Numele Edom (rosu) i-a fost dat lui Isav, primul nascut al lui Isaac si fratele geaman al lui Iacov, cand si-a vandut dreptul de intai nascut celui din urma, pentru o fiertura de linte. Tinutul pe care Domnul l-a dat lui Isav si care se afla in afara Pamantului Fagaduintei, s-a numit Edom, iar descendentii aceluia au primit numele edomiti. Ulterior, grecii au numit acest tinut Idumeea.
Unii cercetatori cred ca numele Edom, insemnand "rosu”, provine fie de la culoarea boabelor de linte pe care acesta le-a mancat, fie de la culoarea rosiatica a pielii sale. Altii considera ca numele provine de la culoarea pietrei specifica regiunii in care Isav s-a stabilit, precum cea din Petra.
Un alt nume al acestui tinut, Muntele Seir sau ”paros”, se crede ca provine tot de la Isav, un om paros, desi poate proveni si de la urmasii horitilor care au trait in regiune inainte de Isav si descendentii sai.
Edomul era o tara muntoasa unde oameni precum Isav, vanatori puternici si priceputi, au putut supravietui. Biblia consemneaza ca imediat dupa moartea lui Isaac, Isav s-a stabilit pe Muntele Seir, alungandu-i pe horiti. (Deut 2:12). Tinutul se afla de-a lungul drumului pe care israelitii l-au urmat - Drumul Regilor. Se intindea de la Golful Aquaba, cu orasul port Elath, pana in Moab si Iuda in nord.
Vechea sa capitala a fost Bozrah, insa dupa o vreme principala sa fortareata a fost Selah (Petra). Edomul a reprezentat o monarhie prospera in vremea Exodului. Edomitii apar sa aiba opt regi avand capetenii subordonate (Exod. 15:15).
Arheologii au descoperit numeroase mine, indicand prezenta unor mari cantitati de cupru si metal in aceasta regiune. Aceasta bogatie naturala a Edomului a constituit o tinta pentru regii lui Israel.
Edomitii se aflau in siguranta in asezarile fortificate de pe munte. Se foloseau de foc pentru a comunica la distanta eventualele pericole.
Saul i-a atacat pe edomiti (I Sam. 14:47), iar la 40 de ani dupa aceasta, David i-a infrant in "valea sarii”. Ioav, generaul sau, le-a ucis toti barbatii. (2 Sam. 8:13, 14) insa i-au scapat membrii familiei regale, dintre care multi au mers in Egipt. Acestia s-au intors in tinut numai dupa moartea lui David cand au si pus la cale o revolta, insa fara succes.
Edom a ramas sub ocupatia Israelului avand guvernatori israeliti. Dupa Solomon, a devenit un teritoriu ce tinea de Iuda. La un moment dat, edomitii s-au alaturat amonitilor si moabitilor intr-o revolta impotriva lui Iehoram. Cu aceasta ocazie si-au ales un rege din randul lor ca semn al castigarii independentei.
Edomitii au fost insa aproape masacrati de Amaziah. Israelitii au reusit sa ocupe si principala lor fortareata Selah (Petra), tinandu-i astfel sub control, chiar daca nu au fost niciodata capabili sa-i subjuge definitiv.
In timpul domniei lui Ahaz, Edomul a fost un tinut independent pana in vremea dominatiei asiriene. Prezenta asiriana se pare ca a fost benefica Edomului din punct de vedere economic si politic, dupa cum sugereaza sapaturile arheologice din Buseira (Bozrah).
Perioada de timp cuprinsa intre sfarsitul sec. al VIII-lea pana la jum sec. al VI-lea i.Hr. a constituit apogeul prosperitatii si puterii Edomului. Cand Nabucodonosor a pradat Ierusalimul, edomitii s-au alaturat in masacrarea iudeilor. Din acest motiv si al altor aspecte, Edomul a fost denuntat violent de catre prorocii Isaia, Ieremia si Obadia. (Isa. 34:5-8; Ier. 49:7-22; Obad. 11, 13, 14).
Dupa cucerirea Iudeei de catre babilonieni, locuitoriilor Edomului li s-a permis sa se aseze in sudul Palestinei. Acestia au fost alungati din Edom de catre nabateeni, care au cucerit tinutul si au construit propriile orase, precum Petra.
Edomitii au prosperat in sudul Palestinei pentru urmatoarele patru secole, pana cand au fost cuceriti de catre Iuda Macabeul. (163 i.Hr.) si Ioan Hircan (125 i.Hr.). Hircan i-a fortat sa urmeze riturile si legile iudaice. Sub greci, care i-au numit "idumei”, iar tinutul lor "Idumeea”, au fost aproape incorporati in poporul iudaic.
Asemenea membrilor celorlalte popoare vecine lui Israel, edomitii nu erau primiti in adunare pana la a patra generatie. Printre divinitatile pe care edomitii le venerau se numarau Hadad/Baal si El, precum si zeul Qaus/Qos, despre care se stiu foarte putine lucruri. Despre acesta cercetatorii afirma ca nu se cunoaste cu certitudine daca era un zeu al razboiului sau al furtunii.
Incepand cu Antipater, dinastia Idumee, incluzandu-l pe Irod, a condus peste Iudeea in perioada romanilor.
Potrivit lui Iosif Flaviu, chiar inainte de asediul Ierusalimului (70. d.Hr.), 20 000 de idumei au luptat de partea zelotilor care asediau templul. Acesta a fost ultimul lor act important ca popor distinct.
In istoria acestui popor s-a implinit atat profetia lui Isaac din Facere 27:40: "Cu sabia ta vei trai si vei fi supus fratelui tau; va veni insa vremea cand te vei ridica si vei sfarama jugul lui de pe grumazul tau", cat si cuvintele Mantuitorului "cine ridica sabia, de sabie va pieri” (Mat. 26:52).
Radu Alexandru
-
Catedrala Sfantul Isaac din Sankt Petersbourg
Publicat in : Biserica in lume -
Sfantul Isaac Sirul
Publicat in : Vietile sfintilor -
Batranul Isaac Dionisiatul
Publicat in : Religie -
Viata crestina dupa Sfantul Isaac Sirul
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.