Pestera Sfantului Cuvios Cosma este un loc retras, aflat nu departe de Manastirea Zografu, in Sfantul Munte Athos. Sfantul Cosma a trait in manastirea bulgarilor athoniti, adormind in Domnul in ziua de 22 septembrie 1323.
Sfantul Cosma a fost un pustnic de origine bulgara. Dorind a duce viata sihastreasca inca din tineretea sa, sfantul a fugit din casa parinteasca, luand calea Sfantului Munte Athos. In drum spre Sfantul Munte, diavolul a cautat sa-l infricosese pe sfant, dandu-i fel de fel de ispite. Dragostea acestuia de Dumnezeu si credinta in ajutorul Sau au biruit insa toate ispitele.
Ajuns in Sfantul Munte, tanarul ravnitor a fost primit in obstea de la Manastirea Zografu, singura manastire bulgara din Munte. Dupa multa vreme de incercari si nevointe, tanarul a fost tuns in monahism, primind numele de Cosma. Mai apoi, pentru curatia vietii sale, sfantul a fost numit ecleziarh al manastirii. Nu dupa multa vreme, Sfantul Cosma a fost hirotonit diacon, iar mai apoi, preot.
Maica Domnului l-a mangaiat mult pe Sfantul Cosma. Astfel, cu ocazia sarbatorii Bunei Vestiri, cand Manastirea Vatoped isi praznuia hramul, sfantul s-a aflat si el in biserica cea mare a acesteia. Maica Domnului, stareta Sfantului Munte, l-a mangaiat mult pe sfant, aratandu-i-se prezenta atat la sfanta slujba, cat si la trapeza.
Alta data, Maica Domnului i-a vorbit sfantului dintr-o icoana, intrebandu-si Fiul, pe care Il tinea in brate: "Cum se va mantui Cosma?" Drept raspuns, Mantuitorul a spus: "Lasati-l sa se retraga in pustie." In alta parte, se spune ca intr-una din zile, pe cand sfantul se afla in altarul bisericii mari si se ruga, el a auzit o voce de la icoana Maicii Domnului cea numita "Ascultatoarea", care era pictata pe perete: "Daca vei pleca in pustie, vei spori mult duhovniceste."
Primind binecuvantare de la duhovnic si de la staret, Sfantul Cosma s-a retras nu departe de manastire, intr-o pestera parasita, in spranceana muntelui. In aceasta pestera izolata, sfantul a vietuit vreme de mai multi ani, nevoindu-se dupa puteri.
Sfantul Cosma avea obiceiul sa citeasca de mai multe ori pe zi Acatistul Maicii Domnului. Astfel, intr-una din zile, pe cand citea Acatistul, rostind cu evlavie "Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!", sfantul a auzit de la icoana Maicii Domnului cea numita "Acatist" sau "Prevestitoarea", pe care o avea cu el, urmatoarele cuvinte: "Bucura-te si tu, Batranule!" Auzind aceste cuvinte, batranul Cosma s-a infricosat, dar Maica Domnului a continuat: "Nu te teme, du-te in manastire si spune calugarilor sa nu deschida astazi poarta, iar cei care sunt mai slabi in credinta sa se ascunda, ca vin dusmanii mei si ai Fiului meu."
In acea perioada, cruciatii distrugeau totul in calea lor. Pe tronul Bizantului domnea imparatul Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), care urcase pe tron cu ajutorul Papei de la Roma, iar patriarh al Constantinopolului era Ioan Vekos, un adept al unirii cu Roma Catolica. Ajungand in Sfantul Munte, acei uratori de adevar au inceput sa prigoneasca si sa ucida pe calugari, fortandu-i sa-l accepte pe papa, in calitate de conducator al Bisericii.
Dupa multe rautati savarsite in Sfantul Munte Athos, cruciatii se apropiau de Manastirea Zografu, tocmai cand pustnicul Cozma luase porunca de la Maica Domnului sa vesteasca calugarilor despre venirea lor. Ajungand la manastire, batranul a vazut icoana care ii vorbise in chilia sa ca atarna acum deasupra portilor manastirii. Luand-o in brate, sfantul a mers la staret si i-a vestit toate. Staretul, adunand obstea, le-a spus despre cele ce se vor intampla si i-a intarit prin cuvinte duhovnicesti. Staretul si 25 de calugari s-au inchis intr-un turn, luand cu ei si icoana care ii vorbise sfantului.
Nu dupa mult timp, au aparut cruciatii si au cerut sa li se deschida poarta manastirii, dar staretul le-a raspuns: "Plecati de aici, noi nu avem impartasire cu voi, iar papei nu ne vom supune niciodata." Soldatii papei, fortand portile si intrand in manastire, au adunat de jur-imprejurul turnului lemne si crengi uscate si le-au dat foc, arzandu-i de vii. Dupa plecarea cruciatilor, calugarii care statusera ascunsi s-au intors in manastire si au aflat in turnul in care arsesera calugarii numai icoana Maicii Domnului, neatinsa de flacari, dar innegrita de fum.
Mai inainte de trecerea sa la cele vesnice, diavolul, urator de oameni inca dintru inceput, a ridicat un cumplit razboi asupra lui. Astfel, insusi Mantuitorul Iisus Hristos i-a aparut in vedenie sfantului, intarindu-l spre lupta ce ii statea inainte. Luptele ridicate de diavol au fost cumplite, drept pentru care, dupa trei zile de osteneli si lupte, impartasindu-se, Sfantul Cosma a adormit intru Domnul, mutandu-se la viata cea vesnica.
Sfantul a fost inmormantat, dupa obicei, in cimitirul de la Manastirea Zografu. In chip minunat, multime de animale si de pasari s-a adunat in jurul sfantului, atat in ziua adormirii sale intru Domnul, la pestera din munte, cat si in ziua inmormantarii, in cimitirul monahal.
Dupa 40 de zile de rugaciuni si slujbe, cand parintii de la manastire i-au deschis mormantul, precum este obiceiul, trupul sfantului nu a mai fost aflat, Domnul mutandu-l in chip minunat. Astfel, smerenia sfantului s-a aratat dupa adormirea sa, precum si in viata. Pestera in care s-a nevoit Sfantul Cosma, biruind acolo toate capeteniile diavolesti, exista si astazi, in partea de nord-vest a sfintei Manastiri Zografu.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.