Predica de Pasti 2012

Predica de Pasti 2012 Mareste imaginea.

Pastorala de Sfintele Pasti

J U S T I N I A N
Din mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Maramuresului si Satmarului
Iubitului cler, cinului monahal, dreptcredinciosului nostru popor
din Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si Satmarului:

Har, binecuvantare si pace de la Dumnezeu
iar de la noi, calde urari de liniste si fericire
pentru Sfintele Sarbatori ale Invierii Domnului
„Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul,
sa ne bucuram si sa ne veselim in ea”

Iubitii mei fii sufletesti,
La inceput zilele n-au avut nume, ci, dupa cum ne spune Sfanta Scriptura, de la inceput zilele au fost numite de Dumnezeu: ziua intai, ziua a doua, ziua a treia, ziua a patra, ziua a cincea, ziua a sasea. Si de fiecare zi era legata una din lucrarile importante ale Creatorului lumii.

In prima zi Domnul a zis “sa fie lumina” si a fost lumina. Si aceasta, adica lumina, a fost prima forma a materiei si in lumina se va descompune intreaga materie la sfarsitul veacurilor, dupa cum constata si spune Revelatia supranaturala, pe care o pastreaza Sfanta Scriptura.

In sase zile Dumnezeu a creat cerul si pamantul, iar ziua a saptea a fost zi de odihna: “Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intr-insa S-a odihnit de toate lucrurile Sale.” (Fc. 2, 3). Prin zi de odihna nu se intelege si zi nelucratoare, zi de repaos total, pentru ca la Dumnezeu nu este niciodata totala nelucrare sau nemiscare, ci de la inceput, de la creatie, toata creatura este in miscare, in lucrare. Totul se misca in univers si totul se misca si in cea mai mica particica din materie, totul este in activitate, in miscare, desi cu ochiul liber aceasta miscare este neobservata de noi. Dar s-a observat ca materia este formata din atomi.

Mai nou stiinta a avansat si a constatat ca si atomul nu este divizibil, ci este compus din parti care au fost numiti protoni si neutroni, dar si acestia se descompun in fotoni, deci in unde de lumina, asa cum materia de la inceput a fost formata.

Deci totul este in miscare, de la foton pana la marile corpuri ceresti. Si in corpul nostru totul este in miscare, totul este in lucrare. Nu numai organele, ci si sangele si carnea si osul este compus din celule care sunt in miscare, fara ca noi cu ochiul liber sa putem observa. Insa totul se misca dupa o impresionanta ordine. Nici in natura, nici in corpul nostru miscarea nu este haotica, nimic nu se misca in dezordine, ci in toate exista o desavarsita disciplina, totul lucreaza dupa o perfecta ordine supravegheata de Dumnezeu. Providenta dumnezeiasca coordoneaza si supravegheaza totul. Acesta este, deci, repaosul lucrator, lucrarea care niciodata nu inceteaza, dupa cum ne asigura si despre aceasta Cuvantul lui Dumnezeu, adica Iisus Hristos, Care este Dumnezeu intrupat si Care zice: “Tatal Meu lucreaza si Eu lucrez.” (In. 5,17).

Ziua a saptea Dumnezeu a declarat-o zi de odihna, zi de repaos, ca o mare binecuvantare pentru creatura Sa, fata de care Dumnezeu avea o deosebita dragoste si mila si
grija si care nu ar fi fost capabila singura sa-si dea ragaz, sa-si imparta timpul, sa acorde si trupului sau odihna pentru refacere, o zi in care el, omul, sa se invredniceasca de bucuria pe care o da repaosul si odihna. Acesta este scopul zilei a saptea si ea a fost respectata de la facerea lumii pana la Moise, fara ca aceasta zi sa aiba un nume, fara ca sa fie legata de un eveniment.

Moise, omul lui Dumnezeu, care a fost luminat de Dumnezeu sa faca o ordine in viata omeneasca, sa dea legi; Moise, care a dat porunci din partea lui Dumnezeu, el a dat zilelor denumiri, a legat ziua a saptea de un eveniment, de cel mai mare eveniment din viata poporului ales, din viata neamului lui Israel, care a fost eliberarea Poporului evreiesc din robia Egiptului.

Aceasta era pentru poporul lui Israel – si prin el pentru tot neamul lui Adam – un Eveniment, un moment de o importanta deosebita, de o importanta capitala, pentru ca prin aceasta eliberare a inceput si chemarea intregului neam omenesc sa se pregateasca pentru implinirea fagaduintei lui Dumnezeu de a trimite lui Adam si urmasilor lui un Mantuitor. Eliberarea lui Israel din robia Egiptului a fost un semn de pregatire dat omenirii pentru eliberarea din starea de robie fizica si spirituala, din starea de robie trupeasca si sufleteasca in care cazuse omul prin neascultarea lui Adam de porunca lui Dumnezeu, neascultare prin care s-a rupt legatura dintre creat si necreat, dintre creatura si Creatorul ei, rupere care a provocat moartea celui creat si imbatranirea intregii creaturi.

Iubiti frati si iubite surori,
Dupa caderea omului, materia a inceput sa se degradeze, sa imbatraneasca si ea si sa nu rodeasca fructele pline de viata - ca un semn al imbatranirii - sa creasca in loc de roade bogate, spini si palamida, femeia sa nasca in dureri, barbatul sa faca sa rodeasca pamantul numai prin sudoarea fruntii. Chiar si lumea neinsufletita, lumea minerala, a inceput si ea sa imbatraneasca, sa se raceasca, sa se descompuna si sa piara si ea. Acestea toate sunt urmarile abaterii omului de la Legea data lui de Dumnezeu, de la razvratirea lui Adam impotriva lui Dumnezeu, de la caderea omului in pacat, care a provocat degradarea intregii creatii, degradare care continua pana astazi.

Eliberarea poporului lui Israel a fost un semn al eliberarii reale a omenirii din robia trupului si a sufletului deopotriva. In amintirea acelui eveniment s-a dat nume zilei a saptea de Sabat, Ziua Sambetei. Dupa Intruparea Fiului lui Dumnezeu, Sabatul, care aminteste doar de eliberarea unui popor, a poporului evreiesc din Egipt, ziua Sabatului a devenit Ziua Domnului, ziua eliberarii intregului neam omenesc din robia mortii si a pacatului, eliberare pe care a facut-o Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, prin Jertfa si Invierea Sa.

Domnul a facut aceasta stramutare, pentru ca Intruparea, Jertfa si Invierea Sa au adus eliberarea intregului neam omenesc din robia si osanda vesnica la viata si fericirea vesnica, de la intunericul nefericirii si al mortii la lumina Invierii si a fericirii vesnice. Pastile evreiesc, care aminteste de eliberarea evreilor din Egipt, au fost o umbra, o prevestire a Invierii Domnului, prin care Iisus Hristos a eliberat intreg neamul omenesc din robia vesnica a iadului. Din voia Sa, Mantuitorul a dat lumii Pastile cele noi si sfinte cu care incepe eternitatea, viata cea fericita si fara de sfarsit a omului, a intregului neam al lui Adam, care crede, Il iubeste si asculta pe Fiul lui Dumnezeu.

Iubitii mei fii sufletesti,
Toate evenimentele mari din viata cea noua, din viata crestina, sunt legate de ziua Domnului, de Duminica. In aceasta zi Domnul a inviat. In aceasta zi Domnul S-a aratat mironositelor si a spus: “Eu merg la Tatal Meu si la Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si la Dumnezeul vostru.” (In. 20,17). In aceasta zi Domnul S-a aratat la doi ucenici ce calatoreau spre Emaus, care se indoiau de dumnezeierea si Invierea Lui, mustrandu-i pentru indoiala lor, zicand: “O, nepriceputilor si zabavnicilor cu inima ca sa credeti toate cate au spus proorocii !

Nu trebuia, oare, ca Hristos sa patimeasca acestea si sa intre in slava Sa? “ (Lc. 24, 25-26). Si dupa ce acesti ucenici au fost patrunsi de credinta si de iubire fata de Domnul inviat, L-au rugat: “Doamne, ramai cu noi ca este spre seara si s-a plecat ziua” (Lc. 24,29). Domnul i-a ascultat si a intrat in casa si s-a asezat la masa cu ei. Apoi, Domnul S-a ridicat si luand in maini painea a frant-o, iar cand a frant painea in fata lor si-a aratat fata Sa dumnezeiasca, iar ucenicii “in frangerea painii L-au cunoscut”, zice Sfanta Scriptura (Lc. 24,35). Si de acum inainte, la frangerea painii, ce se va face in toate altarele lumii, slujitorii altarelor si toti dreptcredinciosii Il vor recunoaste pe Domnul, Cel ce prin Invierea Lui a aratat lumii ca El este viu si prezent la toate Liturghiile, pe toate altarele Bisericii Sale, asa cum viu si prezent S-a aratat la prima Liturghie, pe care El a savarsit-o in Ziua Invierii, in Emaus, cu Luca si Cleopa.

In aceasta zi, in ziua Invierii Domnului, spre seara, Domnul a intrat prin usile incuiate la ucenicii Sai si le-a zis: “Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi; si zicand acestea a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant carora veti ierta pacatele le vor fi iertate si carora le veti tine vor fi tinute”(In. 20, 21-23). Atunci, in Ziua Invierii, Hristos a intemeiat marea Taina a Bisericii Sale, Preotia, dand ucenicilor dumnezeiasca putere de a elibera pe oameni din robia pacatelor si a mortii, putere pe care o are numai Dumnezeu si slujitorii pe care El i-a chemat, puterea de a ierta pacatele si in viata de acum, adica pe pamant, si in veacul viitor, adica in cer.

In ziua aceasta, in Ziua Duminicii, Domnul, care S-a inaltat la cer la patruzeci de zile si sta de-a dreapta Tatalui, la cincizeci de zile dupa Inviere trimite de la Tatal pe Duhul Sfant “care de la Tatal purcede”, cum a spus lamurit si inainte de Inviere. (In.15,26) Asadar in aceasta zi, in ziua Cincizecimii, prin Pogorarea Sfantului Duh, s-a intemeiat Imparatia lui Dumnezeu pe pamant, Biserica lui Hristos, care este condusa si sfintita si insufletita, adica plina de Har, de putere necreata, pentru ca izvoraste in mod tainic din Dumnezeu si indumnezeieste pe cei ce fac parte din ea si prin Hristos sunt fii ai lui Dumnezeu.

Iubitii mei fii sufletesti,
Ca o incununare, tot in Ziua Invierii, Stapanul cerului si al pamantului, Iisus Hristos, prin ucenicul Sau cel iubit, care era unul din “fii tunetului” (Mc. 3,17), face descoperirea cea mai plina de taina numita Apocalipsa, prin care vorbeste de ceasul necunoscut de nimeni, numai de Tatal: “Am fost in duh in zi de duminica si am auzit, in urma mea, glas mare de trambita” (Apoc.1,10).

Iata cata importanta a dat Domnul zilei a opta, zilei de Duminica, cu care incepe eternitatea, viata vesnica, cu care se incheie lucrarea lui Dumnezeu si urmeaza sfarsitul
timpului si inceputul vesniciei, pentru care ne cheama Biserica sa ne pregatim in fiecare saptamana, in fiecare Duminica in care se imbraca cerul in lumina si intr-o pace cereasca.

Clopotele Bisericii noastre ne vestesc in toate sarbatorile si duminicile, triumful Imparatului lumii, triumful lui Hristos asupra „intunericului cel din afara”, cum numeste Iisus Hristos locul lipsit de lumina Sa, Care ne-a spus cand a venit pe pamant: “Eu sunt Lumina lumii!”. “Voi sunteti fiii luminii”, le-a zis Fiul lui Dumnezeu, Care cu moartea pe moarte a calcat si celor din morminte viata le-a daruit.

Hristos a Inviat!
†JUSTINIAN
ARHIEPISCOP AL MARAMURESULUI SI SATMARULUI

 

.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 1559

Voteaza:

Predica de Pasti 2012 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE