Parintele Iachint Unciuleac de la Putna

Parintele Iachint Unciuleac de la Putna Mareste imaginea.

Parintele Iachint Unciuleac, staretul de la Manastirea Putna, s-a nascut in data de 10 septembrie 1924, in satul Manastirea, comuna Dagata, la mica distanta de Iasi. Parintii sai, Anton si Aneta, au fost doi crestini evlaviosi, parintele invatand inca de mic legile bisericesti si dragostea de cele sfinte. La botez, pruncul familiei a primit numele Ioan.

In anul 1947, tanarul Ioan se afla deja incadrat in armata, ca sergent major si incheietor de pluton (subofiter), in Regimentul 4 Antiaeriana, din localitatea Roman, judetul Neamt. Potrivit marturiilor celor ce l-au cunoscut in acea vreme, tanarul infatisa o pregatire militara vrednica de toata stima.

La un moment dat, comandantul regimentului a dat ordin ca toate icoanele sa fie scoase din dormitoarele soldatilor, iar rugaciunea de seara sa fie interzisa. Lucrand impotriva ordinului Comitetului Central, sergentul major Ioan Unciuleac a fost spus comandantului. Tras la raspundere, in fata tuturor celor din regiment, el va spune: "Sa traiti, tovarase colonel, eu sunt sergent major Unciuleac Ioan, din Regimentul 4 Antiaeriana, Compania a patra, care in noaptea ce a trecut am asezat sfintele icoane la locul lor, in toate dormitoarele din regiment. La aceste sfinte icoane, noi crestinii ortodocsi ne inchinam de doua mii de ani. Aceste obiecte sacre au fost purtate si de soldatii Romaniei, in Primul Razboi Mondial, cand invadatorii nemti au incercat sa ne ocupe tara - pamantul nostru romanesc, lasat spre stapanire cu multe jertfe de mai marii nostri voievozi, cum ar fi Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel Batran si altii. Iar cu ajutorul acestor icoane purtate de ostasii romani, bunul Dumnezeu ne-a ajutat de am ajuns invingatori, si astazi suntem suverani."

Desi comandantul i-a apreciat mult curajul, potrivit cerintelor acelei vremi, el l-a degradat pe tanar, in fata intregului regiment, l-a inchis o zi intreaga in carcera, iar mai apoi in arestul regimentului. In cele din urma, anulandu-i-se toate gradele, tanarul Ioan Unciuleac a fost trimis acasa.

Crescand, tanarul Ioan a urmat cursurile Scolii de Cantareti Bisericesti, din localitatea Roman. In anul 1951, la numai 27 de ani, terminand scoala, el isi va indrepta pasii spre Manastirea Slatina, din judetul Suceava. Pe atunci, obstea monahala din Slatina era condusa de parintele Cleopa de la Sihastria. Primit in obste, intre anii 1951-1955, el a fost trimis la Manastirea Neamt, spre a urma cursurile Seminarului Teologic de acolo.

In perioada studiilor savarsite la Manastirea Neamt, monahul Ioan Unciuleac s-a nevoit in obstea de la Manastirea Sihastria, avandu-l ca duhovnic pe parintele Daniil Sandu Tudor. Nu dupa mult timp, in ziua de 21 mai 1954, tanarul nevoitor a fost hirotonit ierodiacon. In anul 1955, dupa ce a terminat cei trei ani de Seminar, el a ramas in Manastirea Sihastria, ca ajutor al parintelui staret Ioil Gheorghiu.

La inceputul anului 1956, in urma unei hotarari a Mitropoliei, parintele Iachint a fost ales, intr-un grup de aproape 20 de monahi nevoitori, spre a merge la Manastirea Putna, locuita pe atunci de doar cativa calugari batrani. Parintele Iachint s-a asezat intr-o chilie modesta, in cladirea veche a staretiei, unde se afla astazi muzeul.

In anul 1957, din pricina comunistilor, parintele staret Dosoftei Murariu a trebuit sa plece din manastire. Peste putin timp, obstea l-a ales staret pe parintele Iachint. Din pricina ca parintele Iachint avea numai studii de seminar, a fost ales alt staret. In ziua de 1 ianuarie 1958, parintele Iachint a fost hirotonit ieromonah si duhovnic.

In pofida necazurilor iscate de comunisti, parintele Iachint a reusit sa devina un mare parinte duhovnicesc, motiv pentru care toti pelerinii veniti la Manastirea Putna il cautat, spre a se spovedi sau macar spre a lua binecuvantare.

In anul 1959, cand a fost aplicat Decretul 410, parintele Iachint a reusit sa ramana in Manastirea Putna, numai datorita faptului ca avea studii teologice. Multi dintre calugarii nevoitori insa au trebuit sa plece, care incotro, spre a scapa de furia comunistilor, care hotarasera ca nici un om in stare de munca sa nu ramana in manastire.

La scurt timp dupa aplicarea Decretului 410, parinele Iachint a mers la Preasfintitul Iustinian Chira, spre a lua binecuvantare de a ramane in obstea monahala de la Manastirea Rohia. Drept raspuns, categoric, dar si cu multa dragoste, episcopul i-a spus: "Te duci la Putna, si ai grija de staretie, ai auzit?! Sa mori acolo, la pragul manastirii. Dar nu-mi umbla... te intorci la manastire." Dupa multi ani, acelasi episcop avea sa spuna: "Ganditi-va fratia voastra ce greseala as fi facut daca l-as fi acceptat. Va dati seama? Omul s-a dus inapoi si a iesit un Iachint, un sfant. Asta este!"

Parintele Iachint era deja ieromonah si duhovnic, drept pentru care el a reusit sa mangaie intru toate pe cei din Manastirea Putna, precum si pe cei veniti la mormantul Sfantului Stefan cel Mare, pe drumuri lungi. Pentru ravna si gradostea lui de cele sfinte, parintele a fost numit eclesiarh si econom al manastirii. Mai apoi, parintele Iachint s-a inscris la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, spre a-si finaliza studiile.

Cand se iveau situatii grele, parintele zicea: "Pentru mantuirea noastra merita sa rabdam si aceasta." Multe cuvinte curate ale parintelui Iachint au rodit in inimile celor care l-au intalnit. Dintre acestea, amintim aici numai o mica parte: "Oamenii mari traiesc mai mult pentru altii, decat pentru ei. Sa obtinem acea pace pe care numai Dumnezeu o poate da si pe care nimeni nu ti-o poate lua, indiferent de ceea ce vine peste tine. Cand gandim ca stam, sa avem grija sa nu cadem. Nu venim in lume si nu plecam cand vrem noi. Cand mai poti folosi pe cineva (adica sa fii folositor cuiva), viata mai are sens. Sa ne straduim sa fim cat mai folositori! E bine sa ne aratam recunostinta fata de ceea ce reprezinta Putna si mormantul Sfantului voievod pentru noi. Simbolul recunostintei noastre poate fi o lacrima, o lumanare, o floare, o rugaciune."

 

"Sa facem si noi tot ce au facut parintii nostri in trecut: aceia se rugau neincetat lui Dumnezeu, sa ne rugam si noi; aceia citeau Sfanta Scriptura si pe Sfintii Parinti si se osteneau sa faca tot ce invatau acestia, sa ne ostenim si noi a cunoaste, a face si a citi sfintele carti, ca ele ne vor ramane pe viitor singurele calauze spre Hristos."

"Din ascultare se naste smerenia, blandetea, rabdarea, faradegrija vietii, nadejdea mantuirii, rugaciunea cu lacrimi, netemerea de moarte, bucuria duhovniceasca si pacea inimii. Ce alte daruri mai mari ne dorim in viata, decat acestea? Si cine oare este mai bogat sufleteste decat cel ce iubeste ascultarea de Hristos si de Biserica, de parinti si de duhovnic? Cea mai usoara si sigura cale de mantuire este a celui ce traieste toata viata in ascultare, adica face toate cu sfat si binecuvantare, cu rugaciune si intrebare. Si cea mai grea mantuire este a celui ce traieste pe pamant de capul sau, fara Biserica, fara parinti, fara duhovnic, fara carti sfinte, fara rugaciune si bucurie duhovniceasca in inima. Viata aceluia este inca de pe pamant un iad."

In anul 1973, parintele Iachint este ales si numit staret al Manastirii Putna, slujire pe care o va indeplini cu multa dragoste si credinta, vreme de aproape doua decenii. Dupa anul 1980, parintele staret a indeplinit si sarcina de ghid al manastirii. Ghid fiind, parintele se folosea de fiecare intalnire si de fiecare clipa spre a predica si a sfatui pe pelerini spre cele duhovnicesti, motiv pentru care el a fost urmarit si suparat de mai multe ori de comunisti.

In anul 1992, la varsta de numai 68 de ani, parintele Iachint Unciuleac a renuntat la slujirea de staret, retragandu-se si mai mult in linistire si rugaciune. Cu toate acestea, el nu va renunta pana in sfarsit la a spovedi si sfatui pe cei veniti la el.

In data de 23 iunie 1998, in ajunul Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, la varsta de 74 de ani, parintele Iachint Unciuleac, de la Manastirea Putna, a adormit in Domnului, pe cand se afla inca in scaunul de spovedanie. Terminand de spovedit, parintele a ramas asezat in scaunul sau, nascandu-se tacut in viata cea vesnica. In urma sa, in Manastirea Putna, a ramas parintele ieromonah Ioasaf Unciuleac, nepotul sau.

Teodor Danalache

 

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

04 Iulie 2012

Vizualizari: 2581

Voteaza:

Parintele Iachint Unciuleac de la Putna 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • MANUELA RAMONA MUNTEANU Postat la 2011-09-12 08:20

    Parintele Iachint, Clopot de-argint In străvechi sfinte ziduri, La Putna Faur De-adânciri rostiri, De suflet limpeziri, Românească inimă de aur...

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.