata de oameni, nu numai ca Altar de jertfa, ci si ca semn al biruintei prin Inviere, ca iata a venit prin Cruce bucurie la toata lumea”. „Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si Sfanta Invierea Ta o laudam si o marim”. Si mai zicem: „Doamne, arma asupra diavolului Crucea Ta ai dat noua, ca se ingrozeste si se cutremura, nesuferind a cauta spre puterea ei, ca morti ai sculat si moartea ai surpat. Pentru aceasta ne inchinam ingroparii Tale si Invierii.”

Acestea sunt alcatuiri de la Sfintele Slujbe, care ne ajuta sa ne intarim credinta in puterea Sfintei Cruci, asa cum a avut-o si vrednicul de pomenire. Arhiepiscopul Victorin, care constituie pentru toti Romanii din America si Canada, un exemplu de traire crestineasca si romaneasca. As putea spune ca Arhiepiscopul Victorin a trait pe lume cu frica de Dumnezeu, bine si treaz, s-a ostenit in acte de pietate, ocupandu-se totodata de intregirea Bisericii lui Dumnezeu a Neamului nostru din America si Canada, sub autoritatea canonica si ierarhica a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, si pazindu-si turma sa.

In incheiere, as zice asa: „Inalt Prea Sfintite Arhiepiscop Victorin. ati fost pastorul si parintele nostru iubitor. Va regretam din adancul sufletelor noastre. Faceti ca din parerea noastra de rau sa seceram spice de bucurie. Dar fara rugaciunile si binecuvantarile ceresti ale Inalt Prea Sfintiei Voastre nu vom putea avea niciodata parte de aceasta bucurie!” Preot Stefan Popica, Iconom Stavrofor, (text publicat in Calendarul Credinta din anul 2002)


Vrednicul de pomenire Arhiepiscop Victorin Ursache a fost inmormantat la Manastirea Putna, in 22 iulie 2001. De ce la Putna? O nepoata l-a intrebat: „Vreti sa fiti ingropat la Manastirea Neamt?” „Nu! Eu la Putna ma duc!” Totdeauna a considerat ca Putna este cel mai sfant loc al romanilor. Putna reprezenta locul sfant de venire acasa. Acolo pentru dansul era linistea, pacea... Tot ce exista, exista in Putna...

Aceasta marturie a fost publicata intr-un nou numar al revistei „Cuvinte catre tineri”, editata de Manastirea Putna in aceasta vara. Cinci pagini din aceasta revista, cu informatii biografice, marturii si fotografii frumoase, sunt inchinate memoriei Arhiepiscopului Victorin. Aceste pagini pot fi citite si in editia electronica a revistei la adresa:

http://www.readoz.com/publication/read?i=1039493#page14

„In toamna lui 2001”, se mai scrie in revista de la Putna, „calugarul care avea grija de mormintele din cimitirul manastirii a gasit candela de la mormantul Inaltpreasfintiei Sale sparta in multe bucati si a simtit o mare intristare in suflet. Cand au calculat momentul in care a avut loc aceasta intamplare, au realizat ca a fost exact in momentul atacului asupra celor doua turnuri ale World Trade Center din data de 11 septembrie 2001.”


 

Obstea Manastirii Putna ii indeamna pe cititori sa-si umple sufletul de pace, mangaiere si bucurie, punand o smerita inchinaciune si cerand ajutorul in rugaciune, la mormantul vrednicului de pomenire Arhiepiscop Victorin Ursache, despre care parintele Teofilact de la Putna, adormit intru Domnul anul trecut, spunea: „Nu am vazut un om in care sa vibreze rugaciunea precum in Inaltpreasfintitul Victorin” iar o ucenica apropiata spunea: „Daca au existat vreodata sfinti pe pamant, Inaltpreasfintitul Victorin a fost unul dintre ei.”

Dumnezeu sa-l odihneasca cu Sfintii si vesnica sa-i fie pomenirea!

Documentar realizat de Dorina Zdroba

(multumiri doamnei Ileana Nace din Boston, S.U.A. si domnului Laurentiu Vasilache din Bucuresti pentru textele din Calendarul Credinta puse la dispozitie)

04 Iulie 2012

Vizualizari: 2987

Voteaza:

Amintiri despre Arhiepiscopul Victorin Ursache 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE